2,217 matches
-
INTERZISA - ROMAN, CAP. VI - SEISM POLITIC Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol, sau lapoviță, deveniseră o amintire urâtă. Chiar dacă diminețile erau răcoroase, se simțea totuși că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începuseră să răsară prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia, până să-și lepede cele nouă cojoace, conform legendei populare, și să-și ia la
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372333_a_373662]
-
vizitează grăbiți abia apucă să-și desfacă geamantanele și trenul șuieră în gară anunțând o nouă plecare călătorului îi stă bine cu drumul doar eu îmi întind rădăcinile și mă înalț, mă înalț pe umerii mei lumina coboară în dimineți răcoroase noaptea mă gâdilă cu umbrele ei și-apoi cineva trebuie să aprindă stelele, îi spun cerului ține-mă aproape. caii mei îi auzi mereu tropăind. le-am pus potcoave de argint nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopoțeilor gândurilor
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
cu mirosul, culoarea și sunetul elementelor vegetale. E greu de spus care anotimp o subjugă, pentru că autoarea se extaziază ca un copil crescut în miezul fiecăruia. Verbul care i se poate atribui este ``a simți``. Universul estival îi oferă ``fructe răcoroase ``, ``umbre limpezite``, ``Sunetul din merii risipiți în August``...``Pe-un fior de frunze ușor legănat``...(Gândul luminează). Ceva mitic plutește în atmosfera în care eul se pierde, curge în cântecul naturii, amintind de versurile scrise de Lucian Blaga sau Nicolae
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
o bodegă plină cu fum și oameni încălziți de aburii alcoolului! - Nici chiar așa, domnișoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piață. - Atunci să mergem la cofetărie. - De acord. După dumneavoastră. Ajunși în cofetărie, unde un ventilator zgomotos menținea o atmosferă răcoroasă acceptabilă, au comandat câte un parfait și câte o cafea. Doctorul a preferat fără zahăr, având un început de diabet. Presupunea că înghețata este făcută cu îndulcitori sintetici și nu cu zahăr. Așa se procedează de obicei prin laboratoarele de
SURPRIZA REVEDERII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371174_a_372503]
-
pe margine, de parcă era paharul preotului ce servea împărtășania în timpul căsătoriei religioase. - Viveà la fêtede la Mer Noire, completă și Ana urarea bărbaților. La masa celor două perechi deosebite, se instală buna dispoziție în această seara de iulie, o seară răcoroasă însă plăcută. Se întrezăreau semne, precum că a doua zi va fi timp bun de plajă, cerul fiind senin și plin cu stele, de parcă după amiaza nu a fost una furtunoasă. Tinerii se bucurau din plin de toate bunătățile de pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
a sărutat întâia oară-n al ei mers! Pe țărmul gândului, lângă oceanul foșnitor Urca în mine un timp ce l-am crezut pierdut Grădini fabuloase învăluite în zâmbetul luminii Caii nedumeririi alergând pe pajiștile firii... Râul limpede, lin, miresme răcoroase, pure Meleag drag de atracții, sub cerurile azure Iarbă crescută sub legile divine, lângă turn Scăldate-n șuvoiul luminii astrale, nocturn! Într-un dans nemaivăzut, într-un ritm neștiut Al acelui demult, aproape uitat început Viața își face sălaș tăinuit
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
In acest scop omul a fost dotat cu gândire și autodeterminare devenind asemănător creatorului său. Însă omul L-a dezamăgit. A căzut în păcat și a fost alungat. Alungat, dar unde? Natura creată de Dumnezeu avea de toate. Izvoare limpezi, răcoroase în căldura ambiantă, înconjurate de vegetație cu pomi fructiferi între care mișuna celelalte creații divine. Dar există totodată înălțimi semețe lipsite de vegetație și de viață. Pe undeva există pustia. Dune de nisip între care numai ființe speciale pot să
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
sfârșitul de săptămână. În aceste condiții, un loc ideal de a scăpa de caniculă și de stresul orașului, este „Parcul mare”, „plămânul verde” al municipiului, întins pe o suprafață de circa 13 hectare. De altfel, o plimbare pe aleile sale răcoroase umbrite de castani bătrâni, e un bun prilej de evadare din cotidian, un scurt periplu prin istorie, prin vremuri de mult apuse. Așadar, pornesc de la Teatrul Maghear, spre vest, până la stația din cartierul „între ape”, unde un tramvai mă va
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
Când eram liceană, la vârsta iubirilor pure, fulgii de nea îmi păreau născuți din răsuflarea stelelor, fiecare purtând o poveste, fiind la fel de fragili ca roua căzută în zori. Eu credeam că roua este lacrima Cerului, pură precum un cristal, și răcoroasă precum răsuflarea îngerilor. Fiecare om are în Cer o stea și o povestea a sa de viață pe care urmează să o trăiască. Fulgii de nea poartă povestea fiecărui om, o poveste de-o clipă, ca însăși viața raportată la
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
lucru pe care l-a simțit a fost mirosul mării. Umed, sărat și atât de pătrunzător, încât dădea impresia că între maluri se legănau nu undele apei ci spinările unor uriașe bancuri de pești, al căror miros dus de adierea răcoroasă a serii, îmbiba totul. Fluviul pufnea leneș vălurindu-și trupul lat ce se strecura cu greutatea-i uleioasă printre maluri. De-o parte și alta a țărmurilor, ca un șir nesfârșit de copii alergând împreună cu el către mare, căsuțele se-nghesuiau
