163,370 matches
-
vecină în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, primul stat al dictaturii proletariatului. Iar după 1945, în urma războiului purtat cu Germania, Rusia victorioasă, cu încuviințarea aliaților săi occidentali, a subjugat țările Europei de Est, impunîndu-le și lor dictaturi comuniste. Cu asta am răspuns, pe scurt, întrebării referitoare la Nicolae Ceaușescu. Purtătorul acestui nume a practicat intens vînătoarea, într-o manieră caracteristică pentru felul său de a fi și, într-un sens mai larg, pentru rînduielile de atunci ale țării. "Pădurarii se plîngeau că
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu vorbește de la început ca un bătrîn. "Pourquoi est-șceț que dans les moments ou șl'țon voit clairement on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
poetică a timpului: „S-a spus despre mine că despart cupluri, că sînt căpușă pe cupluri, că nu am caracter, că sînt securistă (sau am fost, mă rog), că sînt meschină, că fac pe bolnava etc. etc. Tuturor le-am răspuns în scris. Cînd mă cert cu familia, scriu, cînd sînt bolnavă, scriu, imunitatea mea a scăzut vertiginos și eu scriu despre acest lucru, mi se iau bani și scriu. Poemele-răspunsuri, ale mele, cum ar trebui să fie pentru a fi
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Străzi, piețe, parcuri, toate trebuie să poarte un nume, vorba poetului, și de ce nu l-ar purta și pe acela al violonistului Ion Voicu? Nu a fost Ion Voicu un om de valoare al acestei țări? Sigur a fost, voi răspunde, a fost un mare artist, nu încape îndoială. Și a mai fost, pe deasupra, și om de spirit, de umor subțire, spre deosebire de urmașul său senator, care cultivă alt fel de umor. Mi-l amintesc pe Ion Voicu de la o emisiune televizată
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
David Copperfield nu va fi probabil decît o reîncarnare a polonezului rătăcitor, hotărît să pornească din nou la drum, fără să își mai amintească de unde a plecat și fără să ghicească în ce port va ancora. Pe 30 ianuarie 2004, răspunzînd invitației Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București și cu sprijinul Ambasadei Poloniei în România, Polanski a revenit în cetatea lui Bucur pentru a-i fi decernat titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC. Un moment important, de consemnat
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
citit nicăieri o privire retrospectiva mai pertinentă, printr-o cruntă obiectivitate, a succesului Stelei din Liga Campionilor sau a carierei lui Hagi, două subiecte atât de importante și, implicit, delicate pentru microbistul român. În final, din 1 și 2 aș răspunde unei întrebări lăsate pe parcurs stingheră: fotbalul poate fi un fascinant roman existențialist, despre viață și oameni la modul cel mai serios. Dacă pătrunzi fără prejudecăți în sistemul de referință și de percepție al acestui extraordinar jurnalist. Vi se pare
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
de o grămadă de bărbați împietriți, pe care își fierb mămăliga” ( Te învăluie un miros de arsură, fără să ardă ceva). Peste tot plutește un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Alecsandri, Coșbuc, Iosif, Goga), mitizat de Blaga în viziunea sa cosmotică (satul socotit ca un centru al lumii) și încă tratat cu gravitate în vehemențele expresionismului șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Roberts sau pe cel al lui Dick Morris: „principalul meu contracandidat la Cotroceni este reprezentantul PSD, adică cel mai probabil Adrian Năstase, care ar trebui să se hotărască o dată dacă candidează sau nu”. În locul lui Adrian Năstase, dinspre PSD a răspuns Șerban Mihăilescu: „Lia Roberts este un personaj aparte la ora actuală. Vine numai cu mesaj negativ. N-am încredere că va obține admirația românilor.” C. V. Tudor e de părere că Lia Roberts „n-are absolut nici o șansă.” Iar despre Dick
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
făcut carieră pe baze ideologice („dând cu papagalul”, cum se spune) a ajuns la un punct critic. La o analiză atentă, constați că pesedeii nu conduc de fapt societatea românească. Ei se află la volanul unei mașini ce nu mai răspunde la comenzi. Poate Adrian Năstase să declare orice, să amenințe că va lua măsuri, că va demite și va tăia în carne vie. Rezultatul e nul. El nu controlează de fapt, absolut nimic. Naș edentat într-o lume de mafioți
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
neglijent, mai multe lingouri de aur. Pentru prima oară în istoria sa, PSD-ul a atins contradicția perfectă: a devenit un partid al elitelor bogate ce pretind că fac politica maselor sărace. În campania ce vine, ei vor trebui să răspundă și unor întrebări privitoare la această nepotrivire de... caracter. Iar răspunsurile nu vor fi cu siguranță de genul celui dat de actorul Mălaimare surprins că vine la o ședință a partidului cu o mașină a parlamentului, adică a poporului. În loc să
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
în ambele părți, la cap și la picioare. - E o călătorie lungă, au spus. - Perfect, a spus bătrâna. N-am călătorit niciodată în viața mea. Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin. Aș prefera să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
întrebare: „De ce?... de ce, nene Anghelache?”. Au trecut, iată, mai bine de o sută de ani (nuvela a fost publicată în numerele din 24 noiembrie și 1 decembrie 1900 ale ziarului „Universul”) și cum „nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să răspunză”, interogația plutește de atunci, tulburătoare și provocatoare, prin spațiul din literatura română rezervat „enigmelor nesplicate”. Parcă Inspecțiune ar fi fost concepută special pentru a-l confirma - a posteriori, evident - pe Gaëtan Picon din Scriitorul și umbra lui, esteticianul francez observând
