2,406 matches
-
lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
ursul în bârlog, când ai impresia că nimic dramatic nu mai poate surveni, vom asista la etalarea unei drame, în mod treptat: sub pretextul nevinovat de a mai privi o dată spațiul, un pui de urs, depărtându-se, alunecă într-o râpă. Spaima pe care o generează lipsa totală de șansă este amplificată și de ideea că urșii sunt dominați de hibernare, o stare semi-letală, pe care, totuși ursoaica o abandonează și o înfrânge, pentru a-și regăsi puiul. Calmul replicii finale
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
Goliat, pe câmpul de luptă, având ca piatră, în mână, o fărâmă de suflet. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte/ Decât un nume, adunat pe-o carte/ În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei, până la tine/ Prin râpi și gropi adânci/ Suite de bătrânii mei pe brânci/ Și care, tânăr, să le urci, te-așteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă , spunea, în poezia Testament, Tudor Arghezi. Evanghelia după Melania Cuc, sau Testamentul Melaniei Cuc, nu mai este
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”. La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de algas, roto./ Llamas concentricas
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
Itești, de la o depărtare de numai câțiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur și-i stoarce lacrimi de rouă din bumbacul norilor. Mantaua de codri de stejari și fagi îi acoperă spinarea dealului sfârtecat de râpi, care are la subsuori pâlcuri de cătini, de măcieși măcriș și salcâmi. Talazurile albastre ale Bistriței îi răcoresc gleznele de argilă. Satul acesta a fost hărăzit a fi mai puțin surpat de ifose, megalomanie, opulență. De curând a redevenit comună
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
am înțeles. Ia spuneți. Unde a avut loc accidentul? - Între Predeal și Timișul de Sus. - Cumva tânăra conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede? - Da. De unde știți? - Pentru că eu am scos-o azi noapte din autoturismul căzut în râpă. - Cum așa? - Haideți să ne așezăm la masa aceea, propuse Ștefan, apoi începu să-i relateze toată povestea cu accidentul, de când a văzut cum alerga printre mașinile din coloana interminabilă și cum după ce l-a depășit, a găsit-o căzută
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
așa? - Haideți să ne așezăm la masa aceea, propuse Ștefan, apoi începu să-i relateze toată povestea cu accidentul, de când a văzut cum alerga printre mașinile din coloana interminabilă și cum după ce l-a depășit, a găsit-o căzută în râpă la puțin timp. - Cum așa, dumneavoastră sunteți cel care i-a salvat viața? Mereu i-am spus să nu mai alerge așa tare dar ce, ascultă pe cineva? - Doamna Trifan, eu doar am scos-o din mașina care apoi s-
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
Cum așa, dumneavoastră sunteți cel care i-a salvat viața? Mereu i-am spus să nu mai alerge așa tare dar ce, ascultă pe cineva? - Doamna Trifan, eu doar am scos-o din mașina care apoi s-a rostogolit în râpă luând foc în final. Salariații de la SMURD fiind cei care au salvat fata. - Da, dar dacă nu o scoteați dumneavoastră, acum era moartă. Nu ați fost cel care i-a dat primul ajutor? - Ba da, eu am fost. Posibil să
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat air bag-ul. De restul nu-și amintește nimic. Trifan auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtășit și fetei vestea. Era o minune Dumnezeiască
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
minți și mai ales sânii săi rotunzi, bine reliefați în cupa sutienului parcă prea mic ca să-i cuprindă, scoțându-i senzualitatea în evidență și atrăgând ca un magnet privirile bărbaților ce-o întâlneau în calea lor. Am avut fericirea în râpă să-i mângâi darurile naturale, fără să-mi fi propus asta. Acum când îi privesc sânii cu adevărat, sunt înnebunit, vreau să-i simt sfârcurile între buzele mele însetate după asemenea delicatese.” Câte asemenea trufandale îi mototoliseră în timp lenjeria
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
a deliciului, dar va plânge de bucurie. Este o femeie de acum și se consideră o femeie fericită că s-a dăruit din dragoste acestui bărbat de care este legată prin însăși viața ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timișul de Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul pasionantei uniri, Dalia simți cum i se prelinse printre pulpe un firicel de lichid călduț. Se atinse cu mâna și descoperi că puritatea sa și-a lăsat ofranda
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
am făcut acest lucru cu iubire și din convingerea că noi suntem două suflete pereche nu prin dorința de a continua să fim împreună, ci prin destinul care ne-a dat întâlnire într-un miez de noapte, în sălbăticia unei râpe. Acolo ne-a unit Universul pentru veșnicie și eu voi rămâne mereu legată de acesta. Ce s-a întâmplat cu noi în această noapte este darul meu, pe care nu-l regret și pe care tu poți să-l păstrezi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
trăia din munca lui . Sătenii însă și cu câini , Cu mic cu mare , toți din sat , Având și furci și bate-n mâini, Din codrul lor l-au alungat . Cum el era de hăituit, Spăimântat și fără hrană , Fugind prin râpi a nimerit Cu o laba-ntro capcană . Zăcând în rapa-nfometat , Cu osul rupt de la picior , Aproape mort și speriat , Asa-l găsi un trecător . -Omule, te rog mă scăpa, Zise el cu glas mieros , Dă-mi te rog și-un pic
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
