8,590 matches
-
tot pus întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde Teoctist se ducea din cînd în cînd. Emisiuni de televiziune, cu interminabile transmisiuni în direct. Iar din spatele elogiilor și din spatele întrebărilor adeseori prostești ale
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
bătrân reacționar, cu puseuri de stânga. Mă bucur că nu mă întrebi ce-aș face dacă aș lua-o de la început. Cu toate că n-ar fi vorba de acele întrebări fără răspuns care provoacă melancolii covârșitoare. Dar constat că m-am rătăcit: doreai să știi care sunt personalitățile literare cu care mă simt afin. Cele ale perioadei de formație, cele ale maturității, cele ale vârstei socotite a înțelepciunii? Titanii liricii interbelice, desigur, cu o aplecare sentimentală către lirica lui Emil Botta. Lirica
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
eu...", expresie perfectă a inaptitudinii definitive de a se împlini. A găsi un loc pentru arta sa era important, dar ceea ce a uitat el e că a se găsi pe sine e și mai important. însă, soluție admirabilă, actorul se rătăcește nu numai datorită colaborării, ci și a imperativului profesional de a-și împleti viața cu destine fictive căci, soluție subtilă, aici toate situațiile cotidiene se joacă în spectacol în relație cu scene din Hamlet sau Faust, Romeo și Julieta sau
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
tu că mergem la întâmplare, i-a răspuns Ghidușa. Așa, mai bine nu mai mergem deloc! Ia nu vă mai certați, am intervenit și eu. Dacă Ghidușa spune că e bună harta, o să încercăm să vedem unde ajungem. Dacă ne rătăcim, o să ne întoarcem și încercăm altă direcție. Ce direcție, a mormăit Hamsterul Colțos. Dacă ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ia nu vă mai certați, am intervenit și eu. Dacă Ghidușa spune că e bună harta, o să încercăm să vedem unde ajungem. Dacă ne rătăcim, o să ne întoarcem și încercăm altă direcție. Ce direcție, a mormăit Hamsterul Colțos. Dacă ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ne grăbeam să le întrecem. Or să se descurce ele, doar cunosc drumul. Iar dacă n-or să știe pe unde s-o ia, or să ne aștepte, am spus și eu. E soare și n-au cum să se rătăcească. Iar pădurea asta e așa de liniștită, parcă am fi într-o poveste... Da, și mie îmi amintește de poveștile din copilărie..., m-a aprobat ea. Era una cu fetele de împărat care au fost transformate în portocale... Și?... m-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care nu-l cunoști și simți nevoia să le dai la o parte. Or dacă Brașovul, care de bine de rău, te ajută să te descurci, îți poate stîrni asemenea reacții, ce să mai spui în București unde se mai rătăcesc și localnicii, nu pe străduțe, ci încercînd să ajungă pe bulevarde pe care le cunosc? Nefericiții din provincie care nu cunosc Capitala sau care ajung să se simtă captivi într-o circulație cu a cărei lentoare nu sînt deprinși, ajung
Moartea pândește la drumul mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9437_a_10762]
-
un gros umor involuntar - așa se-ntîmplă că umorul de-al doilea, al cronicarului care vede și notează, e unul pesimist (Proză umoristică și pesimistă e subtitlul Scrisorilor...) e și Literatura de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
conferă scrisului său luminozitate și generozitate sufletească. În spatele fiecărei fraze a lui Leonard Oprea se ascunde un zâmbet candid. Total lipsit de patimă, scrisul său reprezintă lecții de viață, mereu utile într-o societate românească ce pare să-și fi rătăcit definitiv toate reperele apte să o scoată din marasmul moral în care a intrat. Teophil Magus - Confesiuni (2004-2006) continuă cărțile din ciclul Teophil Magus care i-au adus notorietate lui Leonard Oprea. Proiectata trilogie devine, odată cu editarea acestui nou volum
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei și al lichelismului cultural să fie complet. Anul 1936 se apropie de sfârșit într-o magnifică apoteoză a lașității colective și a
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
dintre acei saltimbanci ambulanți care cutreieră subcontinentul indian cu o maimuță cenușie pe umăr, care iau sânge la cai, fac descântece, trăiesc din pomeni, din furtișaguri sau din cântat, ocolesc templele și moscheile și declară că omul se naște ca să rătăcească, să moară, să putrezească, să fie uitat. Braganza nu l-ar fi primit; Terence însă l-a poftit înăuntru și i-a dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
