13,830 matches
-
-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești pereți, lumina lunii placa pe suprafața lui umbra mea, imensă și compactă, dar lipsită de cap. Umbra mea era fără cap! Auzisem spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să le arate bine. El însuși nu era decât un decrepit și un ratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam peste tot, comparând în gând membrele, coapsele, pulpele, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fiindcă dușmanul ascultă!". Plăcuțele aflate pe respectivele aparate au fost traduse cu atenție în fiecare din limbile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, iar ordinul a fost bine asimilat în sânul națiunilor beneficiare. Mahmureala, la rândul ei, contrar părerii largi răspândite printre naivii neprofesioniști, are și ea cam tot atâtea forme ca și beția. Astfel, există o mahmureală a dinților încleștați și a privirii fixe, aparent meditative, oarecum asemănătoare cu beția sovietică, așa cum există și o mahmureală belicoasă, cu colțurile gurii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și răspândiseră cu repeziciune în toate părțile. În câteva clipe se ascunseră, de parcă nici n-ar fi fost. Chiar în momentul în care baba de Fito plesnea zidurile după ultimii fugari, înjurând gros, ușa se deschise, iar în pragul ei apărură domnul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să-și păstreze ținuta imperială nealterată, rămânând Încremenit, cu ochii holbați. Semănă astfel involuntar, pentru câteva secunde, cu milioanele de busturi din ghips, răspândite În toată lumea, care-l reprezentau. Fără bicorn Însă. Pe acesta i-l ridică un omuleț chel, cu barbișon. — Mulțumesc, Vladimir Ilici, spuse Bonaparte peste umăr. Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În care nu mai notase nimic de câteva zile bune. În prag, Împăratul Îl opri. Și, te rog, vorbește cu Spinoza să-mi facă altă pereche de lentile. Cele vechi s-au spart. Vestea marii victorii de la Baia Comună se răspândise, probabil, foarte iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În trecut se luase de câteva ori de Împărat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu’ ăla al lor, de-abia Încape Înăuntru“, la care toate truditoarele câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce obținuse În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima, poziția socială, statutul de zeu, serviciul În centru. Degeaba s-a retras imediat În mantia sa, pe măsură ce vestea se răspândea prin oraș, toată legenda i s-a năruit, amestecându-se cu glodul și cu dezamăgirea. Până și Stallone a dat o declarație În care afirma că, pentru a uita umilința la care fusese supus, va Începe turnarea următorului Rocky din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-a rugat să mă dau la o parte din fața televizorului. game over Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă. Pe cât de mic era la trup, pe atât de mare i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai putea citi, fiindcă partea de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
flori sau de oricare alte lucruri vă așteptați să dați când intrați Într-o clădire de locuințe. În spatele imensei fațade, prin ferestrele căreia soarele nu reușea să pătrundă, nu se afla nimic. Absolut nimic. Doar o puzderie de foi erau răspândite pe jos, vânzolite de vânt, făcându-se vizibile numai prin rândurile imprimate, pentru că, atât cât vedeam cu ochii, În fața mea era un gol imens, de un alb strălucitor. Mă Înșelasem. Nu eram un șoarece care pândise o pisică, ci un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva! — ...pantofii ăștia nu se potrivesc cu broșa, rochia de lamé e necălcată... Da. — Cum m-ai recunoscut? — Cum? Păi... Am prins-o de umeri și-am zgâlțâit-o ușor. — Ascultă! Nu știai că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
expresă a lui Kusturica de a ieși din marasm prin povestea de dragoste. Războiul apare ca un fapt neserios, neverosimil, ca o glumă proastă, în timp ce fiecare lucru, fiecare animal de la puiul care iese din găoace la pisica care vînează porumbei, răspîndește acea aură luminosă, acea energie și bucurie de a trăi, plenar, fără opreliști. În filmul lui Kusturica, avem un preaplin care se revarsă, un tablou flamand al abundenței, precum tabloul Luilekkerland (le pays de Cocagne) al lui Peter Brughel și