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
acest caz, de ce să recurgă la jurnal: „cel ce-și poate «deversa» biograficul în opera ficțională nu mai are nevoie de jurnal”. Îndată îi apare însă în minte exemplul lui Tolstoi, care îi contrazice teza. „Da, dar nu total”, îi răspunde Breban cititorului grăbit. Și încă: „Tolstoi «o face» ca o formă de real, personal și radical dialog cu sine, simțindu-se «amenințat» de «bolile morale și pulsiunile» ce-i asaltau raționalitatea sau echilibrul moral”. Și chiar și în cazul lui
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
noastre ar ricana astfel, că, pe cînd în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un al șaselea, poet al incomensurabilului registru de la cel mai apos suprarealism la cea mai focoasă lirică militantă - cu apoi, îndărăt comanda -, Virgil Teodorescu, nu răspunde la apel. Își ocupă fotoliul Eugen Jebeleanu, nu și dublul său pe acest pămînt, Cicerone Theodorescu. Figurează Titus Popovici, nu și competitorul său fidel, Francisc Munteanu. Hotărît lucru, nu există dreptate pe lumea asta!” Privește amuzat cohortele de scriitori mai
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care se mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați? Nu știu dacă aș putea să răspund afirmativ la o asemenea întrebare. Este poate o chestiune de vârstă, dar mai convingătoare îmi pare viziunea cioraniană - lucidă și pesimistă, dar insuflându-ți, totodată, o forță plină de vioiciune (paradox deseori remarcat de altfel). N.M. - Cum l-au primit
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
CAP -ului comunal. Dilemele “glimbocanilor” nu se opresc însă aici. Abrutizați de știrile comuniste din ziare și de discursurile televizate ale idolului lor, Nicolae Ceaușescu, ei uită ca prin farmec de problemele cotidiene ale balegii și nutrețului și caută să răspundă, în schimb, marilor chestiuni de geopolitică mondială. Din această perspectivă, CV -ul aceluiași Naslău Pavel cuprinde balansul ideologic absurd și dezaxat între preocuparea zootehnică și cea pacifistă: “Cum se crește o vacă - Povestea unei vieți zbuciumate ș...ț Paranteza pe
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
1974, trebuie să-l fi făcut pe Edgar Papu (teoreticianul curentului) să se simtă ca un magister în fața discipolilor cu matricolă și cravată tricoloră. La întrebarea, fals-naivă, a reporterului (“Dar tu nu știi de unde ne tragem noi, românii?”), micuțul Plătică răspunde în cel mai pur stil propagandistic al extremismului național-comunist: “Noi românii ne tragem chiar din primele zile, chiar din primele clipe de cînd s-a înființat globul pămîntesc și celelalte planete.” (p. 120) Formulată într-un agramatism egal doar cu
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cita sintagma întrebuințată de Mircea Nedelciu, “ecoului controlat” al textului) relativizează deopotrivă teoria neutralității “înregistrării” (directe, “autentice”, neprelucrate) și pe cea a intervenționismului auctorial (prin trafic de informație reală, bricolaj semi-ficțional sau invenție ficțională totală). Dacă, în Caractere, uvrierii siderurgiști răspund întrebărilor reporterului cînd oficial, cînd ca la anchetă, întotdeauna cu modestia retardării lor psihice, prin “Afirmativ.” (Adrian Mancovschi, în Caractere, București, Ileana, 1997, p. 126), în Biografii comune, omologii lor rurali se dezlănțuie în toată grandoarea stupidității lor ideologice; luați
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
spiritul filmului stă în replica memorabilă a lui Dorian Gray atunci cînd, ciuruit de gloanțe, se mîntuie de ele precum Isus revenit dintre morți; “Ce-i cu tine?”, îi strigă asasinul său, uluit de ne-moartea personajului. “Sînt complicat!”, îi răspunde acesta, cu un surîs înțelept... Nu și Liga, dacă la asta vă așteptați: filmul lui Stephen Norrington este un clasic film-catastrofă, doar că este plasat la sfîrșitul secolului XIX (1899, mai precis). În locul băieților mușchiuloși care înjură americănește, aici avem
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
vezi “Dracula”), Dr Jekyll (cu Mr Hyde, desigur), Tom Sawyer și - cum spuneam - Dorian Gray... Fiind atît de înțesat de referințe literare, o minimă cunoaștere a tuturor acestora este obligatorie pentru a savura, cum se cuvine, oferta (“Call me Ishmael!”, răspunde șoferul unei limuzine albe - citatul este de la începutul romanului Moby Dick). Această limuzină este unul din cele mai frumoase obiecte văzute vreodată într-un film! După cum, de-a lungul călătoriei agreabile alături de toate aceste distinse personaje, există multe tablouri de
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
la atrocitățile morale pesediste. Vulgaritatea, superficialitatea crasă, exaltarea imbecilității, senzaționalismul de coteț, sexualitatea respingătoare sunt „ideile” promovate de absolut toate posturile de televiziune cu bătaie națională. Dacă-ndrăznești să le spui c-au coborât sub nivelul dughenelor de cartier, îți răspund acru: „Nu te pricepi! E un format împrumutat din Occident!” Chestia asta cu „formatul” s-o spuie lu’ mutu! Evident că și la televiziunile occidentale se transmit multe tâmpenii. Dar nici una dintre ele nu va da în prime-time ororile care
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]