3,728 matches
-
pot Să văd război și moarte prin lunetă. Și mă opresc. Privesc. În jurul meu... Mulți farisei în numele-Ți vorbesc! N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu! Și-i mint mereu pe cei ce Te Iubesc! Oh, Doamne!... Cât pustiu!... Spectacol trist Au așternut pe verdele Câmpiei! Citește mai mult MAICA DOMNULUI SĂ VĂ OCROTEASCĂ PE VOI, PE TOȚI! SĂ VĂ DEA BINECUVÂNTARE, ÎNȚELEPCIUNE ȘI VIAȚĂ!PENTRU TOȚI ACEIA CARE PURTAȚI SFÂNTUL NUME (ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI ANI!"MĂ-NTORC UN PAS...Mă-ntorc un pas. Dar Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând.Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot.Ce s-a ales de biata mea Planetă?Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai potSă văd război și moarte prin lunetă.Și mă opresc. Privesc. În jurul meu...Mulți farisei
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
mai potSă văd război și moarte prin lunetă.Și mă opresc. Privesc. În jurul meu...Mulți farisei în numele-Ți vorbesc!N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu!Și-i mint mereu pe cei ce Te Iubesc!Oh, Doamne!... Cât pustiu!... Spectacol tristAu așternut pe verdele Câmpiei!... II. DE ZIUA TA, COPILE...!, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 517 din 31 mai 2012. DE ZIUA TA, COPILE! Dragi copii din lumea întreagă! Știu că vă plac poveștile. Acum am să
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
n-ajung în vale... I-am scris răvaș Luminii, păcatul să topească. Răspunsul întârzie. Și ce-am să fac, nu știu!... Iau dor din bob de rouă, și-l rog să zăbovească. Totul e-atât de straniu, de rece și pustiu!... Un alb de puritate aș vrea să readucă La viață al meu spirit, ce s-a lăsat furat, Să-mi dea și trup, și suflet. Să nu mă mai seducă A Iudei „dulce” vorbă. Să merg pe drum curat. Citește
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
n-ajung în vale...I-am scris răvaș Luminii, păcatul să topească.Răspunsul întârzie. Și ce-am să fac, nu știu!...Iau dor din bob de rouă, și-l rog să zăbovească. Totul e-atât de straniu, de rece și pustiu!...Un alb de puritate aș vrea să readucăLa viață al meu spirit, ce s-a lăsat furat,Să-mi dea și trup, și suflet. Să nu mă mai seducăA Iudei „dulce” vorbă. Să merg pe drum curat.... VII. ÎNGER ȘI
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre coastele care nu te mai încap pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu m-am frânt, n-am plâns și n-am scâncit, necontenit am fost un nou avânt. Am vrut să fiu altfel decât acei ce-n anii mei însămânțau pustiu. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Și râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut
ŞI-AM ARS INTENS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361040_a_362369]
-
vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește efectul la orice putere miracolul spaimei ridicat la cub drumul spre iubire trece prin pustiu se leapădă cucul de cuibul străin pasărea mama hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > SALONTA, BIHOR, ROMÂNIA - 1100 DE SUFLETE HRĂNITE CU SFÂNTA SCRIPTURĂ Autor: Sorin Petrache Publicat în: Ediția nr. 105 din 15 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului După ce a postit în pustiu patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost ispitit de Satana care s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Drept
1100 DE SUFLETE HRĂNITE CU SFÂNTA SCRIPTURĂ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361156_a_362485]
-
noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu deschisă și-atunci vei simți atingerea mâinilor mele. De tine depinde ca tot ce-ai trăit să fie, acolo, candelă vie, am fost una cu Viața, fără început și fără sfârsit, mai mult decât
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
perpendiculară pe Nimic. „Timpul nu este expresia duratei, ci atributul unei permanente discontinuități” . (Ion Mânzatu) Omul este drumul cel mai scurt între dragoste și scufundare, între iluzie și realitate, când senzația morții ia conturul nemuririi. El vorbește de cer, de pustiu, de suferință, însă nu a învățat de la poeți că „un gânditor trebuie să fie tot ce spune”. De aceea, un acccident de cunoaștere face incertă veșnicia, iar omul spune doar ceea ce-i corespunde senzației de gust, ignorând celelalte simțuri. Pe
CURA DE GÂNDIRE de MARIA COZMA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361219_a_362548]
-
un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere albă, uitată-n pustiu... Și astfel o lume albastră împietri în tăcere! Doar zborul de păsări și fluturi luceau semne vagi în priviri, Speranța unei, cândva, viitoare lumini... Ea s-a născut În palma tatălui meu am așezat o inimă greu încercată, trecută prin
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist,pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini, răsare-o albă floare, surâs purtat în suflet pe-aripă de vânt prin
