3,561 matches
-
dominicanul Iulian află despre dorința lor de a se converti la creștinism. Reușitele lumii catolice în spațiul cuman, rus apusean și baltic, la începutul secolului al XIII-lea, după cucerirea Constantinopolului, au inspirat papalității proiectul de a integra întreaga Europă răsăriteană sub autoritatea Romei. Dar incursiunile cutezătoare ale misionarilor latini până la marginile răsăritene ale Europei n-au rămas fără urmări: stepa nord-pontică în imensitatea ei, ca și lumea sedentară urmau a fi integrate în formele universalismului roman, dar, provocată, stepa a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Reușitele lumii catolice în spațiul cuman, rus apusean și baltic, la începutul secolului al XIII-lea, după cucerirea Constantinopolului, au inspirat papalității proiectul de a integra întreaga Europă răsăriteană sub autoritatea Romei. Dar incursiunile cutezătoare ale misionarilor latini până la marginile răsăritene ale Europei n-au rămas fără urmări: stepa nord-pontică în imensitatea ei, ca și lumea sedentară urmau a fi integrate în formele universalismului roman, dar, provocată, stepa a reacționat devastator, în 1240-1241. 5 "Secolul mongol" (1241-1359) Evul mediu românesc propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor spirituale, Sari Saltig; se presupune că turcii selgiucizi rămași în Dobrogea, unde s-au creștinat, ar fi strămoșii găgăuzilor).10 Restaurarea puterii bizantine la Constantinopol, în 1261, a conferit un prestigiu sporit și patriarhiei răsăritene a cărei autoritate a fost recunoscută de multe orașe de pe litoralul vest-pontic al Mării Negre și de la Dunărea de Jos. În perioada aceasta, după mijlocul secolului al XIII-lea, Vicina a devenit reședință mitropolitană, atestată documentar în 1285, ea se va
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din dreapta Niprului stăpânea Corenza, pe malul stâng al râului era Manci, de-a lungul Donului Katan, iar în zona Volgăi, Batu însuși, căpetenia supremă a Hoardei de Aur. Stăpânirea lui Qurumsi (Corenza) se întindea de la Nipru până la Dunăre și Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele apusene ale Hoardei. Qurumsi a purtat lupte cu forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești intrași extra-carpatice, determinate de împrejurările de istorie politică. În Transilvania, așezările rurale (satele) și zonele mărginașe, cu un habitat românesc dens și omogen, nu sunt oglindite în documente precum locuitorii comitatelor ungurești, scaunelor săăsești și secuiești. Românii aparțineau bisericii răsăritene, iar satele locuite de ei nu figurează în registrele în care sunt menționate cele 1900 de parohii catolice din Transilvania. Având în vedere documentele puține și parțiale, noi nu cunoaștem numărul real al satelor românești din secolele XIII și XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români, și-au menținut individualitatea etnică până la întemeierea statului, în 1359. Dar de-aici nu se poate deduce că, înainte de descălecat, în regiunile nord-estice ale Moldovei ar fi predominat o populație slavă. Cele mai sudice regiuni locuite de populația slavă răsăriteană se aflau în bazinul Nistrului mijlociu și Prutului superior, dar în aceste teritorii au pătruns de timpuriu și grupuri de români, de la care s-au păstrat toponime. Dacă nu s-ar admite o prezență etnică românească serioasă, în secolele XIII-XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arheologice au pus în evidență așezări întărite la Dărăbani, Hotin, Perebicăuți, Lencăuți (Cernăuți), cu urme din secolele XII-XIII.19 Includerea sud-estului Moldovei la Hoarda de Aur a dus la stabilirea temporară dincoace de Nistru a unor grupuri etnice de origine răsăriteană, populație eterogenă ce era concentrată în orașe. Alături de români și mongoli, în aceste centre locuiau meseriași și negustori veniți din Orient-s-au aflat morminte musulmane și inscripții arabe la Orheiul Vechi și Costești, ceea ce denotă existența unui amalgam etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l, au ocupat țara". Deducem că hotarul răsăritean al episcopiei era Siretul, dar spre sud nu știm care era limita, iar spre apus, cf. Diplomei ioaniților, hotarul nu depășea pasul Bran-Câmpulung, de unde se întindea țara voievodului Seneslau, în timp ce la sud atingea regiunea confluenței