927 matches
-
căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi: "Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui." (Luca: 3-4) Desigur că în sumara descriere făcută mai sus, ați recunoscut fără probleme deosebite pe cel care, având mâncărimi la limbă și luându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
turnuri, ziduri și citadele, ceea ce dădea pe atunci Iașului farmecul descris de prințul de Ligne sunt palatele și casele acestora, cu zidurile grele ce le împrejmuiau, apoi străzile umbrite de arbori ce se aplecau peste ziduri, fântânile și cișmelele pe la răspântii, hanurile pline de zgomot, de cai, de care, de rădvane, de mărfuri, de călători veniți de prin alte târguri sau din alte țări. Aspectele acestea nu mai sunt; cele mai multe din casele boierești au dispărut sau au suferit prefaceri de așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
veche și nobilă ambiție a noastră. Ce a însemnat dorința aceasta, ce a exprimat sau ce a vrut să exprime, ca elan și ca țintă, se poate întrezări în această scurtă introducere apărută în fruntea primului număr: "Suntem la o răspântie a istoriei noastre sociale. Opera regeneratorilor a trecut culmea și începe a coborî. Idealul "marei generații" cum a fost numită, în multe, foarte multe părți a fost atins, iar formele diferite și-au găsit întrupători destoinici dându-ne icoana, câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca În acea noapte. Dacă n-am făcut-o, iată măcar că nu mi-e teamă s-o mărturisesc. Mă grăbesc, Însă. SÎntem Încă În pauza dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gata să surîdă ca să nu mai sufăr și să nu mai sper. Surîsul ce va Învinge statuile se va naște tocmai din lipsa de speranță. Eu, poate cel mai Îndreptățit să vorbesc despre zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura rază de lumină din povestea mea. Dar există vreun loc unde voi fi, În sfîrșit, Împăcat cu toate, cu destinul, cu zeii, cu memoria mea și cu mîinile mele? Unde strălucesc țărmurile lui? Da, răspunsul pe care l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În afara căruia nu există nimic și că stînca nu e decît curajul de a ne atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui trece, ca și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce dă glorie muntelui sau Îl umple de singurătate. Într-o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat de sfinx, deoarece s-ar fi Îndoit el Însuși, primul, de răspunsul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceva din ce s-a Întîmplat. Am mers plin de speranță și apoi plin de trecut pe acest drum care mie Îmi vorbește mereu, despre sfinx. Dar știu acum că destinul este opera mea. Căci orice drum pleacă dintr-o răspîntie unde ni s-a cerut un răspuns...) Voi părăsi aici umbra lui Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul Întîrzieni. După ce iubim ceva nu mai putem vorbi despre o iubire abstractă. Nici despre o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mine, în imensitatea asta albastră. Seara e cam răcoare; la Delureanu, cinci mese de 8-10 persoane, câteva mese de doi plus odrasla, eu - singură, iremediabil singură. Când am ieșit, strada neagră, urcând în pantă, clipea cu ochi de ciclop la răspântia dinspre „Roza Vânturilor“, care era închisă. M-am întors acasă și-ți scriu cu inima plină de tine; te iubesc, scumpa mea, te iubesc. Sâmbătă Am dormit foarte bine; mi-am băut cafeaua cu lapte, fără unt, la Muedin; cei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
8 August pe periodul 1878-1883, sau confirmat Moșia Ghermănești cu cotunile Domnului Dimitrie Papadopulo”. Cum știrea era de interes public, mai ales pentru viitorii clăcași din acele localități, șeful Gheorghe Alexandrescu urma să se conformeze prin afișarea dispoziției „...la toate răspântiile din orașu”. a.n. Ministerele cereau mereu ofrande din partea populației... Cererile anterioare de scame și rufărie folosită dar curată, fuseseră urmate de altele asemănătoare sosite la sediul Prefecturii Fălciu la data de 9 septembrie trimisă fiind de Însuși premierul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu capetele descoperite alții, din contra, îmbrăcați gros și cu căciulile pe cap, așa cum era moș Costică Umbrosu care la întrebarea glumeață de ce umblă cu căciulă, răspunse: „ca să-mi țină umbră, măi băieți, că altfel mă doare capul!”. La o răspântie de drumuri începuseră să se adune băieții și fetele, strigând și chiuind, de parcă toată lumea era a lor. întoarcerea acasă nu a însemnat terminarea trebilor, vacile venite de la cireadă trebuiau mulse, animalele adăpostite pentru noapte apoi a urmat masa de seară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
naratorul ține să precizeze, pe locul actualului monument, iar „Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn de întemeire a Republicii”. Următorul pas este radical schim- bat, el marchează spiritul sărbătorii, „La 7, se desfundă în toate răspântiile boloboace, în sunetele marșului eroic de la ’48”, urmează, „La 8, o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari, mergem la grădina Lipănescului”. Cum măsurăm această trecere rapidă de la Monarhie la Republica constituită ad hoc, de la revolta care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
