4,392 matches
-
-i dau dreptul atât legile firii, cât și creșterea fără precedent a trupului? — Asta cam așa e - zise Vasea. Am impresia că lucrul cu finețe sugerat de preacuviosul părinte s-a făptuit. Teamă mi-e că nu mai avem ce răpi și-o să ne fugărim caii degeaba: e păcat, deoarece trebuie să vă spun că - și v-aș ruga ca asta să rămână între noi - trecem printr-o mare criză de cai: avem cel mult un cal de om. Și știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când au hotărât să participe la raliu. Niciodată n-am ascuns nimănui că există pericole serioase când călătorești prin locuri sălbatice: te poate înțepa un scorpion, te poate înghiți nisipul, poți să te îneci într-un râu sau să fii răpit de niște bandiți. Niciodată nu i-am mințit și, în fond, asta îi și excită. — Întotdeauna vei fi un cinic, îi spuse fără supărare Yves Clos. Și, fără îndoială, cel mai nerușinat om pe care-l cunosc, chiar mai nerușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
învârtească în jurul cozii, hotărî să treacă direct la subiect. — Hai să lăsăm prostiile! zise morocănos. Dacă-mi spui tot ce știi, îți spun tot ce știu... — De acord, se învoi celălalt. Se zvonește că pe cei șase piloți i-au răpit tuaregii... Adevărat? — Adevărat. — Și se pare că cer o recompensă foarte specială... Adevărat? — Adevărat. — Ce anume cer? — O mână. — Bine! Începem să ne înțelegem. Și ce rol ai tu în toată afacerea asta? — Trebuie să încerc să-i eliberez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
devin astfel nu doar slujitorii, ci chiar prizonierii ei. În numele acestei posesii sînt transformați Într-un fel de iobagi legați de moșie, de unde derivă supunerea, compromisul, frica. Suportă toate chinurile posibile, dar tremură la gîndul că cineva le-ar putea răpi țara, singura avere! Așa proliferează xenofobia: Străinii sînt agenți! Străinii sînt dușmani! Înțelegi, toate acestea traumatizează moral - nu mai respecți omul pentru că e om, e pentru că e român și are un certificat legal de apartenență la vatra strămoșească. Întreaga țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile; eram comandant În armata lui Leonida... Stai, nu te Întoarce acum. Rămîi așa să nu mă vadă. E Xantipa. Cum mă zărește, mă și trimite În cameră, nu cumva să fiu răpit... Știi, spartanele erau cu totul lipsite de feminitate și cochetărie, explicabil pentru că noi bărbații eram tot timpul acaparați de războaie Simțea că pierde din nou terenul cîștigat, dar aventura pe care i-o propunea era prea atrăgătoare ca să-l Întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o exprime. Gerul și peisajul metamorfozat de duritatea iernii la începutul primăverii îl inspiraseră pe Oleg să interpreteze opera lui Purcell în alt fel. Explicase interpreților și orchestrei că războiul dintre cei doi regi, Arthur și saxonul Oswald care-i răpise logodnica (Emmelina) lui Arthur nu era altceva decât o luptă crâncenă între forțele naturii pentru a afirma iubirea omenească. Era vorba de o feerie erotică. Chiar și luptele dintre magicienii Merlin și Osmond nu erau altceva decât opoziția dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
iarăși, dar de care trebuie să te desparți cât se poate de repede, dacă nu chiar pe loc. Căci, deși pleacă pentru totdeauna, acel om lasă în urma lui imaginea durerii care te va chinui mult timp, ba chiar îți va răpi și somnul la bătrânețe. Afară încă ningea, văzduhul era uscat și rece. Vântul clătina felinarele și copacii de pe bulevard care-și împleteau umbrele ca niște cozi. Zinocika trecuse demult colțul, n-o mai vedeam, dar gândul meu o tot întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apară măcar o veste despre vreo unul dintre ei. Numai că acest lucru nu se întâmplase. Concluzia logică, cel puțin din punctul lui Cristi de vedere, era că disparițiile au o cu totul altă cauză. Cineva îi ucisese ori îi răpise în cel mai bun caz. Numai că nu găsiseră nici un indiciu. Știa că un omor nu se poate comite fără să lase nici o urmă. Problema era că nu știa unde se produsese agresiunea, așa încât era mai dificil să le caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de a face cu un număr atât de mare de așa zise dispariții ar fi trebuit totuși să dea de ceva. Fiindcă acest lucru nu se produsese, trăgea concluzia că agresorul nu își ucidea victimele pe loc. Probabil că le răpea și le ducea undeva, într-un loc sigur. Acolo le ținea sechestrate, ori le omora, ferit de priviri indiscrete. Din păcate nu știa unde. Privi în jur oftând cu amărăciune. În munții aceștia un asemenea loc putea fi oriunde, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai spus-o. Am certitudinea că îi răpește și îi duce undeva