889 matches
-
încercat să-l omoare pe acesta și să preia conducerea comunității. Devadatta a fost chiar supranumit „Iuda al buddhismului”. Iluminatul moare înconjurat de discipolii săi și le lasă acestora Legea (dharma), dar nu mai poate fi cu ei. Iisus moare răstignit, aproape singur și părăsit de Apostoli. Le lasă și El ucenicilor Legea Sa, însă învie, apoi se înalță la ceruri și îi încurajează spunându-le că va fi întotdeauna cu ei. 3. Contururi religioase în istorie În comunitatea buddhistă, există
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă tematică: cea religioasă. Dacă, așa cum se spune în Inima lui septembrie (1996), existența este o vale a plângerii, Cuvântul încă se mai aude din cer, cutare peisaj
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Balotă), într-un echilibru al tradiției și modernității. SCRIERI: Cer înfrunzit, București, 1969; Glas de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin aceste noi stanțe însorite memoriei maestrului meu Nichifor Crainic și celorlalți scriitori din gruparea revistelor «Gândirea» și «Sfarmă-Piatră», care au fost
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi înțelesul/ atunci când
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
5; Romanița Constantinescu, Melodii și monezi, RL, 1996, 23; Dan Silviu Boerescu, Istoria unei priviri, PSS, 1994, 2; Irina Stejar, Lăcrimarea dinlăuntru, DL, 1995, 1; Ion Davideanu, „Țara nimănui”, „Bihorul”, 1995, 25 mai; Dorin Serghie, Să nu ucizi o pasăre răstignită, „Adevărul de Cluj”, 1995, 16 august; Carmelia Leonte, „Poemele absenței”, CRC, 1997, 6; Borbély, Xenograme, 141-145; Ion Roșioru, „Poemele absenței”, TMS, 1998, 6; Poantă, Dicț. poeți, 62-63. Ct.C.
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
am sărutat bocancul/ talpă lui cu ținte/ iat-o îndepărtîndu-se./ Pînă acum n-am făcut altceva/ decît s-o simțim/ răvăsindu-ne chipul;/ acum avem răgazul s-o vedem:/ pierzîndu-se-n sus/ pare chiar bolta cerească./ De vrem/ putem distinge carul mare -/răstignita pe rotile lui/ viața noastră încă/ pîlpîie!//Îți ating obrazul/soptindu-ti să ne ridicăm" (Talpă). Incongruentele figurii poetice le divulgă astfel pe cele ale fenomenalului social-moral, la fel de flagrante, în cheia unor aluzii deloc discrete. Întrupările poeziei disimulează (și nu
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
22, 31-62) # Isus condamnat de sinedriu (Matei 26, 57-68) # Isus în fața lui Pilat. Isus sau Baraba. Biciuire și condamnare (Ioan 18, 28-19, 16) # În drum spre Golgota: Simon din Cirene (Matei 27, 31-36) # Rugăciunea lui Isus pe cruce. Pocăința tâlharului răstignit (Luca 23, 32-43) # Moartea lui Isus. Sutașul (Marcu 15, 33-39) # Îngroparea lui Isus și păzirea mormântului (Matei 27, 57-66) # Învierea lui Isus. Întâlnirea cu Maria și cu ucenicii (Ioan 20, 1-23) # Ucenicii din Emmaus (Luca 24, 13-35) # Isus se arătă
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
22, 31-62) # Isus condamnat de sinedriu (Matei 26, 57-68) # Isus în fața lui Pilat. Isus sau Baraba. Biciuire și condamnare (Ioan 18, 28-19, 16) # În drum spre Golgota: Simon din Cirene (Matei 27, 31-36) # Rugăciunea lui Isus pe cruce. Pocăința tâlharului răstignit (Luca 23, 32-43) # Moartea lui Isus. Sutașul (Marcu 15, 33-39) # Îngroparea lui Isus și păzirea mormântului (Matei 27, 57-66) # Învierea lui Isus. Întâlnirea cu Maria și cu ucenicii (Ioan 20, 1-23) # Ucenicii din Emmaus (Luca 24, 13-35) # Isus se arătă
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
singur Nimeni nu poate corecta șpalturile greșitei tale vieți totul e clinic pînă și risipirea lungă lista proscrișilor frumoasă piramida de capete. Cartea trupului Creierul ăsta în formă de cruce la care te-nchini zeule maimuțoiule pe care te lași răstignit zilnic nimeni nu ți-l primește plocon. Aici se-nchide cartea trupului și altceva trebuie să-nceapă. Fiecare cu steagul lui. Dar cine să-l poarte? Că tu stai prăbușit peste propriul maldăr de vorbe ca peste-un munte tocit
