1,913 matches
-
Principiile și totodată dominantele obligatorii ale unei creații realist-socialiste (r-s) au fost: spiritul de partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de bun al decăderii morale pe cât mă simțeam ieri (Chandler, 1981, p. 4). Era greu, de altfel, să clasifici o asemenea scriere din moment ce autorul nu-și propusese să șocheze: el făcea, într-un limbaj mai degrabă ironic, radiografia unei lumi putrede. Între o atrocitate și alta, Chandler găsea timp și pentru a se amuza, și pentru a filozofa cu detașare, și, mai ales, pentru a-și plasa - cu o neașteptată seriozitate - viziunile de natură etică. Latura cavalerească a personajului, „neprihănirea” și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care critică proasta transcriere a textelor, făcută uneori din ignoranță lingvistică și lipsă de acribie filologică, iar alteori din cauza cenzurii. De pildă, Într-un poem declarat anticomunist de-al lui Aron Cotruș, toate referințele la ruși au fost Înlocuite cu „putrezii capitaliști”, denaturând foarte grav textul poemului. O modernizare excesivă a textului a cunoscut, de pildă, o ediție din corespondența lui Al. Papiu Ilarian realizată de Iosif Pervain și Ioan Chindriș, ediție căreia reputatul lingvist Liviu Onu (1995) Îi reproșa faptul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
știm că există fântâni / Cu buze umflate și moi // Și-n perii păianjeni bătrâni, / Și-un hău nesfârșit în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
presa românească a exilului este sporadică și nesemnificativă, reducându-se la publicarea unor poeme („Revista scriitorilor români”) și la câteva comentarii literare („Anotimpul”, „Cronicarul”). În 1952, Editura Cartea Pribegiei, creată de Grigore Manoilescu în Argentina, îi multiplică romanul Cerul era putred, prefațat de Mircea Eliade. „Nu voi releva aici meritele acestui prim roman, nu voi vorbi despre paginile admirabile, în care retrăiesc melancoliile portului dunărean, și arborii lui, și adolescenții lui. Nu voi releva nici inevitabilele stângăcii ale începutului. Cartea «există
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conștiințe ce își surprinde cu dramatică vibrație vârstele pribegiei. SCRIERI: Filosofia Kabalei, București, 1942; Sfârșitul omului nou, București, 1943; Logica lui Hegel, București, 1944; Valoarea idealului, București, 1945; Cerul era putred, pref. Mircea Eliade, Valle Hermoso, 1952; ed. Cluj-Napoca, 2003; A doua poartă, Ciudad de Mexico, 1981; Cenușa amintirilor, Aalborg (Danemarca), 1997; Mereu umbrele, Aalborg (Danemarca), 1997. Repere bibliografice: Popa, Ist. lit., I, 130, 517, 767, 769, 773, 1 213, 1
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
ar fi fost unsă cu sirop. Cred că mulți dintre noi, scriitori și artiști, n-am luptat destul de curajos pentru poziția realistă în arta noastră. De ce? Pentru că, printre altele, dacă știam poate mai bine să înfățișăm «tot ceea ce e negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte», cum spune G.M. Malenkov, n-am știut tot așa de bine să arătăm forțele vii ale vieții, valurile cele mai înalte și mai spumegânde ale vieții (...). O problemă de foarte mare importanță a creației
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amintiri din propria copilărie. În cuvântul său, poetul Miron Radu PARASCHIVESCU s-a referit îndeosebi la acel pasaj din Raportul tov. Malencov în care se arăta necesitatea unei literaturi satirice care să ardă ca fierul roșu tot ce e vechi, putred, cangrenat în societate. Vorbitorul a subliniat importanța valorificării învățămintelor marilor noștri clasici satirici: Gr. Alexandrescu, Filimon, Eminescu, Caragiale (...). Al.I. ȘTEFĂNESCU (...) a arătat că lipsa de răspundere a unor scriitori se manifestă în activitatea de creație, în munca de mântuială
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și culturale mereu crescânde ale societății (...)». Literatura realist-socialistă evocă anticipat imaginea lumii de mâine, servind ca plan de construcție, înfățișează pe omul nou, socialist, cu entuziasmul, viziunea sa de viață și etica sa, și totodată zugrăvește «tot ceea ce este negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte» cum zice tovarășul Malencov. A zugrăvi realist și viu oamenii așa cum sunt azi în lumea socialistă, pe buni și pe răi, înseamnă a ajuta pe cititorul care meditează asupra vieții sociale să găsească drumul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
