187,522 matches
-
de directorul său. Căci fiecare răspunde pentru ceea ce face el. Numai că alții s-au mai și săturat de asemenea disocieri; când publicația respectivă procedează cum procedează, reacțiile din jur nu mai sunt, chiar toate, foarte nuanțate. Și acum e rândul tău, cu alte întrebări provocatoare. - Spuneai mai devreme că e bine ca fiecare să devină specialist în ceva. Într-un interviu pe care acum îl fac și nu cred că este frumos să deconspir atâta vreme cât încă nu este publicat, cineva
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Oprișeni, din marginea Fălticenilor, pe care a zugrăvit-o în tinerețe, Ion Irimescu și-a rînduit locul de veci. Pe cînd își pregătea locuința veșnică i-a cerut primarului de atunci al Fălticenilor să i-l pardosească bine cu un rînd gros de cărămidă. Întrebat de ce-i trebuie așa grosime de zid, a răspuns, zîmbind, cu umorul său subțire: Domnule Costică, sufăr de un reumatism amarnic și am nevoie de oleacă mai multă căldură". Ajuns la rafinamente artistice și intelectuale, Ion
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
care oricând poate "scăpa" ceva. Chiar și însoțit de inevitabila interpretă, scriitorul rămîne un îndărătnic. Începe să simtă că falsul i se prezintă drept adevăr și invers. Coborârea pe scara percepției negative continuă. Nu e vorba doar de lectura printre rânduri a unei realități codificate, ci de un continent necunoscut și straniu al relațiilor inter-umane. "Toată lumea se pîndește. Toată lumea se spionează." Este una din observațiile pe care Gide va construi, în 1936, reportajul din URSS. Între oameni și oameni se interpune
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
sau compromiși. E ușor de constatat acest fapt: nu cunosc decît rarisime revizuiri estetice (și sistematice) ale operelor publicate sub comunism; procese morale intentate ocazional colaboraționiștilor, reali ori presupuși, au fost în schimb nenumărate. Așa se explică polarizarea produsă în rîndul criticilor: nu convingerea că literatura anilor de comunism trebuie recitită la fel ori diferit i-a despărțit, ci condiționarea acestei noi lecturi de atitudinile politice ale scriitorilor înșiși; pentru unii, aceste atitudini sînt fără mare importanță, pentru alții, ele antrenează
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
se ordonează în funcție de generațiile literare. E drept că tinerii s-au dovedit mai radicali, dar nu cred că apartenența la o generație sau alta a jucat un rol decisiv în opinia despre necesitatea ori despre natura revizuirilor. În al doilea rînd, a devenit actual un criteriu pe care economia planificată comunistă îl ținea pe margine: acela al valorii de piață. Astăzi, e practic imposibil de discutat serios despre revizuiri, dacă excludem confuzia tot mai frecventă care se face între valoarea estetică
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
rost să încercăm să aflăm dacă tema (învechită) ori factura (de pildă, esopismul) romanelor predecembriste scot din prim planul scenei literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire. Canonul literar românesc e în
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
Pavel Șușară Televiziunea Română a difuzat de curînd, în mai multe rînduri, un film cu totul neobișnuit, unic pînă acum, realizat în colaborare cu Fundația Culturală Română și dedicat pictorului Corneliu Baba. Filmul se numește Un artist și secolul său - Corneliu Baba, iar echipa căreia i se datorează acestă producție remarcabilă este
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
care semnează deopotrivă scenariul, imaginea și regia, ceea ce, într-o exprimare mai concisă, înseamnă un film de... Noutatea absolută a acestui film, atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și, inevitabil, sentimentale, cu accentele puse obligatoriu pe ființa determinată a artistului și pe datele unei opere
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și Aristofan; Odeonul lui Pericle adăpostea concerte; templul lui Asclepios și teatrul lui Herodius Atticus erau alte puncte de întruniri culturale. Grădinile din afara Atenei, precum Academos, unde se găseau cei doisprezece măslini sacri și gimnazii amenajate pentru efebi, aduceau la rândul lor "ordinea celestă"; aici a funcționat școala lui Platon, Academia. Lumea plină de zei a fost creată de sculptori și poeți, într-o relație familiară. Multe rituri amintesc Orientul Apropiat, de pildă purificarea și descălțarea pentru intrarea în templu (vestita
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Mihai Zamfir Există pe lume ceva care nu poate fi în nici un fel planificat, programat ori măsurat, ci doar constatat: nașterea marilor talente. Popoare întregi se pot enerva din cauză că, în țările lor, decenii la rînd, literatura, muzica, pictura ori filozofia bat pasul pe loc, trăiesc din amintiri și nu produc nici o personalitate nouă. Alte popoare, în schimb, asistă înmărmurite de uimire la afirmarea simultană, pe un interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
i-a publicat recent Blana de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât am recitit-o îndată ce am terminat ultima pagină (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
