872 matches
-
Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească să spună „Te sun eu mai târziu“ sau măcar „La revedere“. A apăsat pe buton și a transferat apelul Mirandei pe telefonul ei, după care și-a lățit pe față un nou rânjet de la o ureche la alta. — Miranda? Sunt eu, Emily. Cu ce te pot ajuta? A Înșfăcat un pix și a Început să scrie ceva În mare grabă, timp În care fruntea i se Încruntase toată În efortul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS? FETIȚO, ÎN CAZ CĂ NU ȘTIAI - ÎN CAZ CĂ NU AI OBSERVAT ÎNSCRISUL ACELA MARE ȘI NEGRU DE PE UȘĂ - SÎNTEM LA REVISTA RUNWAY, REVISTA CEL MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
astea știind foarte bine că și dacă - un „dacă“ mare și gras - reușesc cumva să termin cursurile la un moment dat În următorii șaptesprezece ani, n-o să reușesc În veci să-mi găsesc un job. Nicăieri. Mi-a etalat un rânjet mare și fals, după care a mai luat o lingură de Înghețată Sapporo. Lily studia la Columbia pentru a-și da doctoratul În literatură rusă și muncea pe ici pe colo, pe unde apuca, În fiecare secundă În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instruit. Sună-mă dacă e necesar, dar cred că știi deja ce ai de făcut. Pa! Și a sărit pe bancheta din spate a celei de-a doua mașini care aștepta În fața clădirii. — Pa! am ciripit eu, cu un uriaș rânjet fals lipit pe figură. Șoferul a făcut o mișcare ca pentru a ieși din mașină ca să-mi deschidă portiera, dar eu i-am spus să nu se deranjeze, că pot urca și singură pe bancheta din spate. — La Plaza, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un asistent din departamentul de modă de la Vogue. Vorbeam despre epilatul inghinal. Cu patimă. Și nici măcar nu mă deranja. Sfinte Sisoe, am gândit eu, În timp ce Îmi făceam loc prin mulțime În căutarea lui James și i-am aruncat un imens rânjet măgulitor lui Jennifer Aniston când am trecut pe lângă ea - asta nu e nici pe departe o petrecere nereușită. Dar Începusem să fiu cam neliniștită: trebuia să fiu la serviciu În mai puțin de șase ore și nu mai trecusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la o ureche la alta. — Iartă-mă, am murmurat, cu ochii la paharul meu aproape gol. Numele meu e Andrea. Așa. Cred că este o modalitate mult mai adecvată de a face cunoștință. I-am Întins mâna și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
națională. Am Împins ușile turnante și m-am rugat ca lunea asta să facă o excepție, să mă lase să intru fără reprezentație. Ei aș! — „You, tell me what you want, what you really, really want“, a cântat el cu rânjetul lui larg și dințos și cu accent hispanic. Și toată plăcerea de a-l fi făcut fericit pe taximetrist și de a fi aflat că am ajuns Înaintea Mirandei s-a risipit pe loc. M-am pomenit, ca În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiind că nu era nimeni altcineva pe Întreg etajul - a urmat aproape imediat și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un zâmbet atât de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă treptat Într-un râs autoironic pe care nu mi-l bănuiam. Un râs ce Înseamnă o victorie asupra neputinței proprii, asupra Încăpățânării, asupra durerii. Nu mai sunt atât de crispat, am căpătat acea detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu, să știți c-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci!... Să taci!... Cu ochii bulbucați, cu o spumă subțire în colțurile gurii, Miron Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică, abia atunci Petrache văzu că-i lipsea un picior, țopăi înlăuntrul dughenei și numără la repezeală zece capse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe ăsta abia l-am primit. Înăuntru e o bancnotă. Oamenii știu că la doctor trebuie să dai... Dacă te uiți pe radiografiile astea, sunt la fel, indiferent dacă cineva a plătit pentru ele ori nu, moartea nu-i schimbă rânjetul, pe ea nu poți s-o ademenești cu plicuri. E, cum s-ar zice, un fel de onorariu, dar, cum pe ușă nu scrie nimic despre un astfel de onorariu, e, pur și simplu, bacșiș. Ca la ospătari, ca la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce dădea caninilor o bucurie neobișnuită. Lucică purta o haină lungă, un fel de tunică ce-i ascundea pașii, încât, atunci când se apropia, mai degrabă plutea. Privea cu o curiozitate care, însoțită de rânjetul agățat în canini, te băga în sperieți. Se apropia apusul și Lucică părea că începe să-și caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bani... V- ați privatizat ca să jecmăniți oamenii, n-ați găsit alt nume pentru pungășie. Lasă că odată se trezește statul de unde l-ați îngropat și vă vine de hac... Jenică ridică din umeri, resemnat, dar se vedea, de fapt, după rânjetul de pe figură, că era cât se poate de satisfăcut. Clopoțelul vesti, la fel de voios, ieșirea bătrânului. El nu făcea deosebire