pe Muntele Rău. Nu știu nici cum au loc răpirile și nici cum îi duce până acolo, la fel cum n-am idee ce se întâmplă mai departe cu victimele. Le ține sechestrate, le torturează după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbim noi acum. Nici nu știu dacă numele de vâlvă este potrivit. Spun asta pentru că, spre deosebire de cele din mine, ale căror puteri se limitează la baia pe care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai aproape de autor. Și el, singurul care înțelegea situația, ce făcea? Pierdea vremea cu povești fantastice. Nu s-a întâmplat nimic astă noapte, rosti dintr-o dată Moș Calistrat. De unde știi? întrebă surprins Toma. Am fost acolo. Vâlva n-a mai răpit pe nimeni, îi explică el calm și firesc, ca și cum ar fi stat de vorbă cu prietenii la un pahar. Lasă-mă dracului, în pace, cu duhul tău! se enervă polițistul care nu mai răbda felul de a fi al bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înseamnă asta? Fiindcă tot spuneai tu că zeii nu fac nimic, hai să-ți spun cum s-au întâmplat lucrurile! Imediat ce oamenii s-au așezat aici, vâlva a început a face prăpăd printre ei. Îi ucidea pe capete și le răpea viețile în fiecare zi. Văzând asta, zeii au pus un paznic la gura peșterii unde sălășluia fiara. Misiunea lui este s-o țină înăuntru și, să nu crezi că e puțin lucru să îi ții piept. După cum ai văzut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau desigur și alte proprietăți despre care încă nu avea habar. Măcar, ce urmează să facem de acum înainte, pot întreba? Ne vom ține pe urmele ei, spuse Calistrat privind atent în lungul râpei. Nu o putem lăsa să mai răpească viața cuiva. Noaptea asta o vom petrece numai așa, vreau s-o vezi și să cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde etc. Despre formarea și dezvoltarea satului Lunca, din cele auzite de la bunicii mei și de la oamenii pe care eu i-am apucat bătrâni, știu cele ce voi arăta mai jos: Oamenii din Bucovina, după ce această provincie moldovenească a fost răpită de către austrieci, nu se împăcau cu noua stare de lucruri și mai ales cu prestațiile către stat dintre care cel mai greu le venea cu serviciul militar care, la împărăție, era de 7 și 12 ani. Din această cauză, locuitorii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îl ascunseseți acolo pentru a evita ca un bărbat care Își spune Laín Coubert să-l distrugă, am zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
observă ziaristul, Prefer să văd lucrurile cu optimism, să am o viziune pozitivă în ceea ce privește influența meteorologiei asupra funcționării mecanismelor electorale, ar fi de ajuns să se oprească ploaia în timpul după-amiezii pentru a reuși să recuperăm ce a încercat să ne răpească vremea rea din dimineața asta. Ziaristul ieși satisfăcut, fraza era frumoasă, putea furniza, cel puțin, un subtitlu de reportaj. Și, pentru că venise momentul să dea satisfacție stomacului, membrii prezidiului și delegații partidelor se organizară în ture astfel încât, cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
numim, dar ne și convinge continuu că le folosește având în vedere obiective ce depășesc și întotdeauna au depășit capacitatea noastră de înțelegere, și dacă, în această împrejurare concretă, disproporția scandaloasă între ceva care, poate, deocamdată doar poate, va fi răpit urnei, adică, votul ipotetic al antipaticei soții a președintelui, și fluxul de bărbați și femei care sunt deja pe drum, ni se pare greu de acceptat în lumina celei mai elementare justiții distributive, prudența ne obligă ca pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sportivă, ca și cum pentru el n-ar exista, în lumea literelor, nimic care ar putea avea o mai mare importanță. Că citește o revistă și nu un ziar, e ușor de explicat, o revistă oferă protecție suficientă și, în același timp, răpește mult mai puțin spațiu din câmpul vizual al unui supraveghetor și se bagă rapid în buzunar dacă, pe neașteptate, ar fi necesar să pornească după cineva. Polițiștii știu aceste lucruri, le sunt predate de la grădiniță. Acuma, se întâmplă că aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura oamenilor. Nu mai era în stare să râdă cu aceia care râdeau de el. Era un paria. Mi-a vorbit despre copilăria lui din casa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să zicem că nu i-ai datora nici un pic de recunoștință. Dar erai neapărat obligat să-ți dai osteneala să-i răpești nevasta? Până ai apărut tu pe scenă erau fericiți. De ce nu i-ai lăsat în pace? Ce te face să crezi că erau fericiți? — Era evident. Ești un tip inteligent. Adică crezi că ea l-ar fi putut ierta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]