preistorie". Se afirmă că diplomații nu trebuie să fie înregimentați politic, singura lor politică fiind cea a "Patriei". Mă întreb atunci pentru ce motive atare schimbări bruște de personal, în momente când țara se află într-o perioadă de mari răspântii și exigențe în politica externă? Unul din răspunsuri ar fi tentația miniștrilor, determinată de dorința "de a da bine" la presă", "societatea civilă" etc. prin "întinerirea" ministerului. Nu cunosc nici un minister de externe din lume format exclusiv din "tineri". Instituțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era foarte bine, dar uite că și Sartre li se părea acum cam răsuflat ! Pe urmă, disperat bietul de el, a ̀ ncercat să-și recapete aura de vedetă prin martiraj civic, urcându-se pe câte un butoi la o răspântie ca să încurce circulația interpelând trecătorii și distribuind tracturi, dar generalul de Gaulle, mai pișicher, dăduse ordin polițiștilor să nu-l aresteze oricât ar fi de turbulent. Pe urmă, ghinion, a sosit în Occident Soljenițîn, precedat de o altfel de glorie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
martie 1923. Ion I. Nistor, ca unul care fusese „martor la acest riguros examen de conștiință”, afirma despre starea de spirit pe care o avea Cotlarciuc în momentul în care a fost chemat la slujirea arhierească: „ajungând la această mare răspântie în viața sa, a stat mult la îndoială până să se hotărască. Îi cădea greu să se despartă deodată de familie și să se dedice cu totul celor sfinte...știu cu câtă evlavie și resemnare a pornit pe drumul pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să se releve că Hermiona Asachi tradusese în 1839 René-Paul și Paul-René de Emile Deschamps și că în același an în Almanachul literar cineva dădea din același autor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se arată interesat de comunism și salută Internaționala. În Papucii lui Mahmud, mai mult parabolă decât roman, profesează un soi de religie naturală, admițând valabilitatea tuturor confesiunilor. Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frunze... Ermetismul lui Al. Robot, bun versificator, e galopant, lipsit de orice ciment intelectual. Promiteau versurile pastorale: Alăturea de capre Sion încearcă plante, Ciobani închid tăcerea cu mugetul în țarc, Orbii s-au dus cu bățul și Tine, ca să caute Răspântia sosirii vreunui patriarc. Cicerone Theodorescu e încă prea dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot militar, Iuliu Roșca) - dar tot artificială rămâne... Deși, dacă stăm și ne gândim, este în stiul epocii: așa cum „Mai am un singur dor” a fost receptat ca prohodul poetului în viață, s-a cântat efectiv prin piețe ori pe la răspântii pentru chete publice în anii 1886-1887, la fel și „Despărțire” își pune sensurile într-un context real. Epoca este saturată de un romantism în care este atras și poetul - și opera sa. Să-l ascultăm, totuși, pe acest C.A
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
țal-chelnerului pe prețul jumătate. Mai târziu, balurile mascate au degenerat căci, după desființarea sălii Bossel, ajunseseră cotidiane la sala Edison 259. Dar, ca tot lucrul trecut din vreme, au murit, și pentru totdeauna. Toamna erau mustăriile și tăierea. La unele răspântii anumite erau instalate teascuri și linuri în care se fabrica mustul. Aceste mustării funcționau în baza unei taxe ce plăteau axizarilor primăriei 260. Lângă mustărie era grătarul cu cârnați apoi, mai pe la margine venea și jarcalețul și se încingea și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
special pentru „Datorie de onoare”, vă rog. Poate că ar avea un folos. Celălalt articol, când veți putea, dar fără multă Întârziere, că se răcește sensul și cerneala. În materialul ce v-am lăsat, este un articol, decupat din „Universul”, „Răspântie istorică”. Acest articol este În legătură cu Nașterea lui Iisus. Vă rog, dați-i drumul și la acesta. Anul trecut n-a Încăput, poate acum, are șansa. Aș mai fi dorit noutăți de la Dv., dar văd că se lasă greu. Așteptarea și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
angajate” ale maselor angajate. Agresaserăm, trebuia să recunoaștem, nu doar canonul pionierilor și al forțelor armate. Încheierea dădacei de la Luceafărul nu era decât prologul-avertisment a ceea ce avea să se Întâmple: „E o trudă, o efervescență care trebuie salutată nu pe la răspântii, ci chemată cu sentiment la realitate”. Într-adevăr, MRP, vinovatul răzvrătirii de la „răspântii”, fusese chemat la realitate: suplimentul Povestea vorbii suprimat. * Pe poetul iconoclast care ne lansase În apele tulburi ale vremii aveam să-l Întâlnesc abia În primăvara 1968
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al forțelor armate. Încheierea dădacei de la Luceafărul nu era decât prologul-avertisment a ceea ce avea să se Întâmple: „E o trudă, o efervescență care trebuie salutată nu pe la răspântii, ci chemată cu sentiment la realitate”. Într-adevăr, MRP, vinovatul răzvrătirii de la „răspântii”, fusese chemat la realitate: suplimentul Povestea vorbii suprimat. * Pe poetul iconoclast care ne lansase În apele tulburi ale vremii aveam să-l Întâlnesc abia În primăvara 1968, când scria prefața volumului meu de debut, Noaptea pe latura lungă. Mă rugase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]