1,206 matches
-
ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o azvârle în drum! Amenințat în interese, Rim apăruse în ușă, cerând liniște și declarând că el poruncește în casă. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum își redusese lupta la un obiect unic: să plece
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt sănătoasă! Am să trăiesc o sută de ani! răspunse apăsat, răgușit, uitîndu-se urât la ea, fără s-o cunoască, și lăsând în jos peste fața urâtă crepul funebru, pe care se chibzuise că se cuvine să-1 poarte. Moșica Mari se dete la o parte. Nu înțelegea. Dar doctorul Rim, care sta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea lui Morton, o voce cam răgușită: - Selenski! - Încă nimic, șefule! - Totuși, o fi făcând ceva, spuse Morton în șoaptă. Nu-mi pot închipui că stă și așteaptă acolo, ca un șobolan încolțit... Selenski! - Nimic, șefule! Mai trecură șapte minute, apoi încă cinci. - Șefule! Exclamă Selenski. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
abia străbăteau printr-o pătură groasă de gaze de eșapament amestecate cu praf, lumina se tulburase, devenea argintie. Siluetele băieților tremurau În depărtare din pricina căldurii. Parcă pluteau pe apă. — Margaret Bates, a rostit ea, dornică să-și audă vocea. Era răgușită și ușor tremurată. Vino ți În fire! Imediat! N-a fost ceva grav, și-a spus. Doar ce lași prudența deoparte și-ai și dat de bucluc Într-un oraș ca Jakarta. Margaret Bates, știi asta foarte bine! O nimica
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur și simplu prinși Într-un ambuteiaj. Motorul Buickului continua să sforăie, din când În când se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala din jur. Probabil că Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Noi, copiii, întindeam mâinile în lateral și ne învârteam până cădeam ca din cer, cu aripile strânse ușor pe lângă trupurile noastre mici. Și timpul își vedea liniștit de drum, sfărâmând în dinți noi anotimpuri. Când se topeau zăpezile, un strigăt răgușit rupea liniștea satului în mii și mii de fâșii. O prezență insistentă îmi deschidea cu grijă ochii să o las să-mi intre în piept să-și bată ultima oară ritmul doar pentru câteva clipe. Era moș Caletcă, un fel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-n orele de clasă, și am înghețat în picioare lângă telefonul ăla greu, negru, de ebonită, până am auzit-o pe aia cu vocea pițigăiată: "Cabana, ai Bucureștiul, vorbește odată, că mai am și alte legaturi", și am auzit vocea răgușită a portarului: "Alo,, da, cine-i acolo?" încerc să mă fac auzit, urlând cât mă țineau plămînii: " Cu Valeria de la 144, vă rog, acum, a așteptat până acum, nu se poate, nu a plecat în oraș, vă rog să o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ajunse. Își strîmbă buza de jos, mușcînd-o dintr-o parte și răcni disperat: D-d-dă-mi-o, lighioaie, că te tr-tr-trăsnesc! Se congestionase la față și broboane mari de sudoare îi scînteiau în bătaia razelor. Tu să mă trăsnești pe mineee?! strigă Tomiță răgușit. Pe mine, dom'le?... și încă tu? Da, eu! Vrei să te c-c-convingi? Și Nuțu ridică pumnul amenințător. Tomiță s-ar fi așteptat a orice, dar că Nuțu e-n stare să lovească pe cineva, nu! Și nu-și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întregime pentru mine și din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat... Doamne, câte am învățat... Câte ședințe nocturne de psihoterapie cu tenori răgușiți, costumiere înșelate, actrițe înnebunite de ideea celor două-trei kilograme în plus... A fost frumos, într-un fel. Grotesc și bulversant, poate, pentru respectabilii posesori ai unei copilării ca la carte. Frumos, pentru mine, însă. Și neașteptat. Sau poate că ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate părțile un cort cocârjat de piele violacee. Isabel. Prima oară când o aude vorbind. O voce mirată, ca de copil răgușit. Musa îi duce mâna la buze, dar ea repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună propagandă. Gosseyn avea impresia că se află undeva, în fundul unui puț adânc și că se prăbușește, se prăbușește... ― Ce se va întîmpla cu restul de două sute de milioane? ― își auzi singur vocea răgușită. ― Teroarea! ― zise X cu vocea sa de violoncel. Teroarea fără milă împotriva tuturor acelora care se opun. Istoria a dovedit-o clar că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în stare. Dar eu nu pot ucide decât ca să mă apăr. Acesta este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi locul celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran și adevărata lumină a zilei. Era o scenă nocturnă filmată cu radar-camere. În spatele lui, Thorson rosti cu o voce răgușită: ― Iată de ce nici o armă n-a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a acestui exemplar unic, care ești tu, într-un univers obișnuit din toate punctele de vedere? Așteaptă! nu spune nimic. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mijlocul mulțimii înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de Timișoara!! Da-da! Plecăm la Timișoara! Au răspuns o mie de glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspunsurile de rigoare, compătimiri, "te doare rău", "treceți la loc" etc... și totul se sfârșea ca bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă foarte liniștiți și, dacă ne scotea la lecție, ne ridicam și spuneam gâjâit, ca și când am fi avut cea mai autentică laringo-faringită: ― Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi!... Cel mai des folosit dintre toate trucurile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poziție de la părintele decedat. În timp ce vorbea, privi fața lui. Breemeg. Și astfel văzu buzele subțiri strângându-se și devenind și mai subțiri, dacă asta mai era posibil. Apoi buzele se destinseră. Fața se schimonosi într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase tăcut, și așteptă o clarificare a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de Apoi... Acolo nu va mai fi nevoie nici de cravată, nici de frac. Costumul lui Adam va fi de-ajuns... Nu e prea plăcut, dar asta-i situația...” „Eu am să mă Îmbrac În fusta Evei”, se auzi glasul răgușit al domnișoarei Lily... „Mai aveți un pic răbdare, nu vă Înghesuiți”, surîse inginerul. „În curînd, dacă mai curge un pic de vreme, diferența dintre Adam și Eva se va atenua... În ce mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]