1,169 matches
-
În alte izvoare, însă, ei apar. CAUZELE INVAZIEI MONGOLILOR ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Bătălia de la Calca a adus victoria lui Gebe și Subotai și o nesfârșită pradă de război. Dar, nu e mai puțin adevărat că rezistența rușilor și cumanilor a rărit simțitor rândurile celor 25.000 călăreți, încât Subotai nu și-a mai putut continua înaintarea spre Apus. Mai mult decât atât chiar, el a trebuit să se reîntoarcă pe la nordul Mării Caspice, unde a suferit o grea înfrângere lângă orașul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fac încă auzite, pe scena literară românească, acuze de „colaboraționism” la adresa unor scriitori care au trăit, au scris și, unii, au murit în timpul regimului trecut. Calificativele deloc onorante erau foarte frecvente, în primii ani după Revoluție; acum, s-au mai rărit, și numai dl Gheorghe Grigurcu sau dl Alexandru George le mai pun la încălzit, când și când. Arghezi, Sadoveanu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Constantin Noica, Marin Preda, Nichita Stănescu, alții și alții intră în malaxorul revizuirilor „estetice”, ieșind
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o întâmplare nefastă pentru români, ci rămâne o cacealma de a cărei repetabilitate dl Constantinescu și pretorienii săi „civici” se simt din ce în ce mai fascinați? Înțeleg că după ce a eșuat lamentabil, dar fără să fie, evident, un “învins”, prietenii s-au mai rărit în jurul fostului președinte - lucru care ține de regula jocului politic. Dar să nu existe, totuși, un „dușman” în a cărui părere dl Constantinescu să creadă suficient, unul care să-i spună, cu tandrețe, că ridicolul are și el o limită
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
capcană mă va scăpa de confecționarea stalinilor, leninilor și tot neamul lor. Primind această nouă sarcină nedorită și necerută, aveam argument întemeiat pentru a refuza acele comenzi care-mi îngreunau zilele. După intrarea mea în învățământ, zilele negre se mai răresc, intru într-un fel de apatie, de somnolență sufletească, căutând să-mi găsesc un echilibru ce nu se putea realiza în vremurile acelea. Anii trec cu necazuri și bucurii puține. Mă simt tot mai străin și singur în lumea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să treacă peste Carpații deveniți complet românești, de la Brașov spre Rucăr, Câmpulung, Târgoviște sau invers. El rămăsese o cale comercială de bază pentru transportul produselor agricole și industriale de la producător la consumator. Localnicii erau mai liniștiți, furturile aproape dispăruseră, se răriseră și comiterea altor fapte reprobabile tipice regiunilor de graniță, dispăruseră chiar și "hoții de două țări. "care se caracterizau prin lovituri rapide în "regat" și fuga imediată în Transilvania, sau invers. Schimbarea substanțială a venit din dezvoltarea industriei în jurul Brașovului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pe măsuța scârțâind din toate încheieturile, se află o Carte a Presei, lângă Cartea Cărților, din care se poate citi un gând frumos lăsat de el. ȘI TOTUȘI, PRIETENII RĂMÂN... Și anii trec..., dar prietenii rămân. În ciuda faptului că vremurile răresc rândurile. Rămân cei adevărați. În circumstanțele eternelor întrebări general-umane, starea de prietenie își păstrează fundalul afectiv, iar interogația, chiar semănând incertitudini, consolidează într-un fel termenul. De ce e nevoie de prietenie? Th. Simenschy, în al său Dicționar al înțelepciunii, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte; pot cauza dependență, veți ajunge să depindeți de ele și veți constata o creștere a anxietății în cazul în care încetați să le luați; pot induce simptome de sevraj atunci cînd întrerupeți sau răriți medicația, generînd senzații neplăcute, asemănătoare cu anxietatea; vă pot determina să renunțați la strategiile pe care le veți învăța în cadrul acestui program. Dacă luați acest tip de