968 matches
-
interzise de la cele mai elementare drepturi, sunt strivite sub comenzile mute ale circularei ultrasecrete nr. 03/2.6.ĂĂ/CC.113, poziția 40, cu dezinvoltura traficanților de marfă ieftină - viața de om. Acest halou vitriolant care ne Învăluie, emană de la răsfățatul tripourilor pesediste, Constantin Simirad, un duh malefic În calea oricărui impuls de reformă. Un ucigaș cu metoda. O familie de foști deținuți politici și disidenți anticomuniști cu renume am fost aruncați În stradă ca niște răufăcători, Împotriva legii, Într-o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
anihilează astfel tragedia în sens clasic, susține artistic ideile teoreticianului Radu Stanca asupra acestui gen literar. Imposibila recunoaștere Cum se știe, Paul Everac a fost un lăudător al lui Ceaușescu și a avut un comportament îndoielnic după 1989. Dramaturg prea răsfățat în epocă pentru piese de valoare slabă sau medie, destinul lui postum e mai mult decât incert. Totuși, în ce ne privește, nu-i putem ocoli lucrarea Ifigenia în Tauris, iar aceasta nu fiindcă se înscrie în perimetrii cercetării noastre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
social bazat pe consum și pe autoritate. Reprezentanți ai aspirațiilor unei întregi generații pentru care "miracolul economic" nu mai este suficient și care refuză să accepte orice piedică pusă în calea libertății sale, cei mai hotărîți dintre contestatari, majoritatea copii răsfățați ai ordinii existente, care s-au rupt de mediul lor și de morala acestuia, împing provocarea dincolo de revendicările cu caracter dominant politic. Ei se vor organiza în acele grupuri de emancipare care vor să se constituie în însuși sînul "societății
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
două piese: Noaptea furtunoasă și Scrisoarea pierdută. Era, cum se zice, un autor la modă. El venea în epoca când Alecsandri strălucea cu Fântâna Blanduziei și cu Ovidiu, când Grigore Manolescu era sărbătorit în Hamlet, când ștefan Iulian era copilul răsfățat al publicului. Iulian, actor de mare rasă, deși nu trecuse nici măcar clasele Conservatorului din București, avusese creațiuni, una mai strălucită decât alta, în Chir Zuliaridis, imitând de minune un grec, în comedia Mincinosul, unde imita cu mult succes pe italian
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
au împotrivit niciodată relațiilor noastre, ci ne-au sprijinit mereu și se bucurau alături de noi. Margalina și Constantin Ciubotariu de asemenea se numără printre familiile apropiate de sufletul meu. Fiica lor, Cocuța, deși singură la părinți, nu era o fire răsfățată, ci avea un caracter deosebit. Era frumoasă fizic și sufletește. Mi era dragă și mă străduiam s-o "copii" în multe privințe, ea fiind cu vreo trei ani mai mare. Părinții intelectuali, au reușit să-i insufle sentimente nobile de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le-a binecuvântat familia cu doi copii, Adrian și Adriana, o pereche de invidiat. Sunt astăzi realizați, la casa lor, absolvind Academia de Științe Economice, din Iași. Se mândresc, de asemenea, cu o nepoată, Clara Maria (de numai 5 luni), răsfățata întregii familii. Tot, puținul timp liber îl petrece uneori (mai cu seamă de sfintele Sărbători) la casa părintească, alături de tatăl Dragomir, la Costișa. Oamenii, colegii în mijlocul cărora a trăit, nu se uită ușor. Ei știu să ofere clipe de bucurie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer alături de mireasma nenumăratelor florării și tutungerii, vin roșu, whisky sau absint
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fruntea preferin- țelor bucureștenilor împătimiți după muzică și distracție, dar acum, cu Zaraza, intra în cu totul alt capitol al vieții sale, unul în care niciun cântăreț de la noi nu ajunsese vreodată. Până la el nimeni nu fusese așa adulat, devenise „răsfățatul publicului“, iar numele și tangourile i le știau pe de rost toți, de la granița de nord la cea de sud, de la vest la est și mai ales dincolo de ele. Era adorat peste măsură atât de bărbați, cât mai ales de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian, iubitul meu, că n-are să se întâmple nimic rău. — Vii azi la Grand, să mă vezi cântând, mamă ? — Vin ! — Bine, o să-ți rezerv cea mai bună masă și am să te tratez regește ! Să fii cea mai elegantă și răsfățată doamnă de pe întregul bulevard al Victoriei ! — Of, Cristian, iubitule, ce e mai regește decât să-ți plătești propria masă să-ți vezi fiul cum cântă și luminează oamenii, iar ei îl aplaudă și îl iubesc ? Capitolul 6 Epoca de Aur
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorbiseră niciodată, se cunoșteau foarte bine. — O, dar cum să nu vă recunosc ! îi răspunde la fel de încântat și scriitorul, după ce Cristi l-a abordat și l-a întrebat dacă îi permite să se așeze pentru câteva minute la masa lui. Răsfățatul publicului bucureștean, dacă nu mă înșel, așa vă numise parcă un amic de-al meu într-un articol destul de recent. — Așa o fi, nu știu, râde Cristi, nu obișnuiesc să citesc despre mine. — Cum, nici așa, de curiozitate măcar ? — Deloc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și, pentru a da greutate acestui protest, spre deosebire de alți eminenți scriitori români care protestau „de la distanță”, m-am Întors „cu trupul” În țară, livrându-mă bunului plac și arbitrariului clicii conducătorului, dar și al unor colegi, satisfăcuți când unul dintre „răsfățații soartei” este pus În genunchi - chit că și-a ales singur soarta! O spun nu pentru a-mi sublinia meritele, ci pur și simplu ca titlu de exemplu „existențial” al acestei credințe care m-a susținut decenii, În țară și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat al sorții: ea mă arunca precoce În „luptă”, scoțându-mă cu o mână viguroasă din cețurile și clișeele vârstei, pregătindu-mă pentru lupte reale. Și cea mai „reală” dintre aceste lupte urma să fie „creația”! 