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe pământ zile cu parfum de soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns. Cerul, pământul și subpământul, ca un arc uriaș îndoit, așteaptă să trimită viața o nouă primăvară. Vântul ciupește prin nevăzutul său chip, pe la colțuri de clădiri și case. Un fuior de abur în zare, mângâie
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și trimite o undă răcoroasă. Și aici se vede ruginiul toamnei, în covorul de frunze de pe sub copaci. Părăsind valea Oltului de la o vreme, trenul străbate ținutul Gorjului. Peisajul începe să se schimbe treptat, iar munții așteptați cu atâta nerăbdare încep să capete contur. Se simte
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
relief deluros-muntos (p. 18) ... numeroase izvoare și pâraie ce coboară de pe crestele munților, tăindu-și cu îndârjire albia prin relieful stâncos, pietros, toate obstacolele fiind învinse, fapt caracteristic tuturor apelor de munte. Beneficiază de o climă temperat-continentală, cu veri destul de răcoroase și ierni friguroase și lungi, ce țin aproape cinci luni, de pe la sfârșitul lui noiembrie și până în aprilie” (p. 19), iar în capitolul II, facem cunoștință cu istoria localității - Cadrul istoric - aflăm anul primei atestări documentare a acestei localități - 1594, în
LOCURI, OAMENI, FAPTE ŞI TRADIŢII de VASILE BELE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348305_a_349634]
-
măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă de in. Inelele rulară pe bară cu zgomot metalic acompaniate de clanța de la ușa dinspre verandă. Ieșind afară, inspiră adânc aerul răcoros cu iz de iasomie, dulceag, amărui și se ghemui pe băncuța din colț, locul ei preferat. Astfel cuibărită, în liniște și siguranță, putea visa cu ochii larg deschiși. Mâna stângă o furnica, semn că spondiloza își făcea din nou prezența
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
programabil. Era sigură pe ea. Avea controlul direcției precum un acar la macaz. Ținta era spre ținuturi noi, cu prieteni și cu surprize. ”Doamne, ce de surprize! Prevăd, de pe acum, c-or să-mi taie respirația.” Instinctiv inspiră adânc. Boarea răcoroasă îi invadă alveolele pulmonare, înviorând-o. Expiră lent și imită mersul sacadat: ”Te duc-te-aduc, te duc-te-aduc...” Locomotiva se străduia din răsputeri. Din când în când, se oprea să-și tragă sufletul și șuiera: ”Tu-tu! Tu-tu! Poftiți în vagoane
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
nimic. -Săru`mâna! Ecoul balansă lumina lămpii între cei patru pereți întunecați ai camerei de dormit . Nu se mai aude nimic , numai respirația somnoroasă a celor două surori . Ușa dintre camere era întredeschisă. Se dezbrăcă și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
te pup! Ce-ți pasă : Te perpelești la umbră și nu te doare deloc de niște oropsiți ...canicularzi! -Și ce mai oropsiți ! Mestecă fata cuvintele , când Dio o îmbrățișă , atingându-i cu buzele fierbinți un colț al gurii. Un fulger răcoros trecu pe sub umbra nucului din ogradă. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (10) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
gol renunțând voit la sutien, iar Gloria, optând pentru o ținută formată din pantaloni trei sferturi din doc alb și un tricou subțire, dar completată cu un bluzon mai gros, cu mâneci lungi legat în jurul șoldurilor pentru o eventuală noapte răcoroasă, îl așteptau pe Ștefan la ora fixată, în fața hotelului. Erau emoționate, fiind pentru prima dată când făceau o călătorie pe mare cu o ambarcațiune de mare viteză. Ștefan își ceru scuze pentru minutele de întârziere, dar știau” ele cum este
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
imbold la mers. Găsise Fântâna-deșertului! Când fusese lângă ea, crestase cu vârful cuțitului cât borta cuibului de pițigoi din învelișul cerat, sorbind cu nesaț din răcoritoarea sevă, simțindu-se alinat, puternic, gata de drum. Drept e, nădăjduia și-n ploile răcoroase... Nădăjduia... Ce dor i se făcuse după căderile astea de apă! Îi plăcuse mereu să-și strecoare privirea prin sita mișcătoarelor picături, să țintească așa frumosul clar al firii și-apoi așternerea minunilor curcubeului! * Gândurile astea îl readuseră, s-ar
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
de panică. Nu că nu ar fi avut motive să fie panicată. Noaptea care își întinsese brațele peste străzi, îi trezise și alte instincte. Prin materialul subțire al mânecii simțise căldura dogoritoare a brațului bărbatului, lipit de al ei. Aerul răcoros era parcă impregnat cu mirosul dulce-amărui care îl învăluia pe viitorul ei partener de viață. Chimia trupurilor se făcuse simțită și mai acerb când intrară în parcul din apropierea garsonierei sale. Aleile pustii aveau un farmec accentuat de ceața care se
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
frumoasă, avea și un corp de invidiat. Se retrase în spatele unui copac și își dădu jos pantaloni, după care se strecură ușor printre copaci, astfel încât fetele să-l vadă cât mai puțin, până la malul apei unde se aruncă în apele răcoroase ale Dunării, lucru pe care abia aștepta să-l facă, dar se rușinase de fete. După ce se răcori bine, ieși din apă, mai departe de locul unde se instalaseră și unde un era nici țipenie de om. Își scoase izmenele
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site de argint, totul se întrupează în liberul schimb cu natura. Referință Bibliografică: Liber
LIBER SCHIMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376409_a_377738]