1,080 matches
-
din partea mea, zise Tesmer. Stahlecker stătea cam Încurcat lângă șeful său și se tot trăgea cu nervozitate de peticul care-i acoperea o orbită. Își pierduse ochiul pe vremea când făcea parte din infanteria prusacă și câștigase tot atunci mult râvnita medalie „pour le mérite“ pentru bravura sa. Eu, unul, aș fi vrut să rămân cu ochiul, deși peticul arăta foarte șic. În combinație cu tenul său măsliniu și cu mustața neagră și stufoasă, Îl ajuta să aibă aerul unui pirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Spre deosebire de boemii din jurul său, atât eu, cât și Radu Petrescu eram niște „scriitori de duminică”. Radu lucra ca „arhivar” la nu știu ce institut de cercetări sau proiectări legumicole, eu eram inginer la IPROMET, angajat În urma unui concurs care promisese provincialului mult râvnitul „buletin de București”. Curând după sosire, am aflat că Domnul, nu tovarășul, Radu Petrescu dispăruse din forfota supraanimată. Hoinărea, am Înțeles, prin port și pe străzile Brăilei, mai interesat de „ce se vede” În peisajul urban și acvatic, și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pustiul a căpătat un sens și că nu mai vreau să plec de acolo, fraza e bună”. În Sahara exilului aveam să repet, adesea, aceste fraze redescoperite pe un pătrățel incandescent de memorie. Confereau, Într-adevăr, sens pustiului, Îmi dăruiau râvnitul refugiu. Trecuseră anii, Însă, Între timp, ca apele, știam deja În ce măsură sunt și nu sunt apt pentru iluziile intangibilității. Ceea ce ne apropiase - literatura - ne și depărtase, s-ar zice, până la urmă. Oricât fusesem și rămăsesem vulnerabil la seducția Frumuseții, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
l-am reîntâlnit pe Ștefan Bănulescu la Berlin, În blocul DAAD de pe Storkwinkel 12, lângă Kurfürstendamm, unde ocupam un apartament la etajul trei, iar el fusese instalat pentru o săptămână, dacă nu mă Înșel, În studioul de la mansardă. Aveam mult râvnita bursă Berliner Künstlerprogramm, pe care și el o avusese chiar cu un an Înaintea mea. Funcționa, iată, regula, despre care auzisem deja, că toți bursierii aveau dreptul să revină, ulterior, pentru o scurtă ședere pasageră, găzduiți În clădirile administrate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Modul cum ajunsesem la Washington nu era chiar străin de burlescul socialist care avea să ducă și la anularea premiului. Prin amici din comunitatea scriitorilor germani din București aflasem, În primăvara lui 1986, că Juriul internațional care acorda, la Berlin, râvnitele burse anuale de creație mă alesese printre premiați. Eram conștient că șansele mele de a primi un pașaport sunt minime. Ultimii ani marcaseră o tot mai evidentă suspiciune și iritare În instituțiile de „Îndrumare și control” față de numele meu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mă asigure că nu este vorba de simple zvonuri, bursa este certă. Cunoșteam prea bine - și nu doar În sens pozitiv - ordinea germană... Eram convins că, dacă informația era corectă, aveam să primesc o Înștiințare din partea forurilor de la Berlin. Mult râvnita invitație nu sosea Însă. În iunie 1986, m-am decis să depun o cerere de călătorie turistică Împreună cu Cella, la sora acesteia, la Washington, cu oprire În Berlinul Occidental. Urma să verific, la fața locului, adevărul. Spre surprinderea mea, pașaportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și-au Început aventura cărțile exilului meu. Tocmai Germaniei i-a revenit paradoxala sarcină de a re-dovedi cât de relativă poate deveni comunitatea de neam, limbă, religie sub presiunea istoriei, fie și doar În numai câteva decenii. După atât de râvnita reunificare, mulți germani au constatat, presupun, că „străin” nu este neapărat cel de altă origine și tradiție, ci poate deveni și conaționalul-coreligionar care „stânjenește” brusc aparenta armonie socială, economică, politică a națiunii din care face, de drept, parte - prin „dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nouă. Încă mai incredibil, dinspre mileniul nou al unei noi și globale incertitudini planetare. În ianuarie 2002, În drum spre podiumul festiv de la Percoto, ne-am oprit, Cella și cu mine, pentru patru zile, la Veneția. Familia Nonino care subvenționa râvnitul Premiu Internațional de Literatură ne oferise ca dar acest generos răgaz preliminar. Locuiam la un elegant hotel din partea luxoasă a orașului, bărcile și apa se aflau la un pas, ca și În ecranul ferestrei din cameră. Vreme excelentă, soare primăvăratec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr, pe ambii, de fiecare dată, cu aceeași Încântare. New York, mai 2003 (Familia, nr. 6 și 7-8/2003) William Philipstc "William Philips" Am fost norocos să-l am pe William Philips printre necunoscuții prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care m-au ajutat, În deceniul următor, să locuiesc În ea. Despre scriitorul expatriat am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