5 Noi, bătrânii, În societatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Fusesem distribuit în rolul de tată și soț - de protector -, dar îndoielile mele erau uriașe. Însă mă mâna un țel superior. Tindeam involuntar spre ceva. Am abordat un ton mult mai autoritar cu copiii atunci când deveneau obraznici sau indiferenți sau răsfățați și asta părea s-o deconecteze pe Jayne. (Însă Jayne îmi pretindea în același timp să rămân „pe fază“, așa că mi-am găsit fără nici o dificultate un post de profesor de creative writing la colegiul local - deși grupul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scurte poeme, apoi, o tânără traducătoare, Cristina Hulea, o bursieră locală, citește varianta în portugheză. Încerc să-mi dau seama de calitatea traducerilor după reacția publicului. Se pare că le-a plăcut. (Nicola Lecca, un tip cu alură de copil răsfățat, a „interpretat” un fragment de proză, Concert fără orchestră, dar la intonația și turația lui verbală mi s-a părut că a citit un poem mai lung). După „recital” am fost invitați să ne împărtășim, fiecare, pe scurt, câteva prime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat și eu odinioară plăcerile acestor îmbarcări și exfiltrări rapide (aeroportul fără timpi morți și fără cozi în fața porților de îmbarcare, cu șofer pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul cu geamuri fumurii, ascultând cuminți, între aeroport și capitală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru 4 luni, în 2004, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte să rămân pe acolo. Mi-a plăcut în Westfalia și în Renania de Nord, la Köln și la Münster; singurătatea de acolo era mai luxoasă și mai răsfățată, mai ales că fusesem primit ca poet. O mică vanitate, recunosc. De altfel, poeții români se stabilesc foarte rar în altă țară (spune-mi unul important), iar dacă o fac scriu din ce în ce mai slab poezie, exemplele îți sunt cunoscute, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Burtălău, cum îl chemau soldații în Moldova, dar era cam amețit de toate succesele lui. Proiecta o călătorie cu auto-ul prin sate ca să previe bolșevismul; nici vorbă nu era de bolșevism. Avea aerul de un copil colosal și cam răsfățat, era foarte gras, roșu, mare, cănit și părea foarte bun. Se știe că i s-a dăruit o casă cu câteva pogoane în Ardeal, în care, cât a trăit, revenea în toți anii și făcea o vizită Bucureștilor, locuind la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să izoleze într-un chip absolut pe regină. Nimeni nu o mai putea vedea, nu se mai dădea decât balul oficial de la 1 ianuarie, audiențe nu se mai acordau decât cu scop anumit. Joița fusese concediată cu brutalitate, dânsa, copilul răsfățat al reginei Elisabeta! Și Elencuța domni singură. Pe atunci, principele Ferdinand ducea o viață tristă în Palat. Terminase studiile în străinătate, avea câteva ore de lucru prin mi nistere, pentru a se iniția la organizația statului, dar tot restul timpului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acea sclipire atât de răspândită la românce. Dânsul se ocupa de partea artistică din casă, dânsa, chiar în grădină, numai de cea tehnică. Cu toate sforțările, îi era însă imposibil să echilibreze vârstele lor așa de disproporționate, și biata femeie, răsfățată, adulată, nu fu într-adevăr fericită. Ba avu nenorocul să întâlnească un om de valoare, pe baronul d’Aehrenthal 275, care cred că s-ar fi hotărât la orice pentru a-i reface o viață mai normală, dar atunci G.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai târziu. Avea greutăți cu intimii reginei, dar îi neutraliza pe cât se putea. Unul din cei mai nedisciplinați era secretarul 268 sabina cantacuzino Dall’Orso, bariton excelent și bun violonist; așa de plăcut era și [de] cultivat, încât devenise copilul răsfățat al reginei și uneori încălca prea mult eticheta Curții. El organiză quartetul cu Flesch vioara întâi, Dinicu violoncel, Skohutil alto și dânsul vioara a doua. Când Enescu se afla în București, [el] lua direcțiunea. Audiențele, primirile, balurile înmulțite în onoarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu câte două pahare pe care le atingea ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente era cu totul alt om, uita atunci întregul periplu de suferințe, războiul, foametea, colectivizarea forțată, pierderea fiului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Sauer, iarăși elev al lui Liszt și care mi-a făcut Înțeles farmecul pianului ascultându-i interpretarea lui Don Juan de Mozart, transpus de Liszt; apoi, violoniștii Jan Kubelíc, Sarasate, Huberman, Isaye, precocele Florizel von Reuter și palidul, inspiratul copil răsfățat al regi nei Elisabeta, George Enescu; apoi cântăreții celebri și divele ilustre: Titta Ruffo, Giovanni Dumitrescu, Tetrazzini, Bellincioni, Félia Litvinne și Lucienne Bréval În repertoriul lor wagnerian, Yvonne de Tréville, incomparabilă soprană de coloratură, Dar clée, Nuovina și Elena Teodorini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat, măcar Într-ale mâncării, ba chiar numai Într-ale mâncării, așa cum pomenisem și În casa părinților mei, unde eram răsfățatul, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai maicii mele, plină de atenții cu mine și Întrecându-se cu mâinile ei atât de meștere la gătit. Dar, În afară de primusul nostru cu minunile lui, care ne Încântă și azi amintirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
casă, deunăzi, vechea noastră prietenă de acum cincizeci de ani, ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]