medicamente, probabil vi s-a cerut deja să reduceți treptat dozele, cu scopul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Nu uitați că inspirația profundă determină amplificarea anxietății și a simptomelor fizice neplăcute. Prin urmare, trebuie să încetiniți ritmul respirației și să inspirați mai puțin intens. Acest lucru se realizează inspirînd mai superficial și făcînd pauze între respirații, pentru a rări ritmul. De asemenea, se recomandă să respirați pe nas, nu pe gură. După ce ați inspirat normal, pe nas, țineți-vă respirația, numărați pînă la 4, apoi expirați lent. Acum, încercați să aplicați cele învățate: Inspirați normal, pe nas, cu gura
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Deci, aveam ocupată toată ziua. Plivitul, ne intrase în obișnuința noastră. Ni se părea firesc s-o ajutăm astfel pe mama, care nu-și vedea capul de treburi. Într-o după-amiază când eu pliveam un strat de morcovi (și-i răream), am simțit ceva moale sub picior. Cum eram desculță (pământul fiind destul de cald) am alunecat și-am căzut pe cărarea dintre straturi. Ceva verde și strălucitor mi-a atras atenția. Nu știam ce poate fi. Oltea a sărit repede lângă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În această pădure neagră, era departe de călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea Împiedica și pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă Întunecată care marca liziera pădurii: — Acolo stăm, până ce Începe lucrul nostru. — A, știu, se repezi chiorul. Acolo e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
peisajele stâncoase pe lângă care treceam ca fulgerul. Foloseam frâna de mână (aveam o Ucraina fără schimbător de viteze), conștient că trebuie s-o folosesc cât mai puțin, riscând să rămân fără ea (se puteau uza saboții, cablul de frână se rărea). Mai aveam de trecut munții de încă două ori. Regretând că nu puteam admira peisajul spectaculos, bine sprijinit în pedale, ședeam fixat pe șeaua din piele, în timp ce bicicleta mă purta cu viteza maximă acceptabilă, permisă instinctiv de înclinarea drumului, de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
până la Câmpulung Muscel mi s-a părut 100! Nu mai eram în zonă muntoasă, însă dealurile înalte, doar pe lângă bicicletă le puteam urca, iar văile le coboram ca din pușcă, fără a folosi frâna de mână, al cărei cablu se rărise în locul de prindere. În Domnești, un sat cu adevărat domnesc, m-am răcorit cu un suc, iar la un "chioșc cu de toate”, de unde voiam să-mi iau ceva pentru buzele și fruntea arse de soare, am găsit o borsetă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Gheorghe, George Vulturescu, Traian T. Coșovei, Gellu Dorian, Radu Florescu, Cassian Maria Spiridon, mulți alții pe care nu-i mai enumăr cât și pe cei pe care-i cunoaștem împreună din literatura și teatrul românesc. An de an s-au rărit prietenii și cunoștințele din prima perioadă. Unul dintre cei mai buni prieteni, Valeriu Anania, ne-a părăsit anul trecut, cum am mai spus (2011) și au mai rămas foarte puțini de atunci. Mai exact doi: Radu Beligan care-mi amintește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mîncare!" Ca să poată mînca, trebuiau să-și renege credința". În 1950 va fi trimis la mină, la Valea Nistrului, scăpînd de calvarul reeducării. Povestește o întîmplare cumva senzațională: "În decembrie 1952, a venit în mină, în completare (că efectivele se răreau mereu), un nou lot de deținuți. Între ei, un macedonean, profesor de istorie, Puiu Aristide. Fusese parașutat, venind din Franța. Scopul parașutării, potrivit declarației lui, era cam ciudat: să intre în închisoare ca să ridice moralul deținuților! Am lucrat cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