Uni-s șefi pe la partide . Nu am de gând să mai rămân. M-asteapta neamul meu lupesc , Să fiu pe-aici din nou stăpân , Deci nu mai pot să te slujesc . -Dar lupe altfel mi-ai vorbit , Când de prin râpi te-am adunat, Bolnav ,flamand și și jigărit Și te-am hrănit și te-am tratat . Se-ncrunta lupul maniat , ‘Și arată colții furios , Pe bietul o l-a sfâșiat , Lasandu-l inca-n viața jos . Venind vecinii l-au
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
mare sihastru în Munții Sihlei, din județul Neamț. Cum a ajuns aici și în ce loc se nevoia, nimeni nu a aflat vreodată. Spun bătrânii locului că avea un bordei tăinuit în pământ, în pădurea deasă dintre Schitul Sihla și Râpa lui Coroi, în adâncul muntelui, unde s-au nevoit de-a lungul secolelor nenumărați sihaștri sfinți, printre care cea mai vestită era Sfânta Teodora de la Sihla. Mai spun bătrânii de aici că un pădurar din satul Văratec-Neamț știa locul și
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
buruieni, unde se aruncau toate deșeurile și lucrurile nefolositoare. În mahalaua Hărbăriei un astfel de loc era așa numita „Cărămidărie”, un teren plin de scobituri și tranșee, pentru că de acolo se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr și de turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr și de turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar sucevean îmi povestea că, în anii copilăriei sale, slujbașii de la salubrizare își hurducau tomberoanele pe valea pârâului, după ce făceau curățenie pe străzile târgului, ducând gunoiul „la gârlă”. De fapt, acolo a fost primul loc pe care
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
a avut sau n-a avut vreo relație cu STASI, de vreme ce deosebirile dintre democrațiile din RDG și RFG persistă, nu mă interesează nici dacă Băsescu a fost sau n-a fost colaborator al securității, de vreme ce el a dus țara de râpă în zilele de azi. Mai mult, aș spune că nu mă interesază chiar nimic despre trecutul unor oameni care fac rău în prezent și, pe care, prefer să-i ignor. Că nu mă doare, însă, nu pot să nu recunosc
BATISTA PE ŢAMBAL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341710_a_343039]
-
neputincios al unei arătări în carne și oase trecătoare, care eram eu... Obosisem de atâta mers pe țărm, mă depărtasem de ceilalți companioni ai mei dar și de podul Golden Gate, se mai zărea doar un colț al lui dinspre “râpile” Marin și nu mai pridideam să mă închipui contemporan cu toate miturile personificate de zeități ale “thassalocraților” Eladei, Feniciei (“oamenilor mării”), Cartaginei sau Vikingilor (”oamenilor nordului”) care au deținut sau aveau legătură, fiecare la timpul lor, cu supremația asupra întinderilor
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
ce-n minte frumosul îl strâng, Dar scapă cu rost și cu grijă cuvântul. M-am născut în lumea acelor ce duc Și griji și nevoi și rostul de țară. Fără patima lor, cei care conduc Ne-ar duce de râpă... și-am fi de ocară. M-am născut în lumea acelor ce știu Să-și facă o rugă la ceasul de seară. Astăzi la ceasul acela târziu Se stă în alcool, și-n drog... se omoară. M-am născut în
SĂRACUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340621_a_341950]
-
trimitea din când în când câte o sută de euro, îi avertiza mereu: lăsați-l dracului de chioșc! Ei tot mai sperau să dea un tun. Că...uite la Nae câte tunuri a dat și...S-a dus totul de râpă? Și familia și averea? Dacă șerpoaica... La Mototolea nu e cazul. El e om serios. Dar...dacă dă un tun baban și-l asaltează o șerpoaică? Eee!.. A, nu, nu! Este imun la șerpoaice. Apoi, Firuța nu este ca madam
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
când fiecare le construiește cu ce-apucă și cum poate? Apoi, te sfidează cu „marele” magazin și respectivul se pretinde mare comerciant. Să-i arunc, acolo, vreo două-trei milioane? Nu! Va crede că râd de el și se duce de râpă negocierea. S-ar putea să fi cheltuit, totuși, vreo zece- cinșpe milioane. Acu’ doi ani. Dar inflația? Ei, na! Hai, fie, douăzeci-douășcinci! Dacă-l supăr și aruncă cu ceva după mine? Nu ratez negocierea? Trebuie să-i iau maul cu
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
mai departe. Și, drept urmare, să poți pleca în altă direcție trebuie, musai, să mergi înapoi! Da, pentru că dincolo de așezarea sfântă nu mai era drum. Nici înainte, dar nici la stânga ori la dreapta. În nicio direcție, doar înapoi. Era câmpul, era râpa și dealul împădurit, era muntele și cerul albastru. Am urcat înfrigurat, tăcut, impresionat de fiorul pe care-l simțisem, nelămurit, cum îmi străbate trupul. Nu știam unde urma să mergem... §3.8. Mănăstirea Voroneț Nu știam pentru că nu doream să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
cont propriu de a descoperi adevărul. Dacă până acum nu l-a luat la rost, înseamnă că nu a aflat nimic. Era conștient de ce însemna gestul său necugetat. Putea să înfunde pușcăria pentru mulți ani și, desigur, se ducea de râpă nu numai cariera sa profesională, dar și familia sa. Așa cum a stabilit cu Mircea, după ce a mâncat ceva, Săndica s-a îndreptat spre sediul C.A.P.-ului pentru a-i anunța că dorește să-și facă lichidarea și, dacă sunt
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
să iasă meciu bine’... Aiurea! - Uluitoooor! Rușine, domnule arbitru! Astăzi Dumnezeu nu ține cu românii, stimați telespectatori... După atacuri furibunde ale băieților noștri... ocaziile se răzbună!... Rușine, domnule arbitru... Suntem o națiune prea mică, se pare... Totul se ducea de râpă. Luasem gol! Luasem și o bere, dar acum nu mai avea niciun sens. Era caldă, băloasă, vag acră și parcă-mi murise și-un țânțar în ea. „Eternitatea s-a născut la țară!” - știu. Dar acum nu era eternitate era
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]