29,239 matches
-
o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-un oraș totdeauna liniștit. CANDELA MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Babeș și Pasteur, de microbii care-au luat locul inconsistentelor "miazme" și "efluvii". Ei bine, dacă Evul Mediu judeca ploșnițele, sau carii, secolul XIX condamnă bacilii, cocii, spirochetele, familie de răufăcători specializați, meritîndu-și moartea prin acid fenic, prin antiseptice. Nu rîdeți, fiindcă medicina lui Urechiă începe să semene, sub pospaiul literar, cu o carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale microscopice (zîmbim...). Da, însă, merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu deșteptat la mijlocul unui solo ca de violoncel, care-și dete seama
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
din 25 mai, de pe Antena 3, invitatul lui Mihai Gâdea, Ion Cristoiu, nu ar fi spus răspicat despre momentul descinderii Președintelui: - "Tăriceanu părea o pisică udă..." Imediat, prin eter, s-a auzit: -Hi-hi-hi! Și un glas, grav, tenebros: - Cine-a râs ? Mă rog, să ne păstrăm cumpătul... Dar eu cred că Ion Cristoiu a salvat, cu abilitatea-ai cunoscută, telespectatorii și implicit poporul de la o adevărată psihoză care ar fi avut consecințe imprevizibil-catastrofale, fiindcă, în realitate, domnul Prim-ministru părea o
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
tot amintim de acest vers villonian când vizionăm unele emisiuni de televiziune ? Și nu știu... Poate (și) pentru că tocmai am văzut o pastișă palidă a ceea ce erau respectivele baluri cu o vreme în urmă? Pentru că Ioan T.Morar, moderatorul/prezentatorul râdea primul (și uneori singur) auzindu-se cât de glumeț este? (Dar nu era și, dacă va fi cinstit cu sine, va recunoaște măcar în singurătatea privitului în oglindă...). Sau: pentru că Victor Ponta l-a amenințat pe același ITM în limbaj
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
se suprapun, se amestecă, în timp și spațiu. Pe urmă apare amănuntul care fixează. Văd o stradă cu pomi bătrâni, dar fără frunze. E strada Domnească. îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitație mare, Lumea strigă, râde, se îmbrățișează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemții! îmi declară un bătrân cu lornion având lănțișor dus după ureche... De, domnule, au pierit, așa, peste noapte!... Au fugit și bulgarii, și turcii... Strada
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
au fost Iliescu și Vadim Tudor, au existat proști și mai mari, care, de dragul unei democrații bahice, l-au votat pe Iliescu, neștiind că absența e tot un fel de vot. Eu am preferat să stau pe margine și să râd. Acum, când se poate pune problema alegerii între proști și mai mari, Gigi Becali și Adrian Năstase, de exemplu, îți piere surâsul. Până în 2009, Traian Băsescu calcă în străchini și azi, dovedind ori faptul că nu poate discerne care îi
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
plin intenției de a strecura între director și redactorul-șef aparența unei tensiuni de altfel inexistente. Cum ar fi dacă noi am publica, cu litere cît brațul, un titlu de genul: Carmen Mușat face glume cu Ovidiu Șimonca? Nu ar rîde și curcile aviare de noi? Cam în situația asta se află colegii de la Observatorul cultural. O doamnă egală sieși În numărul din 15 mai-14 iunie 2006 al revistei Cuvîntul, poeta Ileana Mălăncioiu, în interviul luat de Laura Albulescu, se dovedește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
originale - este de un descriptivism atât de plat, încât efectul produs e unul contrar. În loc să roșească estetic și să se scandalizeze moral (ca, de pildă, la lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), cititorul obișnuit și criticul academic ajung să râdă cu lacrimi. Și cine i-ar putea condamna? La început, fata îi gustă iubitului din urină; într-o seară magică, îi înghite "bolul alimentar îndelung mestecat" (,cred că la origine era vorba de niște pâine cu margarină", încearcă să rememoreze
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
găsească formula prin care să satisfacă și capra, și varza. În rest, toată lumea e de acord că ar trebui făcut ceva, cumva, cândva, un ce purificator din care să rezulte un cât de mic bine. A te despărți de trecut râzând a fost o lozincă scumpă - fiindcă mincinoasă - comunismului. A te despărți de trecut întorcându-i spatele ne pune sub nas fișele unei patologii sociale cu care nu avem a ne mândri. Când, în dosarul condamnării comunismului, președintele României procedează cu
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
Schiuzmy, dom' ministru, îi zice Haralampy MegaVijănului meu, nu cumva mai era un tip care spunea la televiziune realitățile țării cum le știa doar el, șiiiii...? Emil Boc, președintele PD: "Fair play nu poate exista în Alianță după ce liberalii au râs la citirea pamfletului împotriva lui Băsescu de către Mircea Dinescu..." (Jurnal TVR1, 06.05) Haralampy: - Păi, se poate, dom' Mircea, să-i faci pe liberali să râdă de Alianță?!? Dezlegarea marilor mistere post-decembriste: din punct de vedere haralampyan, cei 15.000
