1,075 matches
-
ca el, și încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc. Rămas singur, îmi amintesc ce-mi spunea Kurt Wolf la Ascona: litera e prea măruntă. Nu se poate citi. Sau Dumézil: iartă-mă, nu-l pot citi. E prea mare. N-am timp... Dr. René Laforgue l-a început și apoi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Începeau În cel mai bun caz În octombrie, de multe ori În noiembrie; până atunci, munceau pe câmp. Se ducea lipsă de țărani! Armata devenise o armată de sclavi: soldați și ofițeri munceau la marile construcții și În agricultură. În timpul rămas liber se Înmulțiseră ședințele și adunările de tot felul de Îndoctrinare ideologică. Până și cele mai mici libertăți se Îngrădeau. Chiar și banalele mașini de scris deveniseră suspecte ( În era computerelor!); o dată pe an, deținătorii lor le luau În brațe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din 1916; precum și atâția alți eroi căzuți sau răniți pe câmpurile de luptă după 15 august 1916. Vă va mira faptul că În primul rând al fotografiei vedeți și atâtea soții ale ofițerilor; veniseră de la Fălticeni, spre a-și lua rămas bun, de la soții lor, ce plecau pe zone. Cred că explicații, de mai sunt necesare, ar putea să vă dea contimporani de-ai mei - colegul Cardaș , Dl. Ghelemé etc. Casa memorială a oamenilor de seamă din Fălticeni, pe care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să rămână ostatec, până când cardinalul va întări cele discutate până atunci. Dacă nu se va rezolva nimic, putea să-l țină în închisoare pe viață sau chiar să-i taie capul. „Ce mi-e mie de capul tău, sau de rămasul tău ?” i-a răspunsul domnul, care nu se încredea în promisiunile făcute de nobilii poloni, pentru că ele au mai fost făcute, dar n-au fost respectate. „Dar acum, îi spuse domnul starostelui, vreau să țin ceea ce este al meu, punându
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dimensiune superioară și echivalează cu o învestire cu implicații mitice. Împietrirea hotărâtă de voința feciorului neutralizează forțele malefice; mineralul care le imobilizează păstrează însă simbolul eroziunii permanente: „... ș-o gînd’it să-ș facă o stîncâ muCidă, șî stîncâ mucidă o rămas, tos tri” (Fundu MoldoveiSuceava). Printr-o înghițire transfigurată trece și Antofiță din Vidros I(11), sugestie dată de cufundarea în apele mitice bogate în pește și vidre, după cum arată și toponimul. Balada începe cu o masă rituală (specifică breslei pescarilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La locurile obișnuite, lipseau. Continuu căutarea. În sfârșit, o birjă în mers, o angajez și ne îndreptam spre locuința noastră pentru a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile, ce păreau impozante pentru acele
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
mi s-a luminat, comunicarea se făcuse, aveam un răspuns clar, angajant și ferm al ministrului Vă mulțumesc, domnule ministru . Eu vă mulțumesc domnule consilier. Ajunsesem la scări, unde lucrătorul de la protocol îl opri pe ambasador pentru a-și lua rămas bun de la ministru. Am ieșit din minister, ne-am urcat în mașina care ne aștepta și am plecat spre ambasadă. Nu am făcut nici o remarcă în fața șoferului și nici nu mă așteptam ca șeful să zică ceva. După ce am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu mi-ar fi displăcut să trec pe la New York, să inspir puțin aer american, dar nu eram sigur că acolo aș fi fost primit la fel de bine ca la Madrid. De a doua zi, am început să solicit câteva vizite de rămas bun, la Ministerul de Externe, în primul rând, apoi la Ministerul Culturii, care îmi facilitase cu o promptitudine deosebită cele două manifestări în limita a două luni. Din păcate, nu am reușit să-i fac o vizită de adio ambasadorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai mare viața își urma cursul. La 28 sept., Louis Basset, secretarul regelui Carol I și casier al Societății de Geografie, de la înființarea ei, plecă în Elveția, patria sa. Comitetul Societății, fără a mă fi avizat, m-a ales în locul rămas vacant. Situația militară se complica din zi în zi, premisele pe care contase Brătianu la declanșarea războiului, nu s-au realizat, nici desmembrarea Imperiului Austro-Ungar nu se produsese, nici victoria lui Sarrail contra Sofiei, și nici asigurarea că bulgarii nu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
am Îngenuncheat la stânca unde S-a rugat Domnul cu sudori de Sânge cu câteva ore Înainte de a fi judecat. Am privit cu durere tot ce poți vedea cu ochi trupești, m-am rugat, am sărutat stânca În semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la trista despărțire mi-a venit un gând tainic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