Siretului cu Dunărea. Partea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei noi atitudini față de confesiunea ortodoxă: lăcașurile erau preluate spre "reformare", iar ierarhia bisericească era atacată. În această nouă orientare, un rol decisiv a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a inițiat o vastă acțiune de încadrare a lumii răsăritene, ortodoxe, aflată în sfera ei de influență, conciliul extindea asupra "schismaticilor" hotărârile privitoare la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asimilare confesională a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-au căzut victimă pozițiile politice ale românilor din aria de expansiune ungurească. Acțiunile respective marcau începutul unui îndelungat proces la capătul căruia biserica răsăriteană pierdea însemnate poziții în regat, statutul ei a fost progresiv erodat, iar aderenții au fost eliminați din viața politică.29 Tătarii "își retraseră valul tot așa de iute cum îl aruncaseră" (Iorga) și, în primăvara lui 1242, și-au retras
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu vizigoții, în Italia cu longobarzii, în sudul Dunării cu bulgarii și în Rusia cu varegii-să fie aglutinate de o minoritate barbară războinică într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marele voievod și domn de sine-stătător a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina la Argeș, pentru a conduce "biserica a toată Țara Românească". Se adăuga la aceasta și "învoirea împărătească", noul stat Țara Românească intrând astfel în sistemul creștinătății răsăritene. Și în problema întemeierii mitropoliei muntene, Neagu Djuvara, în cartea deja menționată, are un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap al creștinătății, patriarhul de Constantinopol. În vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spre răsărit. După eșecul încercării regelui Cazimir III de a instaura în Moldova un domn devotat Poloniei, puterea în țară a fost deținută în continuare de voievodul Petru. Acesta reușise să-și înlăture rivalul cu ajutorul "provincialilor unguri", demnitari din teritoriile răsăritene ale regatului ungar. Deoarece între Ungaria și Polonia nu se ajunsese la o înțelegere cu privire la orientarea politică a teritoriilor dintre Carpați și Nistru, după smulgerea ei prin luptă din sfera de dominație a Hoardei de Aur, s-au ivit divergențe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărțile populare, din care ele și vin (Fiziologul, Alexandria, Varlaam și Ioasaf), inserții de imaginar oriental, recursul, de asemenea dătător de culoare, la un fond paremiologic al sud-estului, cu încă mai adânci, în timp, și mai ramificate, în spațiu, rădăcini răsăritene. Începând cu ultimii ani ai veacului al XVII-lea, apar, în opera lui Dimitrie Cantemir, semnele unei prime forme de b. literar românesc. Cu deschiderea sa spre Apusul latin, dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii (1984). În volumul consacrat literaturii de expresie barocă, stilul acesteia e văzut ca o concretizare la scara continentală a unei crize de conștiință care pretindea „vehement” o compensație estetică. Revărsată din Occident în Europa răsăriteană, în medii atât catolice cât și ortodoxe, spiritualitatea barocă n-a generat un stil de epocă hegemon, însă manifestările ei s-au concretizat în producții de speță literară ce dețin o pondere sensibilă în creația culturală din perioada veche. Printre
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
ce dirija contemplarea universului sub semnul mobilității, al fragilității și nonperenității. Evenimentele scurse, istoria deci, dar și alcătuirile din imediata contemporaneitate sunt analizate prin prisma acestei copleșitoare instabilități, ce generează, natural, nesiguranță. B. literar românesc a participat, astfel, la configurarea răsăriteană, ortodoxă, a curentului european. Repere bibliografice: G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-32; Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, I-II, tr. Nicolae Balotă și Gheorghe I. Ciorogariu, pref. Nicolae Balotă, București, 1969; Victor L. Tapié, Barocul, tr
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
