988 matches
-
putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă va cerceta cu ochii lui de altă dată, așa cum umblu azi în patru labe, îmi voi lipi buzele de pulberea sandalelor ei, iar pentru dânsul voi risipi o mână de mei păsăresc. - Cum, pleci și nu știi unde? se răsti medicul, măsurându-mă bănuitor. Du-te la munte, dar nu la o înălțime prea mare, sfârși el. Și în dimineața zilei următoare, plecai la mare. Orizontul nu-mi place decât atunci, când în haosul negru al nopții, plutesc vapoarele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi zice că se pișă borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a ridicat la cinci șilingi, moment În care mă tem că m-am cam răstit la el. „Vă rog să mă iertați - i-am spus - nu mi-am dat seama că sunteți un gentleman.“ Henry râse, chiar dacă mai auzise și altă dată povestea, care era o legendă În familie. Acum Îi era greu să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
curpinzându-i picioarele. Ieși din scenă (pentru a-i Îngădui lui George Round să Încerce să o convingă pe Mary să fugă cu el) și o găsi pe dna Saker reprimându-și cu greu istericalele În culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întrebări. Cu asta nu se-ndreaptă nimic. Până la urmă, chiar am avut puțin noroc... Suntem în viață... Ce-a fost a trecut“. Și pe urmă, la-ntoarcere, mama m-a rugat să nu mai vorbesc atât de sever și de răstit cu tata. A trecut într-adevăr prin multe și a pierdut totul, prăvălia de care era legat la fel de mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bagi tu? a replicat Sandu întorcându-se cu spatele la Mihaela, abia salvându-și laptele din paharul ce parcă-și dorea să stropească picioarele Mihaelei, că tot începuseră să joace, parcă, hora pe loc. Hei! Ce aveți de împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei doi privindu-i nemulțumită. Ne-am strâns aici să-l ascultăm pe Andrei, nu pe voi. E clar? Au urmat câteva secunde de liniște și, imediat, alte câteva zeci de secunde de hărmălaie. Fiecare dorea să spună
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să-mi fie frică. Uneori mă îngrozesc. Nu știi că te iubesc?“ „Știu.“ „Nu te înțeleg. Ești în stare să sari în sus ca să-ți ajuți nu știu ce prieten sau prietenă, cum ai făcut cu Rodica Dumitrescu, și pe urmă te răstești și-mi interzici lucruri și...“ Nu mai știa ce să-i spună, se uita la el strângându-și între dinți buza de jos, cu ochii umezi. A stins țigara și se simțea stingheră. O să-i treacă, se gândea Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-a trântit păhărelul pe masă. „Bea, domnu’, tot, până la fund“, s-a răstit la Andrei Vlădescu care își muiase doar buzele. „Nu-s băutor.“ „Nici eu nu mi-s, da o clipă d-asta trebuie sărbătorită. O clipă d-asta când femeia... Ori vrei să spui că nu-ți place să bei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
descurci. Există o explicație foarte simplă, răspunse el. Ucigașul nu a intrat și nici n-a părăsit sala de biliard pe ușă. Există un pasaj din acea încăpere. Duce la unul din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avea să-mi dezvăluie nimic În plus sau În minus față de imaginea pe care mi-o reflectase de dimineață, am Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare pe cap. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Emily vorbise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În serios tot ce se leagă de ea, tu nu crezi? Simțeam că se străduiește din răsputeri ca tonul să-i rămână calm și Împăciuitor. — Poate că asta se Întâmplă tocmai pentru că iau Într-adevăr totul În serios! m-am răstit la el, furioasă pentru că nu voia să mă vadă și că nu mă rugase să vin cu el și cu prietenii lui și pentru că Îi ținea partea lui Lily, deși ea avea dreptate, și el la fel. E viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sediul lor din Times Square să Încerc tot ce‑mi stă În puteri să fie concediată pe loc („Nu zău? Nu sunt prea Îngrijorată“ă, s‑a săturat de mine și mi‑a făcut legătura cu altcineva. — Editorialul, s‑a răstit o altă femeie care părea stresată. M‑am Întrebat dacă așa suna și vocea mea când răspundeam la telefonul Mirandei și mi‑am spus că, dacă nu, spre așa ceva tindea. Era așa deprimant să auzi o voce atât de Încredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un gol În stomac la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îngropat În zăpadă, cât de delicios să te scufunzi În zăpada rece, acceptând neantul. Mă gândesc la căpitanul Oates, la Polul Sud: —O să ies acum și s-ar putea să lipsesc ceva timp. —Doar ce te-ai Întors, Katie, se răstește Rod țintindu-mă cu stiloul lui Mont Blanc. Îmi dau seama că am spus cu voce tare ce gândeam, ca una dintre acele femei nebune care umblă pe străzi Îmbrăcate În saci de gunoi, turuind despre lumea lor interioară paranoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că nu știu. Cum să știu? Singurul meu contact cu nenorocita asta de acoperitoare a fost când i-am dat cardul Visa vânzătoarei de la John Lewis acum treisprezece luni, iar când a Încercat să-mi demonstreze cum funcționează, m-am răstit la ea: „O iau și gata, mulțumesc“. (Și nici nu prea cred c-o pot suna pe Paula În Maroc s-o Întreb cum să folosesc echipamentul propriului copil.) Ben a Început să urle. Stropii de ploaie se amestecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acum, poate doar ca să-mi ceară să-l cobor eu pe-al meu. Dar cum stăteam noi la masa din bucătărie, la micul dejun, cu copiii care pălăvrăgeau, nu v-ar fi venit să credeți auzindu-l cum s-a răstit la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile și tăticii trebuie să petreacă timp Împreună Într-o cameră ca să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o să fie fierbinte În douăzeci de minute. —Acum. Trebuie să fac baie acum. —Kate... Se oprește, pare că vrea să spună ceva. Dar Își strânge doar buzele și se uită fix la mine, dând din cap. —Ce? Ce e? mă răstesc eu. —Kate. Nu putem... continua așa. —Păi. Să știi că nu putem. Nu am apă caldă. Am șobolani. Am o casă mizerabilă și nimeni care s-o curețe. Ar fi trebuit să dorm de-acum o oră și mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mama Încearcă Încă o dată. Evident foarte emoționată, se joacă cu brățara cu pandantive. — Nu, Katharine e devotată copiilor ei și muncește din greu, așa a fost mereu. I-a plăcut să avanseze și să devină din ce În ce mai bună. Da, da, se răstește acuzarea la ea, dar am Înțeles că În prezent nu locuiește cu soțul ei, Richard Shattock, care a părăsit-o după ce, a spus el, ea „a Încetat să mai remarce prezența lui“? Femeia de pe banca acuzaților? scoate un geamăt prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-o? Cine-a mai pomenit bazaconia asta, că poți auzi cum plutesc norii pe cer? Ce, norii-s avioane? se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a mai pomenit așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot elasticul cu care mi-am prins părul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel calic din neamul goldăneștenilor cei sărmani. Deodată, ca și cum Petrea Păun ar fi recepționat mesajul emfatic și frivol al lui Galan, răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji din bostănărie, ai să vezi, de la o vreme, cum un harbuz anume va crește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
malul Gegiei, în mantale ponosite, sprijinindu-se în cârje. Da' tot se cunoaște că e hapsân, fiindcă, de cumva, cineva, care era întreg și în putere, cerea un pepene a doua oară, în aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul dintre pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche mai mare și una mai mică și cu o riglă uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]