1,152 matches
-
pe picioare ca un smintit, dau peste o mulțime compact- cenușie: oameni așteptând tramvaiul ca o mântuire, fiindcă-i făcut pentru ei, pentru prostia asta monolitică de beton în care disting doar niște fălci! Pe parapeții de piatră se aliniază rândunicile marine - pescărușii - argintii. Unele n-o iau din loc; bătând pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le invidiezi și le ameninți cu un ochi înroșit, cu gheare. O rândunică marină întoarce capul și se dovedește a fi o fată într-o haină argintie. Unghiile-i micuțe, făcute cu roz, frământă mânerul poșetei. E agasată, i se pare că merg prea aproape de ea, îmi detestă respirația puturoasă. Simte-te bine
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
să văd viitorul (mi i-am închipuit săptămâna trecută), sau poate o amică - una adevărată, în carne și oase, cum sunt cu zecile aici, pe stradă, cu o piele caldă și parfumată, bronzată într-un solar ca un marțipan spaniol? Rândunica argintie, după ce-a încercat să mă încremenească din priviri, bate acum tastele ghișeului automat de la intrarea într-un supermarket. E perfectă, din vârful capului până în călcâiele ghetelor ei de piele lăcuită, și totuși nesigură pe ea; se înroșește și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
mă pregătesc să-i fur banii. Poți fi liniștită, hai, n-am nevoie de bani! Acea bruscă neputință care pune stăpânire pe ea; e ceva atât de aproape și atât de sincer, ceva amintind de șușotelile mele pătimașe la urechea rândunicilor... Întorc capul și fluier o clipă. Apoi, trecând pe lângă standul cu hot-doguri și pe lângă casele de marcat, o urmăresc până în fundul magazinului, ascuns în spatele oamenilor. Ea se oprește lângă piramida de rodii care se înalță în mijlocul încăperii. Oamenii se împiedică
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
până în fundul magazinului, ascuns în spatele oamenilor. Ea se oprește lângă piramida de rodii care se înalță în mijlocul încăperii. Oamenii se împiedică în preajma ei și trec ducând în cocoașele lor, în locul apei, toate urările și dorințele din lume. În decorul ăsta, rândunica mea pare o ciobăniță care se întreabă dacă n-ar trebui să se înfrupte dintr-un măr zemos în umbra grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
vestei mele. La doi pași distanță, un agent de pază oscilează ca acul unei busole de la nord la sud, de-a lungul rafturilor pline cu mărfuri. Eu trebuie s-o iau spre vest, plonjez pe un culoar și îmi zăresc rândunica. Se pregătește să studieze o ceșcuță albă. Mă privește, pradă indignării și oboselii, iar apoi își privește căruciorul încărcat. L-a solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma urmei?”, zice ea, balansându-se pe o
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
speriat.” Și vorbesc, pot în sfârșit să povestesc tot ce-aș vrea să-i spun unei fete cu ochii în lacrimi, parfumată și caldă ca un marțipan spaniol; spun câte minunății mi-a adus această după-amiază misterioasă. Îi povestesc că rândunicile marine argintii au ochii galbeni și ghearele ascuțite, ca tigrii, că vechea casă de lângă debarcader e bântuită și că nu pricep nici eu de unde vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
învinsă este tema ambelor cărți. Universul rural nu are nimic spectaculos în relatările tinerei naratoare. Altceva ia prim-planul. Anume, lumea celor care nu cuvântă. Episoadele cu bobocul de rață din Un an în Paradis sau cel cu puii de rândunică din Kinderland sunt drame ale tăcerii din universul mic, totdeauna destinate unor funcții psihologizante, de suprapunere a destinelor în oglinzi simbolice. Detaliile, anecdotice și teatrale prin excelență (lipitoarea, aricii, răzbună- rile, jocul măștilor paterne etc.), fixează amănuntul tulburător. Mai e
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
câte știm, nu se călătorește cu mai multă repeziciune, dar într-un mod mai puțin confortabil, ca în Moldo-Vlahia. În trăsură, întovărășit de 2-3 surugii, pleci cu iuțeala unui strașnic vânt, nu mergi pe pământ, abia îl atingi, ca o rândunică, pierzi respirația, auzul și vederea, asfixiat de praful care te învăluie din toate părțile“. Vara, când era uscat și iarna pe pârtie, caii de poștă zburau cu 20-25 de km pe oră: „Pe-alocurea drumul se face albastru/ Când scapă
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
identitatea ornitologică a Măiastrei. Unui melancolic activist cultural, care ar fi trebuit demult întrebat și ce rol a jucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncușian, i-a venit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor, de la cocoșul galic la rîndunică, de la corb la lebădă și la gîscă etc. poate-poate s-o dumiri cumva în legătură cu specia Păsării în văzduh. Dar deși acesta este un caz extrem prin nivelul subcultural și rudimentar al autorului, el nu este deloc izolat și se regăsește
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
livrescul și cu arta, în care își poate găsi expresia fără teama păcatului: "Pasăre și om mîncăm în bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
de pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
un copil de 14 ani devenit peste noapte împărat, viața închisă în Orașul Interzis, dorința de evadare și apoi lumea circului în care el râvnește să meargă pe sârmă și să devină acrobat, experiențele care-l schimbă - prietenia cu eunucul Rândunică, iubirea prințesei Hui îl eliberează din colivia aurită. ...reîntâlniri cu autori consacrați Câteva reîntâlniri cu autori consacrați de capodopere, distinși cu numeroase premii, unii dintre ei nobelizați, produc surprize pentru că dovedesc o tendință a scriitorului de a se aventura în
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
trebui adunată, salvată din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
înseamnă că începi să îmbătrînești. Cîtor oameni le scapă acum din gură litera "I" și, dacă totuși le scapă, de ce nu sînt mai atenți? Cînd înțelegi din zbor un gînd, înseamnă că acel gînd poate să fie chiar și o rîndunică. Nimeni nu împarte cu noi suferința, bucuria nici atît, iar de măslini nici nu poate fi vorba! Ca să ne spălăm de păcate, făceam mai multe dușuri pe zi, unele în pielea noastră, altele în pielea altora, iar cele rămase chiar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
ostenesc aleanul durutelor tristeți. Întoarcere În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil, S'adast uitate visuri, sub floarea scuturată, Sub zări de primăvară și bucurii de-April, Pe drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un basm cu munți de aur ce pururi se'mpung Păzind palat de zâne în asfințit de țară. Primăvară Livezi în floare, cucul, munți ninși, alt cuc, departe
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
ivește suferința, doliul abordează regimul său de croazieră.") Adeseori, intensitatea exprimării atinge cote cioraniene: Ideea că moartea ar fi un somn. Dar ar fi îngrozitor să trebuiască să visezi la nesfârșit."; "- Curajul discreției. - Are curajul să nu fie curajos."; "Văd rândunicile zburând în seara de vară. Îmi spun - gândindu-mă cu disperare la mama - ce barbarie să nu crezi în suflete - în nemurirea sufletelor! Ce adevăr imbecil mai e și materialismul!" Cu toate acestea, Barthes nu ne ajută să pătrundem cu
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
le aruncăm, le aud cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei. În vale, faptele clipei, descumpănite, galopează, strigând din vârf de copac în vârf de copac, dar amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
îi adăpostea. În dreapta și în stânga pe pereți se înșirau afișe. Privirile celor doi se agățau de litere, de imagini. El avea senzația că peretele din stânga a înghițit-o. Mintea ei dintr-odată evadase. Ea l-a strâns de mână. O rândunică i-a căzut din cuib la picioare. De rău augur, îi trecu ei prin minte. Au ajuns la ieșirea din Pasajul Generalilor. Au ieșit din iubire. Niciunul din ei n-a dorit-o. De atunci, din acele seri de toamnă
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
de sub puterea datinilor lor barbare și dăruindu-le morala noastră înălțătoare, le vom înnobila, urmă predicatorul. Ienicerul simți din nou nodul acela în gât. Se pregăti să se apropie de Sadedin și să-l întrebe: dar cu cuibul acela de rândunică ce-o să se întâmple? Gândurile lui se îndreptau acum numai într-acolo. - Așa se va întâmpla, cu siguranță, îi strigă Sadedin la ureche. - Ce? făcu ienicerul. - Schimbarea obiceiurilor... Încetul cu încetul, an după an, vor dispărea și veșmintele și tradițiile
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
cailor. Numai numele acestora, invocate pe parcurs de Constantin Ottescu, alcătuiesc un pomelnic impresionant. Nume exotice ca Gretelbub, Gondolat, Venezia, Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori probleme spinoase. "}ițirică semăna mai mult cu Gretelbub. (Nenea
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un copil dorește să-i crească mustăți ca atare își lipește o rîndunică sub nas” (Un copil). Ce e acest copil căruia i se închină un imn jemanfișist decît un poet in statu nascendi? Un poet spontan, apt a se produce la infinit? După cum poetul nu e decît un homo ludens, un copil
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite canonade / cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la filamentul plăpând / care tremură ca un pui / cu gâtul tăiat”. “Spații ochiuri de năvod”, “capcana acestor caleidoscopuri”, “o bilă căzută în labirint
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
răsărit de cenușă din piatră și smoală înalț o oglindă imposibilă te-am iubit dar nesăbuința nu se vede rușinat mă înscriu în partidul celor inexistenți gândul meu păcătos apare într-o limbă care se stinge eu corbul postmodernist întâmpin rândunica o îmbrac în public ploile de primăvară vor fi rouă pentru ochii acesteia o ultimă însemnare pe luciul de apă Crnjanski la Timișoara l-am văzut de curând pe Crnjanski înfășurat în manta-i de piatră trecea (însoțit de un
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
poți să te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]