1,313 matches
-
senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind peste tipul cu chitara - iar cînd În sfîrșit se Îmbată, Își scot pistoalele din teacă și trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de antrenament, după care muncește cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că vîrful degetului, dacă nu cumva e bont, a ajuns undeva aproape de ochi și o să-l Împingă afară. Chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care s-a dovedit În cele din urmă reală. Totuși, Moise e vesel, nu are nimic, radiografiile sînt bune, cîteva contuzii nesemnificative. E vesel și pentru că are perspectiva unei vacanțe de Sărbători În spital - față de un Crăciun cu caporalul Porcescu, răcnind de pe biuta tunului celebra replică „Culcat - Salt Înainte!“. Așa că povestea lui apocaliptică, spusă pe acest ton vesel, pare o gogomănie. Țăranul Îl privește incredul, În timp ce se extrage de sub pătură și Își caută pantofii pe sub pat cu picioarele. Așteaptă să fie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timpul. Cum? Cum e posibil? Nu pot să spun, dar e adevărat. Trebuie să aflăm mai multe. Moise vine lîngă mine, mă ia de gît și țipăm Împreună Într-un glas cu fețele strălucind de lacrimi LIBERTATEEE! LIBER TATEEE!, și răcnim de parcă ne dorim să participăm la evenimente măcar așa, dacă altfel nu am putut, măcar de aici, de la etajul 1 al acestui spital de provincie, cu gurile noastre care ies din amorțeală și pot să spună niște cuvinte interzise, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
participăm la evenimente măcar așa, dacă altfel nu am putut, măcar de aici, de la etajul 1 al acestui spital de provincie, cu gurile noastre care ies din amorțeală și pot să spună niște cuvinte interzise, nu doar să spună, să răcnească fără Încetare, ca să audă toată lumea, și o ținem așa pînă cînd apare o asistentă tînără care ne prinde de braț și ne trage Înăuntru. Ne zice că se transmite la televizor și fuge repede spre capătul culoarului. Nu ne zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim văzuți de-afară de inamic! Cei doi pleacă bîjbîind la lumina unei brichete să-și ia o altă sticlă de vin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște dormitoare militare, În care se fac glume proaste pe seama răcanilor. Noroc că sînt santinelă. Sau planton. Sau ceva. Noroc că trenul nici n-a ieșit bine din gara Caracal, cu cîteva salbe de capete tunse nefericit scoase pe geamuri, răcnind Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-am trezit cu comandantul de baterie peste noi, care mi-a făcut semn să ies pe culoar. — Bă, nu’ș cum să-ți zic io ție, dar ia fi un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din spital. Cred că aveau de ce. Am dispărut cu o arsură pe braț (pentru o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-au cam pierdut capul și făceau Într-un fel - un maistru militar de la transmisiuni a ieșit din cabina de vot cîntînd Noi sîntem români). Ne-am făcut AMR-ul - două luni. Două luni? Așa că am parcurs cei cîțiva kilometri răcnind la pista de rulaj șarje de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării, răcni: — Ce-ai făcut... i-ai lăsat să le omoare? Le-ai arătat unde? Diavoliță... fără să-mi spui mie... i-ai lăsat să omoare vulpile... aș putea să te ucid pentru asta... cum ai putut s-o faci... i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dosul unui petic și îl apăsă de geam. Peticul rămase lipit, strâmb. Erau mai multe cuvinte acolo, unele prea mici ca să le poți desluși de la distanță. Dar în mijloc puteai să citești clar cuvântul COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și numai când ajunse în apropierea ușii din fundul clasei încetini pasul două clipe ca să mârâie ceva. Dar nu-și întoarse capul către domnul Ionescu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș! Rareș!... Din poarta stadionului, Radocea, c-o găleată veche în mână, își agita de zor brațul întins deasupra capului. Răcnea și îl chema prin semne în timp ce primii spectatori treceau pe lângă el părăsind stadionul. Rareș mai lua pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece de pe tampon în jos. Vrei să intri gratis la toate meciurile? Hai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus. 38. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: "Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39. Îl apucă un duh, și deodată răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. 40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut." 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Da. Trebuie. Trimit pe secretarul meu să-ți ajute. E nevoie de un bărbat pentru îndeplinirea formalităților... Fulgere de mânie țâșniră din ochii ei și Alexa, izbucnind vulcanic, într-o dezlănțuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stăpânită, răcni la mine: ― Pleacă! Acum știu cine ești. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigătul ei de acuzare fusese rostit numai o singură dată, dar eu îl auzeam multiplicat de sute de ori în mine, răsfrîngîndu-se în ecouri prelungi, grave, nesfîrșite: ― Poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mînia peste voi." 23. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 24. "Fiul omului, spune Ierusalimului: "Ești o țară necurățită, și neudată de ploaie în ziua mîniei." 25. Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcnește și își sfîșie prada; pun mîna pe bogății și lucruri scumpe, și măresc numărul văduvelor în mijlocul lui. 26. Preoții lui calcă Legea Mea și Îmi pîngăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nici o deosebire între ce este sfînt și ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cum l-am bătut noi măr pe "slăvitul" Soliman la Podul Înalt și cum nici uriașa armată condusă de însuși Mahomed al II-lea nu l-a putut îngenunchea pe Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
picioarelor ca să nu intre la duduca . . . să-și facă numai plăcu dumnea- : lui. 9 94 Elena se simțise stânjenită, totuși adăugase că dacă baba iubea pe duduia, trebuia să iubească și pe cei din jurul dumneaei. - Iacătă ... că ... nu-i așa! răcnise bătrâna țigancă, ridicând mâinile în sus. Sia, în adevăr, se așezase în pat ca să nu fie nevoită să îngrijească pe Lina. Cit despre afacerile sentimentale ale lui Rim, ele nu erau în acel moment chiar pe placul lui, cum zicea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o azvârle în drum! Amenințat în interese, Rim apăruse în ușă, cerând liniște și declarând că el poruncește în casă. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum își redusese lupta la un obiect unic: să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcuse nici o brânză. La carte nu s-a tras, n-a învățat o meserie iar sfaturile bune, la el, au prins în piatră seacă. Pierdea vremea cu pescuitul, trăind din te miri ce. Făcuse tot neamul de râs. - Îl împușc, răcni el cu gândul la copil. Ieșind s-aducă mâncarea, plutoniereasa era galbenă ca turta Iosifan ordonă dezechiparea. Se așezară la masă iar când trecu la digestie, se scobi cu briceagul în dinți. Copilăros, obrazul lui Avram se rotunjea rumen ; arăta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]