de la nici una din probele la care te poate supune închisoarea. Am călătorit în dubă, treizeci de oameni într-un spațiu în care oricine ar fi jurat că nu pot încape mai mult de zece. Am dormit la etuvă, pe rogojini putrede, alături de pușcăriași pe care se plimbau ploșnițe enorme, pline de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai Împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici și colo În lumea occidentală medievală, cel mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care-i cuprinde și pe Lazăr și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; Învierea lui Lazăr; mărturia Învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază În bună măsură „Viața
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bătut sumani. Cum lumea se înmulțea, pe drumul din țarină se întemeie o adevărată hudicioară a satului din deal. în mijlocul acestor case noi, cea veche stătea acum cam într-o râlă și, cu tot acoperișul ei uriaș din paie putrede, cu greu o zăreai printre răchițile bătrâne. într-o după-amiază de vară copilul unor vecini puse foc sub gard, să vadă cum ard uscăturile. Focul întinzându-se la gunoaie, speriat, băiatul fugi. Până a prinde lumea de veste, casa era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână : - Se bolnăvește omul de râs dacă-i vine asta în cap. Altul povestea moartea lui frate-său : - ...La patruj
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu ți-e dat să știi acum", se auzi șoapta unui glas ce părea a fi a celui din fața mea. Oare mai auzea și altcineva șoapta aia? Nu vreau ca lumea mea să se prăbușească într-un morman de scânduri putrede din care eu nu mai pot construi nimic! Șoaptele alea sunt ale mele și doar ale mele... dar dacă are, totuși, dreptate? Să zicem că pot accepta asta... Te poți apăra împotriva intruziunilor din exterior? Sigur. Totul e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Galla e nepoata lui Asinius Pollio și a lui Marcus Agrippa! Asta de azi este fiica unuia, Domitius Fonteius, fost sclav de-al lui Ahenobarbus, care i-a dat și numele. Învârte afa ceri și a auzit că ar fi putred de bogat. S-a întrecut cu un alt li bert să-și îndeplinească - chipurile - datoria față de stat. Au avut amândoi neobrăzarea să-și ofere fiicele Vestei când au auzit că este un loc vacant. Principele a preferat-o pe copila
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am iubit pe nimeni cum te iubesc pe tine. Dăduse-n retorica mincinoasă și atât de familiară din care-și câștiga pâinea. — Ești dulce. — Curvo ce ești! Curvă bogată. Asta-i poezie. Urlă poezia-n mine. Putreziciune și poezie. Poezie putredă. — Termină, Harry. De ce trebuie să te porți ca un monstru? Nu-mi place să las nimic În urmă, spuse bărbatul. Nu-mi place să las lucruri În urmă. * * * Acum era seară și el adormise. Soarele dispăruse-n spatele muntelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
facă să o implor. —Bifang nu mai are nevoie de mine, a zis ea. Mi-a spus-o deja. Era adevărat. Chiar În dimineața aceea Îi spusesem ceva asemănător. Mă certase pentru că dormeam prea mult. Îmi spusese „Oase moi și putrede“. Și că eram la fel ca mama, că, dacă nu mă vindecam de năravurile astea, urma să pățesc asemenea ei. Nu mă trezisem de tot și În dorința mea de a mai dormi puțin, mi-am acoperit urechile cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
beznă. Polițistul mai tânăr răsfoi pașaportul, cercetând diferitele ștampile de intrare și ieșire, Anglia, SUA, Franța cu o proaspătă cucerire, Bali cu altă cucerire, Canada la schi, la Whistler, Bermude, pentru o conferință În fața unui club de iubitori de câini putred de bogați, Anglia din nou, atunci când mamei lui, o femeie dificilă care le urâse pe toate femeile cu care fusese fiul ei, i se pusese diagnosticul de cancer. A refuzat orice fel de tratament afirmând că vrea să moară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pachetul de cărți din buzunar și Începu să le vânture dintr-o mână Într-alta În aer, cu zgomotul specific. Tribul izbucni În strigăte de recunoștință. În sfârșit, vor fi din nou puternici. S-a terminat cu mâncatul de fructe putrede din „Copacul Încercării“. Pentru cei din tribul Karen, providența Îl adusese pe Rupert acolo. Avea pachetul de cărți, „Marile Scrieri“, sprâncenele oblice. Ani la rând această rămășiță a tribului Karen căutase semnele. Îi studiaseră pe toți străinii ajunși În Nyaung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vreo lipitoare de picior. Lipitorile păreau să-l placă mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc fără fund și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani. În ziua aceea și o parte din următoarea, a stat În acel loc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]