1,683 matches
-
de zi curată, o baie imaculată, dormitorul etalînd sertare goale. O cutie de sardele În frigider. Coșul de gunoi din bucătărie curat lacrimă și căptușit cu o pungă de hîrtie proaspătă. Jack răscoli tot apartamentul: living, dormitor, baie, bucătărie. Rafturi răsturnate, covoare trase, toaleta demolată. Îl opri o străfulgerare: tomberoanele de gunoi, pline, aliniate de ambele părți ale străzii... Acolo sau nimic. Se gîndi că trecuseră o oră și douăzeci de minute de cînd dăduse nas În nas cu Inge. Jigodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi pe podea. Sub masa bucătarului un seif de perete - deschis, cu monede Împrăștiate. Urme Încrucișate de tîrÎre, care se Întîlneau cu alte urme, urme negre, de tocuri de pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
niște tipi foarte răi și am să dezvolt ideea la timpul potrivit. Nu insistă: dacă Dud Îl are cu ceva la mînă? Lynn arestată. Exley l-a plesnit direct În figură. Omul de la laborator arătă spre o etajeră cu rafturi răsturnate: — ..okay, deci partea din față a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se Întindea de la un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu erau reali, ea, Helen, era reală, ea care putea sta lîngă Julia și-i atingea fruntea... Se apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Spitalele nu mai folosesc eter. De unde se presupune că a cumpărat Frank atîta eter Îmbuteliat? Hennessy se Îndepărtase și mă urmărea de la distanță, de parcă abia atunci și-ar fi dat seama că eram fratele unui criminal. În spatele lui, printre mesele răsturnate, se afla Miguel. Împreună, păreau personaje dintr-un vis, Încercînd să-mi readucă În memorie amintiri pe care nu le puteam regăsi. — Eter? spuse Hennessy și rămase cugetînd, În timp ce Împingea Într-o parte cu pantoful un pahar spart. Da, bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
imaginasem tot atacul. Abia cînd Paula Îi arătase vînătăile de pe falca și gîtul meu, urmele sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat și voci mînioase, urmate de țipetele isterice ale unei femei, undeva Între rîs și suferință. Atrași de vociferări, cîțiva turiști traversau parcarea, lansînd serpentine din spray-uri În direcția piscinei. Încurajîndu-se unii pe alții, se cățărară pe gardul Împrejmuitor Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e-n zăpadă! N-am să uit niciodată ziua asta! Nici eu n-am să uit ziua asta, îmi spun în gând. Privirea mea eliberată de strânsoarea ochelarilor colindă în voie în sus. Cerul tot e ca o uriașă mare răsturnată, cu valuri albe care se sparg în fulgi ce zboară deasupra mea. închid pentru o clipă ochii. Mă văd înotând cu mișcări ample de bras în marea de sus, din ce în ce mai sus, fără griji, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mintea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din satul nostru, precum că viața omului pe acest Pământ îi e dată numai ca un popas, înainte de a merge la Cel ce Este Veșnic Viu Și știind acestea, omul va cunoaște că Lumea de pe Pământ arată precum o oglindă răsturnată, nedesăvârșită și cu multe metehne, a Lumii celei de dincolo, din Veșnicie Iar omul de felul acesta este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câte o țigară sub aceeași pătură, fiecare în felul lui. (Eu coboram treptat pe scara timpului.) Ilsebill a spus: "Păi, în afară de asta, ne mai trebuie și o mașină de spălat vase." Până să mai scornească și alte speculații despre repartizarea răsturnată a rolurilor - "Aș vrea să te văd odată gravid!" - i-am povestit despre Ava și cei trei sâni ai ei. Crede-mă, Ilsebill: avea trei. Natura e în stare să facă una ca asta. Așa cum am spus: trei exemplare. Și
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
