1,324 matches
-
puteau păstra nicio urmă din rănile răstignirii. Prin urmare, nu știm dacă Yehohanan este singura victimă răstignită descoperită într-un mormânt. Din ceea ce știm, e posibil să fi fost găsite fără să ne dăm seama și alte câteva victime ale răstignirii. A treia obiecție: scheletele cel mai bine păstrate se găsesc în mormintele mai bine construite, în jgheaburi pentru oase sau în osuare. De obicei, ele aparțineau celor bogați, nu săracilor. În general, săracii erau îngropați în pământ sau în grote
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
grote naturale mici. Nu s-au găsit multe dintre scheletele lor. Semnificația acestui fapt este că cel mai probabil nu erau răstigniți cei bogați și puternici, ci săracii. Ca atare, scheletele cele mai potrivite pentru a ne oferi dovezi ale răstignirii au supraviețuit mai puțin, pe când e puțin probabil ca cele conservate mai bine să fi aparținut unor indivizi care au fost răstigniți. A patra obiecție: majoritatea miilor de evrei răstigniți și lăsați neîngropați în primul secol în apropierea Ierusalimului au
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropare. Dovezile istorice și literare ne pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
abatere de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât chiar și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii care-i executau pe membrii nobilimii iudaice, acuzându-i că nu permiteau îngroparea celor morți și nici doliul (Războaiele iudaice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aceste cazuri nu se poate spune că a fost normal sau tipic în timpul administrării romane pe timp de pace. Aceste situații erau excepționale și presupuneau terorizarea populației civile, sau încercări disperate pentru a obține sau relua controlul. Diferența majoră dintre răstignirea iudaică și cea aplicată ulterior de romani este că la iudei trupurile erau date jos de pe cruce, cel puțin în cazul în care au fost crucificate într-un teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu scopul de a le îngropa (48.24.3) Digesta se referă la cererile de a da jos de pe cruce trupurile celor răstigniți. Josephus însuși face această cerere lui Titus (Viața 420-421). Desigur, deseori romanii nu permiteau îngroparea trupului după răstignire, indiferent dacă acest lucru era cerut sau nu, ceea ce făcea parte din scenariul ororii și al intimidării răstignirii. Dar, în timp de pace, răstignirea în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea și obiceiurile iudaice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de pe cruce trupurile celor răstigniți. Josephus însuși face această cerere lui Titus (Viața 420-421). Desigur, deseori romanii nu permiteau îngroparea trupului după răstignire, indiferent dacă acest lucru era cerut sau nu, ceea ce făcea parte din scenariul ororii și al intimidării răstignirii. Dar, în timp de pace, răstignirea în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea și obiceiurile iudaice, îngroparea ar fi fost presupusă sau chiar pretinsă. Dovezile analizate până acum ne încurajează să credem că, foarte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
însuși face această cerere lui Titus (Viața 420-421). Desigur, deseori romanii nu permiteau îngroparea trupului după răstignire, indiferent dacă acest lucru era cerut sau nu, ceea ce făcea parte din scenariul ororii și al intimidării răstignirii. Dar, în timp de pace, răstignirea în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea și obiceiurile iudaice, îngroparea ar fi fost presupusă sau chiar pretinsă. Dovezile analizate până acum ne încurajează să credem că, foarte probabil, Isus a fost într-adevăr
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
povestiri și, în special, asupra celor patru trăsături stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că povestea s-a întâmplat în realitate. Tot când învățăm să citim Scripturile este la fel de important să înțelegem că atunci când scriitorii doresc să povestească un eveniment întâmplat în realitate, noi să nu tratăm relatarea lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a murit de pneumonie în Galileea, deși, desigur, răstignirea permite tot felul de rezonanțe metaforice în mintea oamenilor antici și moderni. „Adevărul” povestirii învierii este asemănător: dacă învierea nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
scriitorii doresc să povestească un eveniment întâmplat în realitate, noi să nu tratăm relatarea lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a murit de pneumonie în Galileea, deși, desigur, răstignirea permite tot felul de rezonanțe metaforice în mintea oamenilor antici și moderni. „Adevărul” povestirii învierii este asemănător: dacă învierea nu a avut loc, nu este adevărată. Faptul că adevărul învierii lui Isus produce o serie de rezonanțe în universul metaforei
