1,381 matches
-
-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic. Ei sânt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitîndu-mă la Stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci nu era atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub o piatră funerară, mi-am zis. Când m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deci, că acest tragic eveniment s-a întâmplat pe fondul unor oboseli acumulate de gospodarul respectiv, un om extrem de harnic, care alerga surmenat zi și noapte ca să-și strângă produsele ce trebuiau culese de pe loturile muncite cu atâta tenacitate și râvnă. Tata fusese martor ocular în momentul când cei doi dialogaseră poreclindu-se între ei și a intervenit în discuția lor, întărind faptul că urma să treacă acceleratul de dimineață și e bine să fie bărbat treaz spre a nu da
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
despăgubirile pretinse de expeditorii de marfă, urmând apoi să facă grevă și să distrugă gara centrală din Illinois. În timp ce Ignatius medita la încântarea pe care micul joc mecanic de baseball o oferea umanității, cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
La semaforul din Shishli, unde traficul era blocat, aflat doar la câteva străzi de cimitirul musulman spre care Încercase să-i Îndrume Îmbălsămătorul, s-au aliniat Întâmplător unii lângă alții, asemeni regimentului Înaintaș al unei armate neînblânzite care avea aceeași râvnă de-a lupta, Însă nici o cauză comună. Mătușa Feride a scos capul pe fereastră și a făcut cu mâna În dreapta și-n stânga, aparent Încântată că se aliniaseră toți astfel din pură Întâmplare, acționând pentru prima oară la unison, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci nu era atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub o piatră funerară, mi-am zis. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Se gândi cu invidie la colegii lui din cealaltă parte a orașului și se întrebă cum era să lucrezi pentru Jack Allen. Luna viitoare aveau să se anunțe câștigătorii Premiului pentru Presa Regională și articolul la care lucrase cu atâta râvnă Mike, cel ce dădea în vileag compania de autobuze, avea toate șansele să iasă pe primul loc. În cazul în care câștiga, avea să se intereseze dacă ziarul rival avea vreo ofertă de slujbă. Când sosiră, broșurile de prezentare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran își croi drum prin mulțime și aproape că le târî pe cele două mirese recalcitrante până la Cathedral Arms ca să se schimbe. După cinci minute, totul era în linii mari cum ar fi trebuit să fie și fotografii surprindeau cu râvnă pe peliculă trioul nupțial și etichetele mari cu prețul pe care le purtau. — De ce vinzi rochia, drăguță? o întrebă cel mai obraznic dintre fotografi pe una din mirese. Soțul n-a fost chiar așa cum visai? — Nu, răspunse ea mușcător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu valorează cît răstimpul scurt al celor patru ani din care a ieșit statul de azi. Adevărata istorie a românilor de-abia se deschide. Cultura românească începe prin a fi un deziderat posibil doar de-acum încolo (...) O singură condiție: rîvna de a construi. Și pentru aceasta, înainte de toate: libertatea de a construi. (...) În București, sub biciul vremurilor moderne, se zămislește stil nou”. De departe cele mai consistente și mai articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i găsească un glas. În politică, revoluțiile se fac pentru instituții noui, în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pot să fiu un rege bun? Mi-am trecut degetele peste față și mi-am dat seama că tremuram. Eram plin de mânie și de pizmă față de Gundeperga, cea care, în absența mea, îi strecurase prietenului meu o otravă numită râvna de putere. - Cred că poți să fii un rege mare, dar asta la momentul cuvenit. Am simțit-o pe Gundeperga relexându-se din tot corpul, iar Rotari mi-a surâs. Am adăugat: Nu acum însă. Mă tem că în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Colombano, care mi-a devenit adevăratul tată în cer. Îți este de-ajuns acest episod din istoria vieții mele, ca să pricepi că nicio ființă nu este în întregime rea. Astea fiind zise, văzând în tine, ca și în Andras, râvna neadormită de a smulge secretul forțelor care guvernează universul, vreau să-ți spun câteva lucruri pe care n-o să le-nțelegi întru totul, dar care vor putea să te pună-n gardă și să-ți mântuie sufletul, atunci când vei stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
perfid care i se strânsese și i se pitise în măruntaie l-a atacat pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atâta distrugere? Pe toți ne pălește un soi de amorțeală când ne gândim la asemenea fapte. Această conversație specială poate fi localizată În timp la vreo doi ani de la moartea lui Ravelstein. După infecția Guillan‑Barré, s‑a străduit cu râvnă să reînvețe să meargă și să‑și folosească mâinile. Știa că va trebui, până la urmă, să capituleze, dar o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
he! GRUBI: Păcat. E o frumusețe de act. MAJORDOMUL (Amuzat.): Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? Hi-hi... Păi... GRUBI: Mai întâi intru eu... (Cele trei personaje îi vor povesti VIZITATORULUI ce se întâmplă în actul întâi; multă râvnă în această parte.) BRUNO: Ba nu, eu! GRUBI: Nu! Eu! Nu spun eu „pfff! n-o să iasă”? BRUNO: Ba da. GRUBI: Vezi? (Către VIZITATOR.) La început noi stăm așa, ca și acum și lucrăm. Iar eu spun „pfff! n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu atâta gelozie, nu depășea cu mult marginile marelui nostru pat dublu. O țară micuță, o întindere plată unde eu și Helga țineam loc de munți. Și de vreme ce în afară de dragoste în viața mea nimic nu mai avea sens, cu cătă râvnă studiam geografia! Ce hartă nemaipomenită puteam desena pentru un turist cu înălțimea doar de un micron, un Wandervögel prea mic pentru un microscop obișnuit, care pedala între o aluniță și un fir de păr creț, auriu, aflate de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii peste cap de ziceai că vrea să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care nu au slăbiciuni. Mai precis, împotriva celor care pretind că nu au. John Moonwalk, supranumit Chu Mu , trăia la Xuhe de opt ani. Își lăsase o firmă de avocatură în New York în plata unui alt Dumnezeu și venise cu râvnă în piemontul Xuhe să se contopească cu iubirea eternă. Povestea lui era foarte frumoasă. Stăteam sprijiniți de o stâncă în soarele temperat, cerebral ca și conceptul de Dao, discutând adevăruri. Eu beam ceai. Chu Mu văzuse, la mănăstire, că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt, în tăcuta pădure, fără viață, peste mașinile adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alt plic, sună feciorul, îi dădu întîia scrisoare s-o ducă la bancă și-i ordonă să cheme pentru a doua zi pe avocat. Apoi își luă flautul, se așeză turcește pe sofa, sub candelă, și cântă cu mai multă râvnă Menuetul lui Mozart. G. Călinescu O zi, două după aceasta, moșierul trecea din nou pe la bătrân și-l ruga s-o lase pe Otilia să se plimbe cu el la șosea, ca s-o distreze puțin, după atâta îngrijorare. Mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă ai greșit, găsi chiar popa Țuică justificarea, ce-i? Dumnezeu iartă, că bărbatu-i porc; nu te împodobești sau te sulimenești, sau cu alte feluri de mirosuri te ungi, puind în gândul tău să înșeli pre mulți tineri spre râvna păcatului? - Dau cu pudră, ca toate femeile, mărturisi Aurica cusentimentul unui mare act spiritual. - Dă-i, tăiculiță, să trăiască și negustorul și să se bucuredracii, he, he, he! Ei, păi ce să te mai întreb? Fasole mănânci, acritură în zilele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]