1,687 matches
-
și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care se vroia a Domnului rugurile Inchiziției. Numai că Pronia în marea sa înțelepciune știe că domnul ziarist Victor Roncea, spre exemplu, nu este neapărat ostaș în armata îngerilor iar domnul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
corupției dezmățate, ar trebui să fim de acord cu toții ca serviciile de control financiar să devină una dintre polițiile de temut ale societății românești. Numai așa putem stopa alunecarea noastră în haos și în umilința la care ne supun colegii răposatului mahăr interlop Caiac din Craiova. E destul. Exproprierea! Atenție mare la interesul național, această vorbă de duh a politicienilor menită să pună pirostriile cununiei cu toate abuzurile, afacerile și demagogiile. Ce vrea să spună interesul național în vorbe, altceva decât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
curând va fi înmulțit cu două sute de milioane. Apropo de Eldred Crang, Gosseyn își aminti de întrebarea pe care voia s-o pună de câteva zile. - Cine a pus la punct noua voastră armă? - Institutul de Semantică Generală, sub conducerea răposatului Lavoisseur. - Înțeleg. Gosseyn tăcu un moment, gândindu-se la următoarea întrebare. Într-un sfârșit spuse: - Cine v-a îndreptat atenția asupra acestui punct special pe care l-ați folosit cu atâta succes? - Crang, zise Elliott. Lavoisseur și cu el erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
curând va fi înmulțit cu două sute de milioane. Apropo de Eldred Crang, Gosseyn își aminti de întrebarea pe care voia s-o pună de câteva zile. - Cine a pus la punct noua voastră armă? - Institutul de Semantică Generală, sub conducerea răposatului Lavoisseur. - Înțeleg. Gosseyn tăcu un moment, gândindu-se la următoarea întrebare. Într-un sfârșit spuse: - Cine v-a îndreptat atenția asupra acestui punct special pe care l-ați folosit cu atâta succes? - Crang, zise Elliott. Lavoisseur și cu el erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
folosit energia, trupul lui jucând rolul de transformator, pentru a dărâma peretele, apoi a ieșit pe coridor și a coborât în sala motoarelor. Grosvenor era uimit că ceilalți nu-l întrerupseseră: era limpede că-l luau drept un asistent al răposatului Breckenridge. Asemenea confuzii erau firești la bordul unei nave atât de mari, ai cărei oameni nu avuseseră încă răgazul de a-i cunoaște pe toți tehnicienii de rang inferior. Kent i se adresa directorului, pe un ton calm: - Deocamdată, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asta e cel mai important, s-ar părea că la Senat se propune în fine o lege contra duelului. Am auzit că Principesa a trimis depeșă mamei lui Lahovary, să-și exprime compasiunea... — Nu, îl corectă primul redactor Procopiu, mama răposatului, doamna Olimpia Lahovary, e la Nisa și nu i s-a comunicat de la început știrea, s-a dus acolo celălalt fiu, s-o ia cu binișorul, că-i bolnavă de inimă. Alteța Sa Principesa Maria i-a trimis mesaj atunci, imediat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i așa? Ei, la noi nu se face politică, cel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și se nimeri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire a răposatei neveste a lui Godun. „Așadar, va fi zarvă“, își zise și se gândi cum s-ajungă cu fata în așternut, fără ca toată lumea care trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rugăciunea euharistică cuvintele de mulțumire devin o invocație pentru întreaga Biserică, ca ea să fie unită în iubire, și să-și desfășoare în pace activitatea în lume. Invocația nu se oprește la porțile morții. Într-adevăr, îi amintim și pe răposați, rugându-l pe Dumnezeu să le dăruiască viața cea veșnică în comuniune cu toți sfinții, bărbații, femeile și copiii. Prin moartea sa pe cruce Isus Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, a făcut posibilă comuniunea intimă dintre Dumnezeu și om
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngîna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat lacrimi pe mormântul răposatului, cu toate că nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri ale Bătrânului. Unul și-ar fi tăiat venele, pentru ca să urle apoi după ajutor. În timp ce doctorii îi coseau venele, ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încît trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănîndu-și amintirile, câte unul se trezea exclamînd: "Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?" Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic." Și cu asta subiectul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Călugărul se dezlănțui: ― Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormîntare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ținură capetele plecate până ajunseră în parcare, pentru a nu fi recunoscuți. Imediat ce ieșiră afară, pe aleea acoperită de la intrarea în hotel, Maggie își dădu seama că nici nu își exprimase condoleanțele față de Mustafa. Din politețe, îl întrebă câte ceva despre răposatul său tată, câți copii a lăsat în urmă, câți nepoți. Și încă mai muncea? — Da, răspunse el, povestindu-i despre săpăturile de la Beitin. Dar nu ăsta a fost visul vieții lui. Adevăratul lui vis nu-l va vedea niciodată. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era corect ca anunțul să vină din partea ei, o străină. În schimb, ei ar trebui să convoace o conferință de presă comună pentru a doua zi, chiar după Sabat. Uri Guttman și Mustafa Nour vor fi acolo, reprezentându-și tații răposați, timp în care cei doi lideri de stat ar face anunțul public. Maggie urmări conferința de presă la televizor. Ar fi fost distractiv să fie acolo, dar nu voia să mai provoace un circ media ca acela de la secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spre mine. — Asta ce mai e, nebunule? Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că-și șterge ochii umezi. — Domnul Reilly a murit acu’ două’j’ de ani. — Douăzeci și unu. Ei și! L-ai uitat pe iubitul tău soț? — Scuză-mă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la cineva fără să-l iubești, Își spunea François, care era la curent cu acea coexistență a sentimentelor tandre cu cele agresiv-ostile În inima oricui, și mai știa că nimeni nu a exorcizat cu totul străvechea și primitiva teamă față de răposații care devin dușmanii celor rămași În viață. Oare ce-ar fi gîndit tatăl lui, poetul căsătoriei creștine și al dragostei fidele, despre viața pe care o dusese fiul? Despre aventurile lui, despre legăturile lui, despre flirturile lui? În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care le am În continuare cu răposatul taică-miu. Îmi trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul În afară de această naștere și de această moarte. Aud glasul tatei, cînd vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uită nerăbdătoare, dar nu spuse nimic. ă Cum de a ajuns un asemenea om ca Stepan Sergheievici Goriancikov să locuiască în casa dumneavoastră? ă A venit la noi când soțul meu încă mai trăia. ă Am înțeles. A fost dorința răposatului dumneavoastră soț ca Stepan Sergheievici să locuiască aici? ă Soțul meu a fost de acord cu asta și, prin urmare, presupun că și-a și dorit-o, spuse Anna Alexandrovna. Profiri clipi în exces din nou în timp ce îi simțea tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngâna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat lacrimi pe mormântul răposatului, cu toate că nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri ale Bătrânului. Unul și-ar fi tăiat venele, pentru ca să urle apoi după ajutor. În timp ce doctorii îi coseau venele, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Călugărul se dezlănțui: — Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]