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Cosmosul ar trebui să se zgâlțâie și să se cutremure din temelii înainte ca măcar un singur om să poată fi transformat. — Așadar credeți că nu ne putem schimba? — Pavel a fost un geniu când și-a dat seama că răstignirea e lucrul cel mai important, și ce curaj pe el să facă un simbol popular din cruce! Evanghelia e atât de pompoasă și plină de autoimportanță. — Pompoasă! — La Pavel putem auzi vocea unui om care gândește, a unui om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la toată lumea. Căci binefacerile lui se vor împuțina astfel și riscăm să cădem în păcatul mândriei, al trufiei. Postul de miercuri e fixat întru amintirea vânzării Mântuitorului nostru Iisus Hrisots de către Iuda iar cel de vineri pentru rememorarea veșnică a Răstignirii Sale. Un preot din Iași spunea la predica de după slujbă “că cine nu postește miercurea este și el un Iuda iar cine nu postește vinerea este păgân, nu este creștin”. Sincer, mi-ar veni greu să-l contrazic. Ar trebui
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
că deocamdată mi-e bine, să zicem că de la jumătatea acestui poem voi Înnebuni, să zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de pragurile zilei. Ferestrele Își treceau În revistă amintirile cu dumnezeu... Și-am Început să cînt: „Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!, grădinile-s deschise, asemeni unor bobine de inducție Între polii cărora putem avea o naștere sau o răstignire parfumată cu opiul a douăzeci de mii de maci. Închipuiți-vă un carusel pus În mișcare de mușchii pelvieni ai morții!!!...” Dansînd pe scara lui Iacob, comițînd adulter cu Sfîntul Duh, Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni unor bobine de inducție/ Între polii cărora putem avea o naștere/sau o răstignire parfumată cu opiul a douăzeci de mii de maci./ Închipuiți-vă un carusel pus În mișcare/ de mușchii pelvieni ai morții!!!...// Dansînd pe scara lui Iacob,/comițînd adulter cu Sfîntul Duh,/ Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în vreme ce Christos nu mai speră nimic pe Golgota. El vrea să se urce pe cruce și e pregătit pentru asta. Christos știe că nu suie Golgota decât o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dă o enormă importanță amintirilor? Că e susceptibil și încăpățînat? Toate astea le știam eu mai bine. După cum știam că nimeni nu poate fi pironit de o singură mână. Ar fi inestetic să atârni într-o parte pe cruce. O răstignire cuviincioasă trebuie să te pironească de ambele mâini. Dîndu-mi pasiuni atât de îndărătnice, ursitoarele s-au văzut obligate, prin urmare, să găsească un antidot. Era necesar pentru o corectă crucificare. Și l-au găsit în ezitările mele. Căci povestea asta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mele, și nici nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri stupizi ca mine care se crucifică singuri între toate peroanele și orizonturile, așteptând să li se bată cuiele, lumea n-are nevoie. Poate chiar de aceea prietenii mei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri stupizi ca mine care se crucifică singuri între toate peroanele și orizonturile, așteptând să li se bată cuiele, lumea n-are nevoie. Poate chiar de aceea prietenii mei m-au părăsit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și aici. Opriri determinate de sleirea puterilor și de căderile Lui. Deci, de nevoia unor clipe de odihnă, pentru a putea merge mai departe pe drumul supliciului. Fiecare oprire e marcată cu imagini simbolice sugestive și cu scurte explicații... dezbrăcarea, răstignirea, moartea. Totul începe, însă, cu o reproducere a sălașului nașterii. Biserica Vierge Noire, adică Fecioara Neagră, este o construcție mai specială. Ea servește meditației și oficierilor religioase pentru creștinii de culoare. Dar nu numai pentru ei. S-a pornit de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care venise la Efes, după răstignirea Învățătorului său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș. Efesienii ridicaseră un templu în onoarea împăratului, ca să-l lingușească, știind că, devreme ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
desprind seninătatea și hotărârea din blândețea, înțelepciunea, iubirea lui de Dumnezeu-Neam-Țară-Semeni și pentru valorile axiale ale suișului spre umanizarea omului și a lumii. Barba lui albă, luminozitatea apostolică a chipului, vestmintele modeste îl fac un Simon-Petru gata de a primi răstignirea, fie și cu capul în jos, pentru Hristos și Neamul nostru românesc. Crez, convingeri, idealuri, și vai! atâtea valuri de lacrimi și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]