sens, spunea el, iată ce scrie Marx... sau iată ce scrie Lenin... dialectica lui Hegel, dacă o răsucim cu susul în jos, abia atunci putem restabili eficient dialectica și putem opera cu ea. Hegel e mare numai dacă este astfel răsturnat... Continuați." Hegel răsturnat! Nu râdeam cu gura până la urechi, cum făcea Matilda, dar râdeam foarte tare în forul meu interior, văzând cum un dentist îi amenda pe marii filozofi luând drept literă de evanghelie ceea ce un geniu politic cum fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iată ce scrie Marx... sau iată ce scrie Lenin... dialectica lui Hegel, dacă o răsucim cu susul în jos, abia atunci putem restabili eficient dialectica și putem opera cu ea. Hegel e mare numai dacă este astfel răsturnat... Continuați." Hegel răsturnat! Nu râdeam cu gura până la urechi, cum făcea Matilda, dar râdeam foarte tare în forul meu interior, văzând cum un dentist îi amenda pe marii filozofi luând drept literă de evanghelie ceea ce un geniu politic cum fusese Lenin spusese, pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sa abia câștigat de conștiința noastră în timpurile moderne este deodată anihilat, negat printr-un amendament de sursa hegeliană rău înțeles că libertatea ar fi necesitatea înțeleasă. În mod vulgar se va aplica deci în practică acest concept: burghezia odată răsturnată, e necesară instituirea dictaturii proletariatului. De ce? Pentru că individul de fapt nu e liber în sine și pentru sine, el e determinat de conștiința sa de clasă. În general e determinat socialmente și determinat istoric. Prin urmare, un număr mare de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
proletariatului. De ce? Pentru că individul de fapt nu e liber în sine și pentru sine, el e determinat de conștiința sa de clasă. În general e determinat socialmente și determinat istoric. Prin urmare, un număr mare de ființe umane, adică burghezii răsturnați nu pot fi liberi, chiar dacă ar vrea să înțeleagă necesitatea dictaturii proletariatului. Ei da, nu mai sânt liberi chiar dacă o înțeleg, pentru că determinarea e ca o condamnare. Deci ei fatalmente se vor împotrivi. Deci fatalmente trebuiesc reprimați și nu așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu cumva ea fusese crispată de vinovăție când rostise cuvintele "nu ți-am distrus opera?" Nu cumva dorind iertare, înțelegere, vrusese "s-o dea" pe glumă? Într-o clipă efracția săvârșită de ea îmi zbură pe dinaintea ochilor cu toate sensurile răsturnate. Mă iubea! Altfel n-ar fi pus mâna să-mi spargă biroul. Mă ridicai și mă așezai jos lângă ea. Lacrimi mari îi picurau din ochi pe covor. "Venisem, îmi șopti, să-ți spun că sânt însărcinată... Și răspunsul tău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
capcană!), îmi șoptise cu simplitate și omenie (adică sîntem oameni, nu mă omorî): dom' șef, n-am vrut să-ți fac nimic! Care fusese răspunsul meu? Ei, da, te cred! Mă înduioșezi, o să am remușcări! Și îl aruncasem în tunelul răsturnat și negru al morții. (Cele mai rele supoziții asupra comportamentului nostru se fac totdeauna când sîntem smulși din universul in care alte determinări decât cele firești ne-au împins să acționăm într-un anumit fel și sîntem judecați după cele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în care nu se zărea cerul răsturnat, ochi care erau și ai mei, ai fi zis dușmănoși dacă larg deschiși n-ar fi sugerat inocența... Și deodată toate acestea mă cutremurau... Acum ea e în pământ, gândeam, și cerul melancoliei mele se sfâșia și izbucneam în hohote
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima încă lipită de globule, păstrată în aprinderea scenei finale. De pe retină, imaginea se deplasa în creier, răsturnată ca un castel cu turnurile în jos. Sângele nu mai iriga lobii, mintea intra în blocaj tehnic, dar ultima secvență se menținea, precisă și autonomă, pe suportul neuronal. Procesul era simplu, atât de simplu încât puțini îl știau; doctorii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o pensie, când li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o făcea, nimeni nu trebuia să afle de ce). În fiecare vară, studenții apăreau transfigurați la examenul de licență, fericiți că s-au regăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]