soția sa, ani de boală și de suferință la care nu se așteptau. La sfârșit, prietenul meu Puiu, s a sinucis, a fost găsit spânzurat pe una din aleile de la poalele Tâmpei în Brașov, având în buzunar un bilet de rămas bun adresat fratelui său care era ofițer de poliție. Pe de altă parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi țigane? Douăzeci și unu măi mocane: șapte-n pat, șapte sub pat, șapte i-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate pe foc a doua zi după rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la apel, la vize și la concentrări, și căzut fiind la examenul de sublo cotenent de re zervă, trecea, mai În glumă, mai În serios, drept „șeful de stat-major“ al comandamentului nostru de război. În această situație paradoxală, de țivil rămas țivil și ireduc tibil țivil În război, m-am aflat mai apoi, În Împrejurări altcum memorabile, În retragerea noastră pe valea Dâmboviței, dezas trul Armatei a II-a, și până la Târgoviște, orășelul pustiu și Înecat Într-o bură continuă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici un rost, nici o justificare. -De acord cu tine... Dar concret, cum? Ridic din umeri: nu sunt în cea mai prielnică stare, nu reușesc să-mi adun gândurile. Zic: -Habar n-am. Mă despart de Lazarus, lăsând pe altă dată concluzia. Rămas singur, cobor sub stratul de nori. S-a pornit o ploaie răcoroasă, puternică. Mă așez în calea stropilor ca sub un duș imens. Îmi face atât de bine, îmi amintește de cum mă spălam la baia publică din Serenite, când eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
interpretat la Suceava, după care ne luăm rămas bun. Dacă la Suceava a plâns Natalia Ilașcu, de data aceasta a plâns și interpreta. Așa s-a încheiat acel istoric pelerinaj, al măicuței Natalia Ilașcu, cu lacrimi, îmbrățișări și urări de rămas bun. Seara târziu am ajuns la Iași, ceilalți și-au continuat drumul către Suceava, unde au ajuns după miezul nopții. La 17 mai 1999, am mers la Palatul Culturii din Iași, la Patrimoniu. Persoana de la acest serviciu mi-a spus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ghimpu, de la cărui zguduitoare moarte se împlineau șase luni. în dimineața zilei de 5 mai 2001, în jurul orelor 10, am mers la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, din Chișinău, unde își desfășura activitatea didactică domnul Iurie Ilașcu, pentru a-mi lua rămas bun, întrucât urma să plec la Iași. După despărțire, am dat mai multe telefoane doamnei Nina Ilașcu, dar suna mereu ocupat. Locuiam nu departe de fabrica de televizoare „Alfa”. La orele 14,30 a sunat telefonul. Era doamna Nina Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Raduta (Lavric) Vasilovschi. Întodeauna, cei din depărtări, am venit doar la „pusă masă”, prin efortul susținut al colegilor Raduta Vasilovschi și Puiu Tomorug, care au avut grijă ca acele clipe emoționante ale revederiilor școlare și cele ale agapelor de bun rămas, să fie atât de minunate încât au dăinuit peste timp, pentru care le mulțumim (n.ed.).
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
de rezistență și îndrumarul de laborator. Toate aceste realizări deosebite, în loc să fie bine apreciate, au produs invidie și ura majorității. Gravă este consecința: conducerea institutului sibian a regizat sinuciderea prof. Sava și plecarea din Sibiu a colegilor din echipa mea. Rămas singur, pentru a supravetui, m-am pensionat. Grav e că în învățământ s-a generalizat adevarul-utilitate. Sunt căsătorit. Am două fețe, pe care am reușit să le dau la facultate în Germania, unde s-au căsătorit și au o stare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și pe cea lirică; Botez-Gordon, fratele comedianului Penel, poet ca și ceilalți, rămas însă necunoscut; Napoleon Borelli, tatăl marei artiste Lidya Borelli, mare artist el însuși, și care, după ultimul turneu în Europa cu Rossi, acceptase direcția de scenă a Naționalului din Iași, abia instalat în clădirea nouă. Și alții încă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ridicat și eu în picioare. Toți colegii mei din clasă au rămas surprinși, văzândumă în picioare. Cred că își aminteau de scena petrecută cu nici trei luni în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu. În liniștea aceea adâncă își ridică un pic și cu ultime puteri capul de pe pernă să-și mai vadă o dată fata și să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea spiritul recunoștinței și al mulțumirii de sine. Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile altora. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
strig că s-a rezolvat problema contractelor de muncă în acord și-i spun cifra de plan. Chiriac dă din cap că a înțeles, face un semn de mulțumire și se întoarce la cuptor. Eu le fac un semn de rămas bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]