își pun amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și ascundă boala de ceilalți. Rărește țigările, rărește bețiile și amorurile sălbatice, dar degeaba. Nu vrea să priceapă că are nevoie cu adevărat de o pauză, că de la douăzeci de ani, cu câteva mici excepții, a tras de el și și-a forțat limitele, iar acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și ascundă boala de ceilalți. Rărește țigările, rărește bețiile și amorurile sălbatice, dar degeaba. Nu vrea să priceapă că are nevoie cu adevărat de o pauză, că de la douăzeci de ani, cu câteva mici excepții, a tras de el și și-a forțat limitele, iar acum toate aventurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș situat în cartierul nou, Kronsberg - la o distanță protectoare de cartierele periferice -, în sud-estul Hanovrei. Cu acest prilej, s-a construit și o stație de tren specială pentru Expo 2000, la vreo 20 km de oraș, pentru a mai rări fluxul de oameni care sosesc la Hanovra. O stație nu prea circulată, mai ales în orele serii și ale nopții, când acostase trenul nostru - același loc de unde, ieri după-masă, fuseserăm duși cu autobuzele în oraș și distribuiți la trei hoteluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coșurile de pască, cozonaci și ouă roșii, să vină preotul. Acesta veni târziu pe la 4 dimineața (mai slujise începând cu orele 12 noaptea încă la trei patru biserici din cele vreo șase-șapte pe care le avea în păstorire; atitudinea oficială rărise radical numărul preoților...). Slujba și sfințirea „blidurilor” se terminaseră în vreo jumătate de oră, nu înainte ca oamenii să trăiască, ca în fiecare an, miracolul resurecției lui Hristos dar și a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
zicea dânsa. Simțea clocotind vulcanul sub noi. De atunci câte nu s-au prăvălit. Din fericire, eram convinși de bunul sfârșit și că, deși mai aveam multe de îndurat, puteam avea răbdare până la sfârșitul fericit. De aci înainte, știrile se răriră, chiar jurnalele nu mai soseau decât la două zile și apoi deloc. Trenurile nu mai circulau decât pentru trupele ce se duceau pe frontul moldovenesc, Bucureștii erau tăiați de Pasărea. Avurăm însă o legătură prin d. Constant, vărul Liei, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndemn la silința. Creangă este încă din copilărie leneș și totuși doritor de a învăța carte , stăruitor încet , în tihna . Tatăl său îl crede o ,, tigoare de băiat ’’ , si Creangă însuși mărturisește că , pus să facă vreo treaba , o cam rărea de peacasă . Părintele Ioan caută să îmblînzească pe băiat cu făgăduieli de a-i da mai tarziu pe Smărăndița , de a-l lăsa în locul lui la biserică . Acum Crengă începe să se dea și la scris și să ajute și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la pictură, dorind să urc sus la crucea de pe munte, ce era vizibilă de la cabană. Și de data aceasta drumul l-am făcut tot singur, urcând încet spre cruce, bucurându-mă de frumosul peisaj din jur. Casele începeau să se rărească din ce în ce mai mult, copacii se înmulțeau formând pădurea de la marginea satului. Diferite rădăcini de copaci sau crengi rupte îmi apăreau la tot pasul, invitându-mă parcă să le iau cu mine, să le dau viață. Numai cei ce practică sculptura pot
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
avangardă, apărut în îngrijirea, cu prefața și adnotările aceluiași devotat prieten, Geo Șerban. Poate că în aceeași măsură cu aceste cărți de și despre Crohmălniceanu îl mențin azi în atenție contestările care i se aduc și care nu s-au rărit după dispariția lui fizică. Moartea nu i a acordat, ca altora, în această privință, protecția ei. Criticii preocupați de revizuiri insistă asupra epocii în care Crohmălniceanu a militat cu mult zel pentru realismul socialist, ca executant al directivelor ideologice lansate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire, aștepta să se reinstaleze deplina tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că întreruperile nu i erau deloc plăcute, ba chiar îl indispuneau foarte mult. După ce discursul brebanian era dus până la capăt, până la ultimul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]