1,135 matches
-
noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de șocul ciocnirii cu singura perspectivă certă a vieții noastre (care este sfîrșitul), nu ne-am trezi cu sufletul stâlcit în fiecare dimineață? Dacă nu am fi prinși în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte (chiar și pentru a bea un pahar de apă e nevoie de un atom de voință și de iluzie) și până la cele mai mărețe ― ce ne-ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al ei, își alege așa zicând în chip liber trupul sau, mai bine zis, carcasa acestuia, pentru a-l completa, a-l ascunde și a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la Dumnezeu. Am în fața mea o puzderie de cravate și aproape fiecare dintre ele îmi evocă, neașteptat de precis, câte o secvență din Horîa cel viu, o combinație vestimentară, o ieșire în lume, o vorbă rostită într-o împrejurare sau alta. De altfel sosirea mea în București
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele. El nu uita niciodată de Lima și o clipă mai tîrziu Începu să-i vorbească despre politică, dar de data asta ea se prefăcea că e extrem de serioasă și-l asculta cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de muzică. Împrejurul baronului nostru cu pantofi străini, căruia mai că nu i se aprinseseră călcâiele după o celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar pentru dumneavoastră mă temeam și mai tare, grozav de tare! Și, la drept vorbind, putea oare să-mi fie frică, nu era o rușine să-mi fie frică? Ce importanță are faptul că la o persoană progresistă revine o puzderie de oameni înapoiați și răi? Marea mea bucurie e acum că m-am convins că nu despre o puzderie e vorba, ci despre un material viu! N-are rost să ne jenăm nici de faptul că suntem caraghioși, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fie frică, nu era o rușine să-mi fie frică? Ce importanță are faptul că la o persoană progresistă revine o puzderie de oameni înapoiați și răi? Marea mea bucurie e acum că m-am convins că nu despre o puzderie e vorba, ci despre un material viu! N-are rost să ne jenăm nici de faptul că suntem caraghioși, nu-i așa? Căci într-adevăr așa e: suntem caraghioși, ușuratici, cu apucături rele, ne plictisim, nu ne pricepem să privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ecou: ,,Carul cu poeți sălbatici/ În genunchi trage noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ trage...trage...trage noaptea din luna/ din luna...luna...luna”... Întârziat peste noaptea din Copou, cad stele, puzderii. Mă strecor lângă sufletul tău În Îmbrățișarea cuminte a ultimului ceas. Mereu lângă mine, mereu În mine... Maline....uite, au Înflorit ghioceii! Știi, te-am visat noaptea trecută. Se făcea că alergai spre mine cu brațele pline de flori. Era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare în ordine. Dincolo de arenă, întrezărește arcadele interioare și capetele punctiforme ale puzderiei de spectatori. Însă porticul nenumerotat dinspre nord, între arcada a treizeci și opta și a treizeci și noua, pe unde intră îm pă ratul și pe unde poți ieși spre pulvinar, este ascuns vederii de masa compactă a celor cinci sute de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu pantera de colo trage o șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe piept, iar puzderia de stele de pe chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii și strălucitoare. Revine cu pași măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor, am folosit un cal cât mai iute cu putință, și i-am mutat după aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul fluviului nu mai e loc să arunci un ac. Câmpia este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care și-i dorea Augustus ca succesori. Spera sărmanul să împletească astfel continuitatea dinastiei cu însăși viața imperiului. Fără să vrea, se uită spre bătrânul principe. Stă puțin într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se întreabă Tiberius. Evident, o ocazie perfectă de a ieși la rampă. Dar a implicat și populația în jocul său, ca un dialog constant între actori și public. Reciprocitatea este clară. Își testează reciproc reacțiile. Altminteri n-ar avea rost puzderia de altare, statui, inscripții și clădiri oferite de indivizi din toate clasele sociale. Nu reprezintă ele contribuția publicului la acest schimb? Un fel de asigurare a complicității, un angajament, o dovadă de loialitate. Se tulbură. Loialitate? Față de ce? Suspină. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l poate dispensa pe fermier de transportul gunoiului. Pentru distribuția laptelui aplică o muncă reglementată ca un ceasornic. În afară de camioane speciale și cisternele de lapte, pentru un oraș uriaș cum e New-Yorkul, sunt trăsuri speciale. Obligativitatea pasteurizării laptelui a redus puzderia de mici comercianți, care nu dispun de fondurile necesare, înlocuindu-i cu 2-3 mari cooperative. Fermele au construcții pe cât de atractive pe atât de practice. Se construiește foarte mult din lemn. Vilele, chiar și la orașe, au pereții dubli din
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
