1,494 matches
-
treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare de pe tâmple, tresărirea jugularei, buza rănită, sângele. ― Ar muri extrem de fericit, nu crezi? Nici un răspuns. ― Hai, trage! Termină-l! îl îndemnă Guibert. Pictorul auzea doar râsetele celor doi. Intraseră sub jetul cascadei, acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o perdea de curcubee. Închise ochii și se răsuci cuprins de stări contradictorii. Pe de o parte, un minunat fior de viață. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne-am opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut vitele o vară. Dar fusese reparat, am ajutat și eu, ba la bătut pari, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vorba că voia să fie discret, ci pentru că nu era atât de interesat încât să pună întrebări. —Ei, iată-ne din nou împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi. Ea voia ca aceea să fie ziua ei cu Luca, momentul lor special în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele să se stingă pentru a-și continua discursul cu glume complet neoriginale, care-l făcea pe Luca să pară un Lothario 1 cu victime multiple și o etichetă cu „Next2“ prinsă pe chiloți. Dintr-odată, o ușă s-a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității, ce-i avea să-i marcheze viața pentru totdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crucișă, de curvă, care erai. Mi te luase, dobitocul, alesese dintre toate pe cea mai, dragostea mea, păi, bineînțeles că meritai mai mult decât pe pârlitul ăla cu față de cocoș împintenat lângă care te urcai în mașină în zarva de râsete și apostrofări, și ai grijă, Mirelo, cum circuli, să nu faceți accidente, hi-hi-hi, și dacă vă duceți la iarbă verde, să-i povestești cum ai băgat-o la urnă, hi-hi-hi... 9. N-avem decât să primim cu brațele deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adăugă el. — Simon, dacă Îți Închipui că salariul tău va crește atunci când sala o să „plutească liber“, ai face mai bine să te asiguri În scris că așa va fi, pentru că altfel o să rămâi de căruță, am zis eu. Se auziră râsete, iar din partea Lindei am primit o căutătură furioasă ce voia să spună “Încă o remarcă de genul ăsta și te arunc pe ușă afară, don’șoară“. — Nu e vorba doar de bani, Își mai dădu cineva cu părerea. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea un dar al ei, de a găsi cel mai potrivit ton, care să nu fie nici prea sentimental, nici prea condescendent. Femeile intrau pe rând În creșă, din interiorul căreia răzbătea un zumzet de voci Întrerupt de câte un râset. Lou privi la ceasul de perete. Era 4 fără cinci. — Mai e puțin și Începe, spuse ea. — Probabil că-și Împărtășesc povești de groază de la nașteri, am răspuns eu, aproape cu obrăznicie. De ce să le grăbim? Lou, mamă a patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare lângă fereastră, privind la paharul gol din mână. Aerul vuia de râsete și voci ridicate care strigau „dragă“. La dracu’. Mi-am făcut drum până la masa cu băuturi și l-am pus pe Stanford să-mi mai toarne niște punch. 16 M-am trezit a doua zi dimineață și tare aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oare să nu-l recunosc pe Omar, fiul lui Ibrahim Khayyam din Nishapur? Omar, steaua Khorasanului, geniul Persiei și al celor două Irakuri, prințul filozofilor! Mimează o adâncă plecăciuneși Își flutură degetele de cele două părți ale turbanului, atrăgând inevitabil râsetele grosolane ale cetei de gură-cască. — Cum am putut oare să nu-l recunosc pe cel care a scris acest rubai atât de plin de cucernicie și de devoțiune: Carafa de vin, o’ Doamne, mi-ai spart-o! Iar ușa bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru mine, viața e mult mai importantă decât bărbații! Or, atâta vreme cât sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul Îmi Îngăduie să mă arăt În divanul său, cu versurile și râsetele mele. Dacă s-ar gândi vreodată să mă ia de soție, ar Începe prin a mă ascunde. Ieșind cu greu din toropeală, Omar n-a priceput nimic din frazele lui Djahane și, când se hotărăște să rostească primele cuvinte, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unul, cu voce tare. În mijlocul acelor celebrități, un scaun rămânea gol, dar un bărbat sosi numaidecât, și am Înțeles că pentru el fusese rezervat acel loc. Imediat a fost copleșit cu atenții, adulat, fiecare din cuvintele lui provoca exclamații sau râsete. Bunicul se ridică, Îmi