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
propriul sânge. Simbolul pelicanului este foarte rar întâlnit în bisericile romano-catolice, mai curând apare ca ornament în biserica reformată, pe boltele amvonurilor și a tavanelor din lemn pictat. Printre valorile bisericii se mai găsesc două crucifixe reprezentându-l pe Isus răstignit (corpus), ambele efectuate din lemn pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, în stil popular. Clopotul cel mare al bisericii a fost turnat în 1905 în atelierul lui Novotny din Timișoara și cântărește 621 kg. Are inscripția: "„Spre gloria lui Dumnezeu, stimă
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
din învățătura lui lui Zwingli. Și pentru aceștia botezul este doar un simplu simbol al legământului pe care în încheie Dumnezeu cu omul și omul cu Dumnezeu. După înțelegerea lor, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor - în persoana lui Iisus Hristos cel răstignit și înviat - "Noul Legământ". Prin predicarea evangheliei este răspândită printre oameni această ofertă. Botezul este, în conformitate cu această teologie, un semn extern instituit de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor. Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. și a murit în jur de 30 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
său. Al 24-lea an al vieții sale (1205) înseamnă pentru Francisc și începutul convertirii: abandonarea prietenilor de mai înainte; o viață de rugăciune mai intensă; întâlnirea cu leprosul căruia îi sărută rănile; vocea lui Christos care-i vorbește din Răstignitul din bisericuța San Damiano; pelerinajul la Roma și prima experiență de sărăcie voluntară. Convertirea lui a însemnat o schimbare radicală a vieții. Izvoarele pun la originea acestei convertiri diferite evenimente: o reevaluare a propriei vieți ca urmare a bolii; un
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
ca urmare a bolii; un vis tainic în ajunul unei noi expediții militare spre sud, împotriva împăratului (visul de la Spoleto, în care Isus l-a întrebat: "Francisc, ce este mai valoros să slujești Regele sau pe slujitorul regelui?"); întâlnirea cu Răstignitul din bisericuța San Damiano (Sfântul Damian), unde Cristos Domnul i-a zis: "Francisc, mergi și repară casa mea, care se ruinează"; însuși Francisc, în Testament, amintește cauza convertirii sale, doar că el numește alt eveniment: întâlnirea cu leproșii și slujirea
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința de a impresiona, deși anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele și literatura. Graffito-ul Alexamenos, aflat la Colosseum și datând din secolul I, reprezintă un gladiator venerând un personaj răstignit, cu cap de măgar, și inscripția ”ALEXAMENOS CEBETE DEO” (Alexamenos venerând pe Dumnezeu). Arheologii speculează că graffito-ul este o caricatură realizată de alt gladiator la adresa unui coleg creștin. graffito-ul Alexamenos este cea mai veche reprezentare a lui Christos
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
rămâne cumva între două lumi, nemaiputând pătrunde în fosta lui viață de tâlhar și cu atât mai puțin nu poate accepta creștinismul. Peregrinează ca un "Ahasverus" (altă capodoperă a lui Lagerkvist), până când, după sclavie și închisori, este la rândul său răstignit și-și dă sufletul adresându-se "beznei" caritabile : "- Ție îți încredințez sufletul meu." Alt roman remarcabil este "Dvärgen (Piticul)". Acțiunea se petrece undeva, într-un oraș-cetate din Italia renascentistă, la curtea unui Principe, și prezintă toate intrigile de curte și
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
