1,055 matches
-
darămite să încerci să pui mâna pe „un cuțit de trei picioare“ sau „pe o foarfecă de aceeași mărime“. Pentru Charlot și Isadore, tentativa fu fatală. „Uriașul, spumegând de furie, urlă de se cutremură toată pădurea: - O să vedeți voi îndată, râmelor, dacă îl puteți speria pe uriașul Periferigerilerimini! Și zicând acestea, sări la ei, îi tăie și îi puse pe grătar.“ Paf! La început rămân încremenită, apoi încerc să alung din minte imaginea unor trupușoare sfârâind pe un grătar și sper
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
zic latinii; sufli? ai suflet! nu mai sufli? te-am dus la gunoi. Cum adică, puiul de găină pe care-l mâncași să n-aibă și el suflet, iar dumneata, mamă-soacră, să te duci în rai? Ori supraviețuim toți, de la râmă până la om, ori nu e nimic. Dar vă spun eu, pe onoarea mea, că Dumnezeu are alte treburi decât să păzească sufletul dumitale. Să-ți spună amicul (Stănică arătă pe Felix) ce e omul. Pe mine, când eram student, m-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine. Ce crezi că reprezintă imaginea asta ? zice. O, mama mă-sii de porcărie. E ca În cel mai negru coșmar al meu. Ca atunci cînd m-am dus la interviul ăla la Laines Bank și mi-au arătat o rîmă, iar eu le-am zis că arată ca o rîmă. Toată lumea are ochii ațintiți asupra mea. Doamne, cît mi-aș dori s-o nimeresc ! Ce bine-ar fi dac-aș ști ce naiba se așteaptă să zic. Mă uit bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă-sii de porcărie. E ca În cel mai negru coșmar al meu. Ca atunci cînd m-am dus la interviul ăla la Laines Bank și mi-au arătat o rîmă, iar eu le-am zis că arată ca o rîmă. Toată lumea are ochii ațintiți asupra mea. Doamne, cît mi-aș dori s-o nimeresc ! Ce bine-ar fi dac-aș ști ce naiba se așteaptă să zic. Mă uit bine la imagine, și inima Îmi bate accelerat. E un grafic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
metalică, mereu foarte sigură. Își delimitează raționamentul fără a-l Înăbuși. Continuă! — „Ce fel de himeră este omul? (Era pasajul meu preferat). Ce lucru nou, ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-a izolat și în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafața ta, ca un cadavru pescuit în adâncimi. Și atunci îți dai seama că mai există și alt sens al pierderii sufletului decât cel biblic. Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri. Nu poți pricepe ce înseamnă "meditația" dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sânt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, până ar fi declarat nevinovat. Oprobriul riscă să se răsfrângă asupra întregii familii imperiale! Iar Libo...! Se scobește distrat cu unghia printre dinți. Scuipă apoi o fă râmă minusculă din mâncarea de azi-dimineață. Nimeni nu poate ști cum va reacționa Scribonius Libo. Strâns cu ușa, s-ar putea să-l lase nervii și să plece pe furiș în exil. Așa procedează de obicei vinovații. Au șansa să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca și zvârcolirile unei râme îi năpădea din ce în ce sufletul, împreună cu constatarea amară că viața omului e insuportabilă dacă n-are un reazem solid, care să ție veșnic dreaptă cumpăna între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar la cosit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au plătit și unul și altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și alte câteva lui Midori. Scriam în clasă, scriam la birou, acasă, cu Pescăruș în poală, scriam pe mesele goale de la restaurantul la care lucram, când nu aveam clienți. Scrisorile păreau să-mi susțină viața ce amenința să se sf\râme în buc\ Ți. Lui Midori i-am scris că lunile aprilie și mai au fost groaznice pentru că nu am putut sta de vorbă cu ea și că era prima oară în viața mea când simțeam că primăverile sunt de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