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
stelele din noapte la umbra zilei pier? Mai cântă frunza-n codru pe poala de alun Și mai aleargă cerbul fugind ca un nebun? Mai vezi în câmp cum grâul se face auriu Și-l unduiește vântul în drumu-i spre pustiu? Legată de văzduh, mai cântă ciocârlia În țara ta ce spui că este România? Atunci, te-ntreb, străine, când toate astea sunt, Ce cauți tu aici la capăt de pământ? Cum ai ajuns să crezi că stai în sărăcie, Când
AŞ VREA SĂ-NTREB... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360817_a_362146]
-
La fel Revelația nu e o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, însă ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia sunt este existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sfântul Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Biserica, așadar, este locul unde
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
cimitirul închisorii (Azi dormim pe câte-un șir,/ fără cruci, fără sicrie./ Pace ție, cimitir/ fără nici o liturghie.// Candelele nu ne ard,/ nu bat clopote de rugă,/ nu păzește niciun gard,/ nimeni nu mai vrea să fugă.// Numai mieii, prin pustiu,/ pasc din trupul, câteodată,/ cine știe-al cărui fiu,/ cine știe-al cărui tată. (...) idem, „Liturghie”, p. 168); salvarea prin puterea credinței - ea le susține rezistența în această luptă și le crează convingerea că nu pot fi distruși; raportul dintre
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
dobândită din trăirile înaintașilor săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății....//...au murit într-o pagină / Din cartea amintirilor...”, dar, „..peste mine aplecați / Sapă nostalgii în a inimii mele paragină. // Ei mi-au dăruit setea de ceruri și pustiu / Și mi-au tors peste inimă, depărtarea” („Atavism”). Frumos, profund și foarte trist, în același timp... Din majoritatea poeziilor acestui volum răzbate către sufletul cititorului dragostea poetului față de satul din Bărăgan, respectul și prețuirea față de cei în mijlocul cărora s-a
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
pe care-i chinuiam , aproape zilnic...nu, nu mai trebuia să continui așa! Trebuie să pun capăt suferinței! O să-i înnebunesc pe toți și atunci ce mă fac? Cine o să aibă grijă de mine să nu fug? Trenul șuieră a pustiu, prelung și trist... -Vreau să merg la toaletă, Alex! Sunt bine, stai liniștit! Gata, mi-a trecut! Știi că dacă îmi dai xanaxul e ok! Numai să îmi cureți un măr de coajă! Când mă întorc să mânânc un pic
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
pe alocuri- prin construcțiile artizanale - mandalele, în care fragmentul articulează întotdeauna întregul, ca de exemplu în ultima strofă a poemului „La margine de an”: Cu cât murim mai des se vede cerul Sclipind în mii de lacrime căzute Iar în pustiul iernilor misterul Zvâcnește către rosturi nevăzute Analiza poate fi extinsă, dorința de înnoire trebuie apreciată oricând și în orice condiții, chiar dacă dincolo de bunele intenții problema poeziei nu ține doar de lupta cu vitregiile impuse de destin, de dinamica proiectelor poetice
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Iată-l pe Iov/ ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nu vine/ acum să-l mântuiască?”/ Smeritu-m-am foarte/ îmbrăcat în sac și cenușă/ și cu grumazul frânt;/ din rărunchi și străfundul inimii strig:/ „Părinte, nu mai pot,/ mă soarbe pustiul,/ și vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învelește ciolanele mele/ cu pătura Ta de somn și pământ./ Facă-se voia Ta/ chiar dincolo de moarte/ că
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
fraților lor ortodocși, că ei ar fi trădători de neam. Nu se poate o mai mare crimă decât învrăjbirea unui neam care se știe și se simte unul și nedespărțit. În atmosfera românească de la serbările din Satu Mare a sunat în pustiu și apelul patetic al Preasfințitului de la Baia Mare ca întreg neamul românesc să alerge la Roma și să se adape acolo la izvorul ce curge din stânca Sfântului Petru. Lumea avea impresia, că Preasfinția Sa pentru a-și repara greșeala de
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
în căutarea sinelui? Fiecare poem este construit după un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Toate Articolele Autorului Fac cruce din lacrimi înalț priviri lumânare nestinsă depărtare plâng sărutând covor de amintiri pe pustie tristă cărare de dor stea în noapte adio adio mamă Doamne așează peste cruce lacrimă clipă mama mea mă închin la pustiu vino Doamne coboară Doamne peste sufletul meu suflet târziu în viața mea șuvițe să pot pe mama mea s-o văd măcar în vis măcar odată mă simt încătușat de amintiri un sfârtecat de crudul infinit mă sting în Univers
UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364178_a_365507]