de N. Iorga. Comentariul său oferea imaginea globală și tradițional consacrată a României, relevând atât încadrarea în dimensiunile latinității europene a spiritului românesc, cât și starea istorică a neamului care și-a zămislit existența întru apărarea valorilor creștine la porțile răsăritene ale continentului. În 1944, tot la București, fusese publicat și un volum de studii, Literatura comparată, în care autorul insista cu precădere asupra „spiritului european în cultura românească” - așa cum se numește și cel mai important capitol al cărții. În cercetările
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
papa, De n-a muri degrabă tot trebuie să cadă... La Roma-n cartea neagră trecut e al său nume Ca dușman și protivnic al legii apusene: Se știe că el singur mulțimea oarb-o ține În turma legii grece celei răsăritene. Și Ludovic, pe care a[stă]zi toată popimea De lege apuseană îl trece pintre sfinți, Acest sfânt îl urăște, căci tare în cerbice E Dragul... dar mai tare socot că voi fi eu. Cetatea geme toată de oameni de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în urma unei porunci papale, ceea ce și făcu {EminescuOpXIV 77} într-adevăr și fără stinghereală, după ce s-a-ntors din arhiducatul Austriei, unde pribegise mai multă vreme ca fugariu. Totuși scaunul roman avea multe Scrupule în privirea tăriei credinței sale, espuse unei soții răsăritene, din care cauză Scaunul căuta să s-asigure în alt mod mai temeinic de acea credință. Astfel Bela IV intră în voia legatului papal Iacobus Praenestinus (numit și Pecorarius Placentinus), în mînile căruia depuse un jurământ în toată forma, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toată autoritatea regală și bisericească și întrebuințînd fără cruțare focul și sabia, scaunul papal izbuti într-adevăr să facă intrare legei și primatului catolic în Slavonia, Sirmia și Bosnia, intrare deși nu esclusivă dar durabilă, căci a înstrăinat de la biserica răsăriteană atât majoritatea populației, în mare parte slavă, cât și fragmentele de populațiune română mai mult ori mai puțin numeroase presărate pe ici pe colo; dar în matca așezării române, adecă în Cumania de pe atunci, precum și în Bulgaria slavonă și în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci puseră așa niște condiții de pace încît primirea acestora nu putea să se-mpace nici cu interesul esențial al împărăției, nici cu dignitatea proprie a romilor. Abia s-a dus împăratul în Asia la anul 1195 ca să reguleze partea răsăriteană a împărăției, când Asanizii și reîncepură ostilitățile. Ei irupseră în Bulgaria, și anume în mănoasele locuri de la Serras, bătură o legiune bizantină ce tăbăra {EminescuOpXIV 87} acolo, risipiră celelalte trupe romeice și prinseră pe comandantul romilor, Alexios Aspietis. Apoi cuceriră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că nu știu a se folosi de victoria lor, românii își încordară toată energia ce le rămăsese, bătură curând după aceea oastea împărătească trimisă împrotivă-le și se menținură cu atâta noroc în țările mai sus numite încît guvernul romeic (roman răsăritean), atacat puțin după aceasta de cruciații latini în capitala sa proprie și alungat în Asia, se văzu silit să contenească din luptă și să-i lase pe rebelii biruitori în buna lor voie și liberi, în ținuturile și țările {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari se aflau în circumscripția episcopiei înființată pentru această țară, deci mai cu samă cei așezați în Ardeal, se opuneau a recunoaște pe episcopul romano-catolic, ce li se impusese și nu voiau în ruptul capului să se lese de biserica răsăriteană, drept care Scaunul roman prescrise ca remediu în contra lor două mijloace, unul blând, altul silnic. Episcopul cumanilor primi instrucția de-a rândui pentru românii locuitori în eparhia sa un episcop propriu, care ar conveni și ar fi pe placul poporenilor, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
administrarea unei poțiuni de sâmburi de pin în vin de palmier cu piper și miere”, adaugă eruditul scriior roman (Naturalis historia, XXIV, 102) (38, pp. 195-196). Revin la Herodot și la fumigațiile de plante psihotrope. Refe- rindu-se la masageți (ramura răsăriteană a sciților nord-pontici, din regiunea caucaziano- caspică), părintele istoriei relatează o altă practică de fumigație narcotizantă : Se mai zice că ei [masageții] ar fi descoperit și un pom purtător de niște fructe pe care - după ce se strâng laolaltă pe ginți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]