făcu semn să-l urmez. Vino, trebuie să te prezint vărului meu Henri. Spunând acestea, mă trase până În dreptul noului-venit. Cei doi veri se Îmbrățișară, Înainte de se Întoarce spre mine. — Nepotul meu american. I-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost constrâns să convoace un parlament, Duma. Căci, În această atmosferă, a survenit cel mai banal dintre evenimente: un bal mascat organizat de un Înalt funcționar belgian, unde dl Naus a avut ideea de a merge deghizat În mullah. Șușoteli, râsete, aplauze, lumea s-a Înghesuit În jurul ministrului, a fost felicitat, a pozat pentru o fotografie. Peste câteva zile, clișeul se distribuia, În sute de exemplare, În bazarul din Teheran. XXXIV Șirin mi-a trimis o copie a acelui document. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a mai fost nevoie să muncesc pentru a-mi câștiga existența. Nu m-am ocupat niciodată decât de chestiuni esențiale, adică frivole: să călătoresc și să citesc, să iubesc și să cred, să mă Îndoiesc, să lupt. Să scriu, uneori. Râsete stânjenite, schimb de priviri perplexe. Am continuat: — Când vă veți găsi omul, aș putea să-i stau În preajmă, să-i dau sfaturi și să-i fac unele servicii, dar el este cel de la care va trebui să se ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig, draga mea Noghi, renunț la tot, ia picioarele mele, nu mai am unde merge cu ele, ia inima mea, nu mai am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu printre dinți, iar el zice, dar ieri nu știai încă acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele, care tremură în încăperea aceasta lipsită de istorie, precum Adam și Eva, suntem primii care râd aici, iar râsetele se transformă în gemete de plăcere, iată cum îmi ridică fusta și își caută drumul, de data aceasta foarte repede, ca și când nu ar avea decât un singur lucru de clarificat, îi strâng în mâini capul, nu este decât un musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și nu trebuie să atragi atenția nimănui. — Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să constat că îmi lipsea gălăgia cu care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu chiar întotdeauna. Ne vedem în jumătate de oră. Închid și mă îndrept spre scări. —Așteaptă-mă aici! îi zic lui Finn, deși instrucțiunile mele nu par necesare. Arată de parcă nu ar putea mișca nici măcar un deget. Biroul răsună de râsete zgomotoase și de melodiile Madonnei de pe ultimul album. Davey și Vijay sunt absorbiți de o partidă de fotbal de masă; Vanessa discută cu Stewart, iar Barney o ține protector de după umeri; ceilalți sunt adunați în jurul unui computer, unde joacă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să leg câteva fraze în franceză, ca să verific încă o dată dacă Matt lucra în seara asta („Puteți să-mi spuneți dacă Matt va lucra mâine seară? Mulțumesc foarte mult. Nu, mulțumesc... chicoteli... Nu, nu doresc să-mi las numele.“ Alte râsete și închid). N-ar fi avut rost să pun în aplicare planul meu diabolic dacă Matt n-ar fi fost prezent la locul faptei. Îl zăresc imediat, undeva în spatele încăperii, stând de vorbă cu niște chelneri. Îi zâmbesc, îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ochilor În timp ce alergam, ca să-mi iau o ținută demnă. Mi-am salvat viața, dar mi-am pierdut revista. A doua zi m-am hotărât să mă Înrolez În banda celor din Fundătură. M-am prezentat la sinedriul lor, primit cu râsete batjocoritoare. În perioada aceea aveam un păr bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te-ai supărat dintr-atâta...” Belbo Îi trecu cu tandrețe brațul pe după umeri, o sărută pe tâmplă, Îi aranjă părul, după care zise către cei din sală: „Iertați-o, nu-i obișnuită să bea atât de mult...” Am auzit câteva râsete Înăbușite printre cei prezenți. Cred că le-a auzit și Belbo. La ușă, el mă zări În treacăt și făcu un gest despre care n-am Înțeles dacă era pentru mine, pentru ceilalți sau pentru el. O făcu Încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care le ducea în poală, la întoarcere. Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele s-au turtit, bărbiile s-au pierdut în gât, nasurile au intrat sub frunte, de parcă erau niște păpuși vechi, sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul de la sindicat. O chestie mult mai grea decât predatul. Cum să stai ochi în ochi, șase-șapte ore, cu hojmălăii ăia fără să le zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]