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspîndită în text par să-l cheme". Chiar dacă propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
chiar dominantă! Luați scrierile pionierilor relativismului cognitiv, invenție franceză, în care aflăm că Einstein este social, adică știință lui este doar reflexia realității sociale și nu are legătură cu caracterul propriu al universului. Această gândire, de origine franceză, s-a răspândit sever în Satele Unite și a contaminat o parte importantă a establishment-ului intelectual, ceea ce, mai nou, a generat și o reacție de autoderiziune, pentru că anglo-saxonii au această formă de recul creator care face în așa fel încât nu pot
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
-i aparține la propriu, vina e mai generală și face parte din recuzita academică; universitățile medievale o și promovau parțial ca procedură. Pe plan spiritual mai larg, este vorba de un fel de manipulare automată, de un reflex inconștient, frecvent răspândit în cultura intelectuală a indivizilor: mulți cred că vorbesc inocent în numele lor înșiși, fără să-și dea seama că reproduc formule, opinii și chiar pasage întregi din texte auzite sau din autori pe care memoria lor le-a înregistrat sau
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
dozei absorbite de personal pe care l-am dat unor persoane de încredere să verifice modul în care se expunea la radiație la serviciu, acasă, etc. Din această verificare mi-am dat seama de amploarea efectelor acestui mare flagel uman. Răspândindu-se zvonul incidentului nuclear au apărut și suspiciunile, astfel merse vorba că femeile gravide să facă chiuretaje că altfel copii vor fi cu malformații și alte probleme. O problemă mai deosebită a apărut la I.C.L. că brânza este foarte periculoasă
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
vârsta între 26 și 35 de ani de genul feminin și persoanele cu vârsta între 26 și 35 de ani de genul masculin" (Săptămâna Financiară, 129, 24.09.2007). Sînt destule semne că acest uz ar avea șanse să se răspîndească în viitor; pînă vom ajunge, poate, să ne obișnuim cu el, mi se pare supărător, distonant și artificial.
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
eșecurile, inaptitudinile - tot răul ce nu fusese vindecat și nu putea fi vindecat prea repede. Radu Aldulescu își propune să arate, cu mijloacele prozei, tocmai acest lucru în romanul Proorocii Ierusalimului (ed. I, 2004; ed. II, 2006): mizeria morală românească, răspândită în Germania și în Franța, prin rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a nu mai avea nevoie de o notă bibliografică. Mă simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul Proorocii Ierusalimului începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee și flashuri. La ușa lui Doru Elefterescu, dintr-un apartament din groapa Vitanului, strada Danubiu (p. 14), ins momentan fără ocupație, căsătorit cu Magdalena, rămas acasă
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
ceea ce pe Vic Îl deranja enorm. Știa că, dacă apucă să iasă, cu greu va mai reuși să-și reia tabietul de acolo de unde-l lăsase. CÎnd se Întorcea, fie că găsea prosopul umed, În urma Christinei, fie că mirosul groaznic răspîndit de căcăcelul lui Kiki Îi tăia orice chef de a mai deschide gura. În acest timp, Marychka stătea pe un taburet În bucătărie și răsfoia imperturbabilă ziarul The Baakho Monitor, adus tot de ea. Părea că nu-i pasă de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spună sau preferau să tacă, din motive numai de ei cunoscute). Se discuta În taină și numai Între persoane de maximă Încredere, de obicei rude apropiate, care aveau la rîndul lor alte rude apropiate, În așa fel Încît misterul se răspîndea cu iuțeală, devenind pe nesimțite un bun public. Iar misterul consta, În ultimă instanță, În faptul că ceea ce unii numeau iepure, alții numeau rață. Cam În felul următor: rață, iepure De altfel, psihologii au observat de mai multă vreme că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]