între cine intra și cine ieșea, cu atât mai puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văd din nou surâsul acela pe fața ta! Pune-l la loc. Acum! — Mă străduiesc, Majestatea Voastră. — Nu e acolo! Mi-ai luat zâmbetul! Cum îndrăznești... — Ce părere aveți de ăsta, Majestatea Voastră? — Nu, ăsta nu e zâmbet, e un rânjet. Unul urât. Ai nevoie de ajutor? — Da. — Atunci spune-mi cum să te ajut. — Majestatea Voastră ar putea să-mi spună pe nume. — Pe nume? — Știți cum mă cheamă? — Ce întrebare nemaipomenită! Nu, normal că nu știu. Sunt soția Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tratat-o ca pe un gunoi. De îndată ce va împlini treisprezece ani, o vei da. O vei mărita cu vreunul dintre sălbaticii de la graniță pentru a încheia pace. Îți vei vinde propria fiică... Doamna Yun cedează. Cele două gropițe alcătuiesc un rânjet bizar: — Să nu crezi că sunt surdă. Te-am auzit pe tine și pe miniștrii tăi discutând despre asta. Nu mi s-a dat voie să vorbesc despre nefericirea mea. Însă azi, de-ți place sau nu, vei auzi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi cunoscut și nici nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe Nuharoo jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Asta nu prea părea o Întrebare. —O, nu sunt convinsă că o să mă sune, am bălmăjit eu, realizând că absolut nimeni n-o să creadă că nu mă culcasem cu el. Mă fixă intens, apoi fața i se deschise Într-un rânjet larg. —Bette, scumpo, poate că ești ultima persoană care-și dă seama de asta, dar În modul tău unic, ești frumoasă. Și toată lumea știe că nimănui nu-i plac mai tare fetele frumoase decât lui Philip Weston. Normal că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
uitându-mă În jur după o cale de evadare Înainte să dau ochii cu ea. Deci tu și Philip păreți puși pe fapte mari, ha? Îmi făcu cu ochiul și mi-am Înăbușit impulsul de a-i șterge cu ghearele rânjetul de pe față. —Mmm. Cu ce ocazie pe aici? Ea râse și-și potrivi pantofii cu tocuri de doisprezece centimetri, care nu reușeau să-i modifice prea mult statura. — Cine are nevoie de motive ca să se distreze puțin? Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chestiile astea ei Înseși și nu mie, i-aș fi salutat onestitatea. Dar această realizare dură puțin și dispăru În clipa În care Kelly apăru În ușa biroului ei, ținând strâns În mână o bucată de hârtie și cu un rânjet atât de nebunesc Încât m-am dat instinctiv Înapoi, În scaunul meu cu rotițe. —Bette! Ai văzut, nu-i așa? Ai citit, nu-i așa? mă Întrebă frenetic, repezindu-se spre mine cu grația și entuziasmul unui fundaș de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
joc. Luă o Înghițitură zdravănă din paharul său Înainte de a-și aranja trăsăturile Încercând să-și compună o expresie serioasă, apoi spuse: —Primele, domnule Weston. Prevăd că veți Întâlni mai multe din prima categorie În seara asta. Philip Îi Întoarse rânjetul și Își ridică mâna ca să bată palma, iar Kamal se execută imediat. Atunci se acceptă, domnule Avigdor. Mulțumesc. Deloc surprinzător, nici o notă de plată nu apăru pe masă și până când am ajuns pe vasul - iahtul sau poate nava cu vele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Între iubitul tău și unii dintre cei mai buni amici ai lui. Își Înălță sprâncenele stufoase și-și trase buzele de pe dinți, Într-un efort de a zâmbi. Când zic „iubit“ mă refer la Philip Weston, adăugă el, cu un rânjet. Mi-am Înghițit furia. —Mmm... deși toate astea sună Într-adevăr fascinant, trebuie să mă Întorc sus să-mi continui rondul, așa că scuză-mă... M-am repezit pe lângă el În picioarele goale, cu sandalele Într-o mână și poșeta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de aureolă, ca în pictura medievală, iar culoarea intens roșie a sîngelui produce un efect de hiper-realitate dacă îmi este permis să împrumut un termen al lui Baudrillard (1983 a) a suferinței eroice. Prim-planurile ticăloșilor comuniști se concentrează asupra rînjetului și a plăcerii sadice de a-l tortura pe Rambo, în vreme ce scenele de luptă îi prezintă pe comuniști cu precădere în cadre largi care îi fac să arate incompetenți și lipsiți de importanță, bieți pioni în acțiunile sale de eroism
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Michael. Și, într-o noapte de octombrie, trecînd în viteză pe lîngă galeriile purpurii din Eastern Seaboard Fission Authority, văzu trei siluete mărunte, ireale care stăteau chiar pe marginea marilor trepte de la baza datelor. Mici cum erau, putea totuși desluși rînjetul uneia dintre ele, a băiatului, gingiile lui roz, sclipirea ochilor cenușii, alungiți, care fuseseră ai lui Riviera. Linda încă îi mai purta jacheta; îi făcu din mînă. Dar cea de-a treia siluetă, postată în spatele ei, ținînd-o pe după umeri, era
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]