și am spus că nu vreau să am nimic de-a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane" (p.41). Vladimir Tismăneanu nu încearcă să justifice idealurile de tinerețe ale părinților săi (chiar dacă recunoaște în cîteva rînduri că își adoră mama) nici nu se lansează, ca atîția alții (hélas, post festum) în rechizitorii iacobine la adresa defunctului sistem comunist. Ceea ce își propune el este să înțeleagă. De aceea tratează chestiunea cu empatie. Se pune în pielea celor care
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici, ca și de la damnați la suprarealiști, poezia franceză a știut să întrețină - chiar și laborios cînd era nevoie - focurile unor sărbători ale Verbului". Dar cele mai caracteristice aprecieri în acest sens sînt rîndurile dedicate lui Balzac, nu doar un autor "cezaric", ci unul de-a dreptul demiurgic, ducînd mai departe decît ceilalți procesul plăsmuirii literare precum un analogon al celei divine: "Mai mult, și mai autentic decît Stendhal, a fost o întrupare a
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
în 1955, asupra editorilor americani, asupra criticii de specialitate, asupra cititorilor din Europa și din Statele Unite. În anii șaizeci, s-a creat o enormă vîlvă în jurul receptării Lolitei, a tehnicii construcției narative, a invenției lingvistice aproape inepuizabile și, în primul rînd, a temei romanului:povestea devoratoare a iubirii dintre un bărbat matur, rafinat, intelectual francez, și a nimfetei Lolita, o fetiță americană de doisprezece ani, cel mai ciudat amestec de inocență, de perversiune, la limita raționalului cu iraționalul. După 1990, multdiscutatul
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
Marina Constantinescu Pe 10 februarie, VICTOR REBENGIUC împlinește șaptezeci de ani. Vă vine să credeți, doamnelor și domnilor spectatori? L-ați văzut și l-ați aplaudat atîția ani la rînd, în special pe scena Teatrului Bulandra - dar nu numai - în spectacole și în roluri care au intrat în istoria teatrului românesc. O energie uriașă pe care și-a cunoscut-o, pe care și-a asumat-o în consecință și pe
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
În Petru se juca. Nu-i păsa de nimic. Își arăta burta râzând și glumea, senin, înainte de a fi ucis. A crezut mult în acest spectacol și a fost trist când nu s-a mai jucat. Îl admir, în primul rând, pentru inocența lui. De altfel, rolurile cele mai mari din cariera lui au fost roluri de inocent. Bubnov, Caliban, Bottom, brutele-copii. Credința lui în creatorii teatrului pe care i-a slujit cu devotament toată viața este demnă de tot respectul
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
a fortificat și a diminuat stilul poate excesiv de livresc și uscat ce se poate observa în lucrările mele mai vechi. - Erați un maestru al rigorii care nu-și permitea nici o infuzie de lirism. - Eu am o formație germanică în primul rând, continuată după școala de la Cluj, și mi-a plăcut să fiu un om al textului, al exactității în istoria literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat să citez, uneori
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
trist. Niciodată n-am avut o fire prea optimistă; doar în anii în care mi-am petrecut viața într-o boemă cam stupidă - nici asta n-a lipsit din viața mea. Mi-a modificat felul de a fi; în primul rând, nu mai ies în lume - de câțiva ani nu mai frecventez societatea. Nu mai merg să prezint cărți, nu mai am relații cu tineretul. Este doar un număr mic de doctoranzi care dau telefon sau vin la mine să mă
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de a obține niște venituri capabile să ne facă existența mai ușoară. Din păcate, nu se întâmplă așa. - Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În al doilea rând, memoriile mele devin un mod de autopedepsire. Am avut ani de zile în viața mea când am fost debusolat, când n-am știut
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În al doilea rând, memoriile mele devin un mod de autopedepsire. Am avut ani de zile în viața mea când am fost debusolat, când n-am știut să-mi găsesc axa pe care s-o urmez. Din fericire, mi-am regăsit-o, chiar cu
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
cărțile (Voica și Mătușa Matilda) și "a venit peste două zile și mi-a spus: «Am citit toată noaptea. Nu știi ce spaimă am tras să nu am deziluzii că ai scris niște siropuri»". Vizitele au continuat cîteva zile la rînd, apoi Panait Istrati a trebuit să plece la Brăila, iar H. Y. Stahl să-și pregătească plecarea la Viena. S-au mai văzut o singură dată ("Am sosit azi-noapte de la Brăila. Am vrut să te mai văd o dată înainte de plecarea
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
a doua în ordinea cronologică a celor șase cunoscute, expediate de H. Y. Stahl. Pe baza ei, se poate reface succesiunea corespondenței și se poate deduce că debutul l-a făcut Panait Istrati. Scrisoarea Henriettei din 25 februarie, conținînd două rînduri ("M-am gîndit mult la Dumneata și știu că-mi pare bine că te-am cunoscut. Te rog să nu uiți asta." - Pagini..., p. 98), deși nu pare, este un răspuns. La el se face referire în scrisoarea din 10
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]