Comisii, răfuieli și coada lui Aghiuță by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10630_a_11955]
-
Emil Boc, președintele PD: "Fair play nu poate exista în Alianță după ce liberalii au râs la citirea pamfletului împotriva lui Băsescu de către Mircea Dinescu..." (Jurnal TVR1, 06.05) Haralampy: - Păi, se poate, dom' Mircea, să-i faci pe liberali să râdă de Alianță?!? Dezlegarea marilor mistere post-decembriste: din punct de vedere haralampyan, cei 15.000 de specialiști cu care Emil Constantinescu amenința România în deceniul trecut, sunt analiștii invitați la talk-show-rile televizate... Prima poruncă televizată a ministrului Sănătății, Eugen Nicolăescu: românii
Comisii, răfuieli și coada lui Aghiuță by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10630_a_11955]
-
primul rând, cu Tolstoi, de care mă și miran că era o ființă omenească, după ce citisem întâiași oară Război și pace. Că murise și el, ca toți, în halta Astapovo, era altceva... Ceea ce nu am uitat niciodată. Orice demon ar râde de mine, printre altele, amintindu-mi că Patriarhul, de câte ori încercase să treacă Dincolo, undeva prin pustietatea stepei rusești, lua cu el la despărțire și un valet cărând valizele pline de lucruri, printre care, neapărat, sticla de colonie (Fougčre royale, ca
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
de care purtau femeile, deoarece mama mea nu a avut bani să-mi cumpere o pereche de pantaloni, așa de rău ajunsese că chiaburoaica. Pe vremurile acelea nu mă simțeam rușinat să merg așa la scoala iarnă, chiar dacă unii copii râdeau de mine , dar în fața marelui Bartolomeu parcă nu m-am simțit în largul meu. Ghicindu-mi gândurile, scumpul de el m-a încurajat să nu-mi fie jenă și așa cum am spus, m-a așezat la masa în dreapta lui, simbol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-un oraș totdeauna liniștit. CANDELA MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un bun cunoscător al firii umane, ca, primind puterea de la Hristos, să o folosim pentru a deveni și noi puternici, Hristos oferindu-ne o mare cinste, noi să nu o refuzăm, ca să nu-I facem coborârea, osteneala și jertfa zadarnice, râzând de ele<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 292, la răsp. 199, în Filocalia..., vol. XI, p. 232. footnote>. Drd. Liviu Petcu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
de a-și împodobi căciulile cu stegulețe albe de pace înfiptecu mici nuieleîn creștetul pălăriilor lor, cât și după urechile cailor înhămați la faetoane. În așa chip și-au făcut intrarea dimineața în oraș, făcând chiar pe soldații ocupanți să râdă cu lacrimi, de asemenea trăsnaie! Populația nu era de loc liniștită, în schimb trecea prin clipe de mari încercări. Se apropiau sărbătorile Crăciunului prin spitalele soldaților germani, se pregăteau tradiționalii pomi de Crăciun. La un asemenea pom făcut pentru răniți
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ceilalți doi - Aurel și Lucia n-au moștenit darul ilustrului lor părinte. Lucia era măritată cu un om plin de duh, avocatul Ioan Tripa, „Nițu” cum i se spunea și care prin verva lui umoristică fără seamaăn, ne făcea să râdem cu lacrimi. Avea o fetiță tot Lucia, pe care o idolatrizau. Aurel sau Babi, cel mai mare era o fire închisăîn eul său și ducea o viață aparte. Deși tânăr încă, avea părul completamente cărunt, care făcea un contrast cu
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
urmă; să-și primenească oamenii și programa. Profesorul să-l ia pe băiat nu de urechi, ci de bărbie, să-l privească cu prietenie neprefăcută în ochi, și să vorbească cu el de toate năzbâtiile copilăriei și ale adolescenței. Să râdă mult; așa cum vroia Pliniu: studia hilaritate proveniunt... Iar în locul atîtor vechituri răsuflate, poruncite de programă, să discute pe șleau cu școlarul valoarea ori nevaloarea cutărui text interzis." Însă înnoiri nu se pot face cu acei - mulți? puțini? - profesori plămădiți dintr-
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
mult. În partea a doua, doar capul rămîne să spună povestea. Pămîntul o trage, o aspiră. Trecut-prezent, prezent-trecut. O atitudine clovnească asupra propriei confesiuni. Nimic patetic, nimic melodramatic. O adevărată performanță, de la idee, la jocul Magdei Stief. O mască. Cîntă, rîde, se rujează, vorbește, vorbește. O Winnie care își asumă tot ce se vede și tot ce nu se vede. Tot ce se spune și ceea ce nu se spune. Fiecare gest, fiecare privire, ochii, nasul, gura, pălăria, fiecare element al acestui
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
Dumitru HÎNCU Umorul continuă să existe și după ce noi încetăm să râdem. Trebuie să știm numai cum să dăm de el. Și pentru a-l găsi, să știm unde se ascunde. Uneori ne putem împiedica de el din cauza meselor și a scaunelor din biblioteci. De aceea e bine să preferăm totdeauna scaunul
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]