strălucire În căpităniile din toată Europa și În Templul de la Paris și visează Încă la platoul Templului din Ierusalim În vremurile-i de glorie, cu frumoasa biserică Sfânta Maria Mărginașa presărată cu capele votive, cu snopi de trofee, și o puzderie de fierării, de șelării, țesătorii, depozite de grâne, un grajd de două mii de cai, un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii ale slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfrânt oboseala și lenea și m-am întâlnit zi de zi, la prânz sau după-amiaza sau seara cu prietenii, colegii, foștii vecini ori foștii studenți. Apoi m-am străduit din răsputeri să împodobesc casa și un brad frumos, să cumpăr puzderie de cadouri bine gândite (între care - cel mai greu de procurat - o mașinuță de pompieri din 1905, un doboș cu 26 de foi și-un cremeș înfoiat). Apoi am avut îndrăzneala și răbdarea să pregătesc în trei rânduri (primul - experimental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
dacă nu cumva știi ce s-a întîmplat... ― După dumneata, ce crezi că ar fi fost dacă aș fi cerut măsuri de securitate excepționale? ― N-am idee. Luminează-mă. ― Administrația colonială s-ar fi amestecat în afacerea asta și o puzderie de funcționari ar fi venit să se uite peste umărul nostru și ne-ar fi dat teancuri de formulare de completat, privându-ne de libertatea de acțiune. Peste tot ar fi fost numai inspectori, căutând cea mai mică scuză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din hol, care mi-a tăiat picioarele. Nu degeaba e Xavier Galmiche, prietenul și partenerul nostru, co-director al unui centru de cercetat Europa Centrală, ale cărui inițiale dau CIRCE. Deci ce vrajă a făcut Xavier? A luat din volumul nostru puzderie de fotografii vechi și noi cu Timișoara și Banatul, le-a mărit, le-a înrămat și a tapetat cu ele pereții. Când am intrat abia trăgându-mi sufletul în hol, am amuțit. De pe panouri și ziduri mă priveau Traian Birăescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
afectuos în fața lui Mircea Ivănescu și să-i dorim sănătate și liniște sufletească... în izolarea lui dureroasă și superbă... VERBA WOLANd Woodstock (I) Ruxandra CESEREANU Într-o vale cu pajiști, cu fermieri bătrânei și bonomi, s-a strâns cândva o puzderie de pletoși, bărboși și fete cu rochii largi ori blugi strânși pe șolduri. S-au strâns să cânte și să fumeze și să trăiască vreo trei zile la îngrămădeală. Și erau legați la frunte cu niște eșarfe, și-aveau dinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Sunt eu, Minodora..." Când începe să perceapă din nou universul în care se regăsește, Dora simte că ceva s-a schimbat față de cel pe care îl mai percepuse odată. Irizațiile de fulgere albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec în plutire lină stele și comete. Este atrasă ca de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uita, nu-i mare lucru s-o faceți și voi, nu, nu. Tu, Ovidiu, te poți întoarce mâine cu un buchet de flori și o sticlă de șampanie și aici, unde ați petrecut atâția ani, veți șterge cu buretele toată puzderia de neplăceri zilnice, cu un simplu gest și o să simțiți că o să vă nașteți din nou, credeți-mă, sunt bătrână, am văzut la tribunal multe perechi care se despart și de la fiecare am învățat câte ceva, povestea asta a voastră mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde eram? Cu mâna pe receptor, am ridicat ochii și am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. „Unde-oi fi?“ mă întrebam. Nu recunoșteam nimic... nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am fi stabilit un contact cu efect soporific...“ VERBA WOLANd Despre biblioteci și distrugătorii de cărți Ruxandra CESEREANU Am văzut la viața mea tot felul de biblioteci: uriașe și pitice, doldora de cărți ori alese pe sprânceană. Bibliotecile sunt ca puzderia de oameni: pline cu tot felul sau, dimpotrivă, selective și rafinate, cu un surâs în vârful buzelor. Există biblioteci mirosind a igrasie și tutun, și biblioteci nou-nouțe, mirosind a proaspătă cerneală tipografică. Există inclusiv biblioteci care funcționează doar ca niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și câte toate iordanele, știe o grindină dă lucruri. Io, ca și catolic, m-am lăsat dă centru spiritist Onoarea și Patria, da am băgat la creieri că druzii sunt tagmă dă progres și stau mai În fundu tainei dâcât puzderia care merg negreșit duminica la liturghie. Bașca, doctoru Abenhaldun iera În Villa Mazzini propitar la o quinta care punea În ea cartofi dulci, avea terfeloage cu caru și dă mai mare durere. Am dat ochi cu iel la Radio Fénix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a venit, ăl mai mișto. Ș-acu ajungem la duminica cu ghinionu. Mi-e nașpa la cord să vă zic, da În ziua aia tot hanu iera ca mort, i se dusese viața cu totu. Și, cum mandezu mă plictiseam puzderie, ce mi-am zis, ia să-l scoț io pă Fainberg dân analfabetizmu lui negru; și l-am Învățat să joace truco, doar nu s-o face dă râsu lumii pân barurile dă colț dă stradă. Don Parodi, mandea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]