a mântuirii celor care vor să-i slujească: „Batem în lemnul verde al schitului/ cu rana vie din pumnii genunchilor/ Ochii închiși simt săgeata chivotului/ Mâinile tremură în desprinderea lor de pe cruce/ Trec roți prin sângele inimii/ spre subsioara cuvântului răstignit...// Strâng sub pleoapă somnul sfinților/ jinduind tăcerea icoanei/ În rama ei îmi măsor creștetul”.( În herbul firului de iarbă). În tăcerea icoanei, care e și venerație și rugăciune, își derulează Valentin Marica și rostirea și rostuirea poetică. Iar rugăciunea, pentru
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
care ni l-a trimis pe Apostolul neamurilor, chemat să fie "învățător al neamurilor" (păgâne) (1 Tim 2, 7). Acest lucru era un mister de nepătruns chiar pentru Apostolul însuși. La început îi disprețuia pe creștini, care cinsteau un Mesia răstignit. Evenimentul de la porțile Damascului a însemnat o schimbare totală: din prigonitor a devenit vas ales. Viziunea strălucitoare a lui Saul și glasul din cer i-au dat vieții lui Saul-Pavel o altă direcție, hotărâtoare pentru dezvoltarea creștinismului. Faptul că Biserica
Convertirea Sfântului Paul () [Corola-website/Science/303276_a_304605]
-
sunt icoanele celor 12 apostoli și icoana Deisis în partea centrală și pe ultimul rând sunt icoanele Sf. Prooroci care încadrează la mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul. În partea superioară a catapetesmei este crucea pe care este reprezentat Mântuitorul răstignit, având alături de el pe Fecioara Maria și pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Icoanele sunt pictate în tempera cu emulsie de ou. Specialiștii Stelian Onica și Georgeta Merișor Dominte, care au cercetat iconostasul bisericii în primul deceniu al secolului al
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
1992. Norman Davies scria în cartea "No Simple Victory": „Evreii din regiune fuseseră deja uciși de naziști. Așa că în 1943-1944 mânia UPA s-a îndreptat împotriva polonezilor neajutorați (...) Satele au fost incendiate. Preoții romano-catolici au fost uciși cu securea sau răstigniți. Bisericile au fost incendiate cu toți enoriașii în ele. Ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite de bucătărie. Au fost tăiate gâturi. Femeile gravide au fost străpunse cu baionetele. Copiii au fost tăiați în două
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
cu o pictură ce îl reprezintă pe Sfântul Prooroc Ilie. Iconostasul, este împodobit cu picturi ce reprezintă cei 12 apostoli, în partea superioară a acestuia aflându-se o icoană de o formă mai puțin întâlnită, ovală, reprezentându-l pe Isus răstignit. Preotii slujitori intră din naos în altar fie prin ușile împărătești din centru, uși care înfățișează Buna Vestire (pe una din ușile împărătești e pictată Maicii Domnului, iar pe cealaltă Arhanghelului Gavriil), fie prin una dintre ușile diaconești, aflate de
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
această aventură ce va deveni peste trei decenii nucleul cărții "Zorba Grecul". S-au păstrat câteva scrisori „pline de pitoresc” adresate de Zorbas fostului său asociat de afaceri. Pe lângă "Zorba Grecul", a scris și alte romane de referință, precum: "Hristos răstignit a doua oară", "Raport către El Greco", "Ultima tentație a lui Hristos", "Fratricizii". Despre romanul "Zorba Grecul": Despre romanul "Hristos răstignit din nou": Despre romanul "Ultima ispită a lui Hristos":
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
cu și mai multă dârzenie pentru apărărea adevărului și pentru recunoașterea legală și de către Biserica Ortodoxă Romană a Mișcării Oastei Domnului . Tema majoră a creației dorziene o constituie Golgota, „izvorul nețărmuritei și veșnicei iubiri”, și biruința învierii lui Iisus cel Răstignit. Pentru unii, poetul ar putea să pară o liră monocordă: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe această liră, cântarea poetului ne face să simțim adâncimile inefabile ale credinței. Aceasta, pentru că în Iisus, așa cum ne spune apostolul neamurilor, „sunt ascunse toate vistieriile
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]