semne de punctuație dizlocate, cîte o literă rătăcită sau chiar cîte un grup de litere deturnate din cuvintele inițiale. Privind la ceea ce lăsa oceanul în urmă, Bernard avea impresia că deslușește, tot așa, fragmente dintr-un text cosmic. scoicile, crabii, rîmele, racii rămași prizonieri în diverse alveole ale plajei, nisipul ridat de forța apei, pescărușii care își începeau atacul alimentar, toate acestea deveneau pentru Bernard ruinele unui text distrus pentru vecie. Degeaba se grăbea el, cu febrilitatea unui nebun, să recenzeze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va putea să concureze fair-play cu Mihail. Directorul Serviciului nu intra în competiție, în concurs. Nu pentru că i-ar fi fost teamă să piardă, ci pentru că nu înțelegea ce este acela un concurs. Era ca și cum ai încerca să convingi o rîmă să traverseze Mediterana în zbor la întrecere cu rîndunelele. Rîma știe ce este aceea o rîndunică, dar nu poate înțelege că ea zboară peste mare. Mihail acționa, dar nu putea înțelege ce era acela un concurs, o întrecere între inteligențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intra în competiție, în concurs. Nu pentru că i-ar fi fost teamă să piardă, ci pentru că nu înțelegea ce este acela un concurs. Era ca și cum ai încerca să convingi o rîmă să traverseze Mediterana în zbor la întrecere cu rîndunelele. Rîma știe ce este aceea o rîndunică, dar nu poate înțelege că ea zboară peste mare. Mihail acționa, dar nu putea înțelege ce era acela un concurs, o întrecere între inteligențe de dragul întrecerii. Inventase Serviciul ca să cîștige, nu să concureze! "Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu barba stufoase: Ce să facă? Seceră... Avea un glas aspru, un fel de hârâire dureroasă. Doctorul se întoarse spre el: —Ce vorbești, moșule? Cum seceră?... Bătrânul nu răspunse. Iar bătrâna, corogită, rezemându-se în coate, se târa, ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pământiu, zbârcit, chinuit ca o mască. —Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, își vedea zdrobirea, își vedea înstrăinarea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o prelungire a tuturor celor ce o împresurau. Cu păcatul ei, era ca o nemernică râmă, în pulberea drumului. Frigurile nopților de vară pieriră; ca într-un vânt de groază își simți inima. Acuma poate să vie... acuma poate să vie tata să mă ucidă!... și-și ațintea ca o nebună ochii spre măciuca de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gard și curg spre Dunăre. Toate păreau liniștite, deși toate erau tresăriri și fierberi, zboruri și chemări, amestec al vieții și morții. Mi-am pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același timp, acceptabil din punctul ei de vedere, deși era el însuși îngrijorat în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul Hungry Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese Sampath despre râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială, dacă bara calea lui Hungry Hop cu lucruri care-i aminteau de ea, dacă-i zguduia viața cum îi venea la-ndemână, dacă-l bombarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că mai rămânea puțin timp pentru o narațiune relaxată despre asta și ailaltă, despre lucruri destul de curioase În sine, cum ar fi Wells la șaptezeci și opt de ani care Încă se Înghesuia să intre În Societatea Regală 1 - lucrarea lui (despre râme?) nu era acceptabilă. Nu râme. „Calitatea iluziei În continuitatea vieții individului la metazoarele de ordin Înalt“. Nu voiau să-l facă membru. Dar să descâlcești asta ar fi luat săptămâni Întregi, și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Toledo, cum e să știi că tatăl copilului pe care l-ai căutat prin toată Asia se află În fața ta și că n-ai curajul să lupți cu el? Cum e, Ogodai, să te simți mai laș decât o râmă care Își caută ascunziș pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de voie pe care poți să ți-l bagi în cur, că oricum nu mai vreau să plec în seara asta, și trebuie să dai socoteală că nu mi l-ai dat până la ora asta, așa că atunci când creierul tău de râmă o să decidă să mi-l dea, o să-l rup în fața ta și o să raportez mâine că nu ai vrut să mi-l dai, așa că ai belit pula, că dacă nu mi-l dai te raportez că nu mi l-ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei cu mâna, până când cele trei degete cu care țineam mămăliga se albeau de la atâta băgat în gură. Restul mâinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineață în care căutasem râme și coropișnițe pentru pescuit, că lăcustele care-i plăceau cleanului ieșeau mai târziu, dar și de la pământul din care smulgeam ceapa verde, pe care o băteam de picior până când cădea tot ce mai rămânea între mustățile din capul bulbului, ca să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]