plăcere. Cu drag, Saul”. Ca de obicei, textul era În engleză. Adresarea („Dragii mei”) sau/și Încheierea („Cu drag”) erau, Însă, ca În toate mesajele sau dedicațiile sale, În românește. Avea să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu ele și dacă n-ar fi mai bine să-ți lași destăinuirea pe mai târziu. În tot cazul, așa am ajuns eu aici în oraș, unde am devenit unul din primii posesori de televizoare și unul din cei mai râvniți burlaci. Pot să-ți spun că eram invitat la petreceri și toată lumea era cu ochii pe mine. Când mă porneam, nu mă mai opream din dans până la revărsatul zorilor și femeile se dădeau pe lângă mine, de nu-ți venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici de nod În gât! Dacă vrei, Îți dau un lup cu tine, să-l porți În zgardă prin marile orașe, printre farmaciste. Alea care tot râcâie la cornul de rinocer și-ți pun În plicuri fine rumegușul osului mult râvnit. Ca să te facă om, cu ștremeleagul tare și vânos! O să-ți povestesc o Întâmplare, e de dragoste, cu o fată de la farmacia Policlinicii 10, aia, mă, unde se Îndoapă cu medicamente tovarășele și tovarășii, peștii ăia grași! Acum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În brațele tale pentru numai o sută cincizeci de lei, Împachetat Într-un ziar Steagul Roșu vechi, din vremea când echipa Steaua se numea C.C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
N-au copii. Doar Mașa e măritată, dar cum nu-și iubește soțul, ar fi simplu să divorțeze, ori să-l ia cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă voi răspunde că dumneaei nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Chiar dacă pe moment nu par să fie remarcați și răsplătiți de comunitate, există mereu șansa ca "valoarea" să le fie recunoscută mai târziu, "cînd patru generații peste fruntea mea vor trece"... Există însă și bonificații servite pe loc, cele mai râvnite și care pun în mișcare întreaga suflare literară: premiile, cronicile elogioase, traducerile și toate celelalte simboluri ale unui statut social înalt în interiorul grupului. Așa încît asmașinăria puterii culturale, făcută de fapt să consfințească valoarea literară "obiectivă" (tot consensuală și ea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar sub nasul lui Kitty - În tot acest timp, vorbind cu un aer doct despre ultimul său spectacol. Era și râvnitul bancher Richard Sadak, care pusese la cale un ritual de seducție à la James Bond: o urcase În avionul său, schimbase diverse limuzine și mașini până la crescătoria sa de cai din Duchess County, unde ajunseseră la miezul nopții. Acolo Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate Întrebările astea? Pe la prânz, telefonul lui Desert Rose sună din nou. Se uită la număr și zise: — Kitty, ăsta cred că e pentru tine. — Bună, sunt Matthew. Kitty se simțea ca un drogat pe cale să-și administreze doza mult râvnită. — Îmi pare rău că am fost atât de ocupat În ultima vreme, dar ți-am promis că te sun azi. Aș vrea să ne vedem, e bine la ora două? — Bună, murmură ea, nemaigăsindu-și cuvintele. — Mai vrei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
indigo și o bluză de-un mov mai întunecat. Urma s-o împodobim cu toate atributele regalității. Mai întîi însă, din pumnii Carminei, Ada și-a tras biletul cu locul unde avea să domnească. I-a căzut locul cel mai râvnit, curtea casei noastre. Când a citit biletul a început să țopăie între coastele lui Rolando atât de tare, încît scheletul se clătina ca o corabie. Am ieșit din grotă și ne-am stabilit iarăși în curte. Am așezat-o pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la apă era să urmeze calea pe care le-o indicau rădăcinile celui mai mare palmier. Prin urmare, în zorii zilei următoare se apucară de treabă, încercând să deschidă drum spre inima pământului, conștienți că, dacă nu dădeau repede de râvnitul firișor de apă, soarta lor era destul de nesigură, căci puțul cel mai apropiat se găsea la patru zile de drum. Cu toate acestea, pe la jumătatea dimineții, pe când soarele necruțător era sus pe cer și căldura devenise sufocantă, se văzură obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Singura deziluzie din liceu s-a petrecut în primele zile din anul doi, în fața comisiei de recrutare venită de la Liceul Militar din orașul Câmpulung Moldovenesc, care mi-a respins cu celeritate cererea de transfer pentru o formă de învățământ mult râvnită de băieții din liceul nostru și apreciată de colege. Mult mai târziu am aflat, cu totul întâmplător, că am picat la examenul dosarului politic, cu toată susținerea lui nanu Mișu. Legat de licorile lui Bachus, au fost două degustări care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
A.S. Sturdza, academician și istoric reputat. Grigore Îi scrisese rugându-l să-i trimită un act de recomandare către Anton Dohrn, directorul stațiunii Zoologice din Napoli. În sfârșit, poșta din primele zile ale lui ianuarie 1892 i-a adus mult râvnita recomandare. « De atunci, el mi-a fost foarte binevoitor și, În toate Împrejurările vieții mele, mi-a arătat o dragoste părintească ». Sosind la Napoli cu speranțe și ambiții mari, la 14 februarie 1892 Își Începe activitatea la celebra Stațiune Zoologică
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
va fi sub padișahlîcul viitorilor patru ani sub conducerea gloriosului han al PDSR care, mai mult ca sigur, va descăleca de pe calul opoziției și va intra în sunete de trîmbițe și surle de toate felurile și mărimile în saraiul mult râvnit al Cotrocenilor. Eu acu mult nu mai povestesc, las viața să-și urmeze ale ei: mă aflu la un café-bar, dinaintea unei beri Ciuc, cu unchiul pe nume Ucunuțu, fumăm ceva L&M lights și la televizor apare, în cadrul tribunei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]