renume: într-o definiție a succesului obținut prin rezistența la lovituri nimicitoare. Autorul va face să alunece determinantul, păstrând și accentuând imaginea câinelui ca o emblemă iradiantă a întregului roman. Mite are - vedem tot mai clar - o viață de câine. Rătăcește de colo-colo ca o potaie a nimănui, își caută un stăpân, îl găsește, apoi îl părăsește, dus (ca și Bajnorică, prietenul lui) de soarta sa călătoare. Ceilalți oameni, îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
convenții afișate (ca la o parte din "optzeciștii" noștri), ci, dimpotrivă, ca pe o creație (re)generatoare, o lume de hârtie în care eul profund al scriitorului respiră liber. Coborârea în Text înseamnă înțelegerea Lumii prin care, până acum, am rătăcit bezmetici. "O Lume pe care, coborând, o simt - scrie autorul - ca un glob din vălătuci de iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri. Am tot coborât în ea fără să știu încotro merg. Acum, ajuns aproape de capăt, o
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
în noi. În afara acestei divine asimetrii, izbăvitoare pentru cel ce crede în Vechiul, ca și în Noul Testament, Luminarea, catalizată de apropierea morții (autorul-personaj invocă în mai multe rânduri niște funeste analize), reunește și densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest proces lăuntric va schimba în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de invidiat: "Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață, îmi place să-l preiau pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
întreruptă deseori de enclave discursive care strecoară în povestire explicații de coloratură psihologică, socială ori filozofică ce vin să ateste fibra comună a literaturii și a vieții, dar mai ales natura cu totul și cu totul aparte a celui care rătăcește prin lume sub numele de scriitor:,Uite cum stau lucrurile, se străduia Henrieta să-și limpezească gândurile: după ce muncesc, construiesc, descoperă, inventează, se iubesc, își perpetuează specia, oamenii rămân în suflet cu o insatisfacție ce n-are nici o motivație reală
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
pare un joc ce se desfășoară în spațiul purei poezii, scrisul este de fapt un joc devastator, ce poate avea uneori aceleași consecințe ca și un război. Pe de o parte, "putem muri nu numai loviți de glonț, dar și rătăciți de câteva cuvinte rău pronunțate", iar pe de altă parte: "asemenea războiului care pune conștiința oamenilor în alertă și revizuiește stări de lucruri ce păreau de neschimbat, prăpădul limbajului vine să demonteze raporturi străvechi dintre om și natură, dintre indivizi
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
volumului. Zeci de coloane de presă au fost topite în acești nemaipomeniți epitalami. Ca și în cazul seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite în lunile din urmă de Polirom vizează laxitatea aparatului filologic. Rătăcite între două calupuri epice într-o consecuție nici măcar veridică și complet lipsite de mostre concludente ale receptării, Poveștile domesticirii amoroase par a fi fost nu trunchiate, dar aranjate, sau mai bine zis împachetate la bunul de tipar, cumva ad usum
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
1989, fie ca jurnaliști, fie făcând propriu-zis politică, înscriindu-se adică într-un partid, sunt priviți de către cititorii lor cel puțin cu suspiciune. Omul de cultură dă dovadă de lipsă de profesionalism, atunci când, în loc să se ocupe de cultură, alege să rătăcească prin sfere atât de profane. Cultura înseamnă însă și o cultură politică. Eseul politic, cel pe care-l vor practica de exemplu Nicolae Manolescu sau Ileana Mălăncioiu după 1990, este un subgen literar. Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
Decisivă, aș zice. Și dureroasă. Desprinderea de realitate nu este altceva decît alunecarea către propria poveste. Umbrele capătă consistență. Poți să întinzi mîna și să le atingi. Ies din tine și îți populează ochii. "Cum să fac să nu mă rătăcesc?" se întreabă, repetitiv, autorul. Aruncînd ancore în memoria selectivă. Fantoma lui Cehov, proiecții din "Adunarea păsărilor" a lui Brook, o machetă-simbol pentru Wielopole-Wielopole a lui Tadeusz Kantor. Și vocea lui Marian Râlea. Și dansul tandru al Vavei Ștefănescu, liantul absolut
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
tot, Bach. Înălțător. Ca acele sentimente pure, adevărate. Născute la bloc sau aiurea. Născute, nu făcute. Delicatețea și forța Monicăi Petrică, o apariție exotică, zbuciumul corporal, frămîntarea discursului lui Răzvan Mazilu, coregraf și dansator, prezența extraordinară a actriței Coca Bloos, rătăcită în propria-i singurătate, avînd o singură călăuză posibilă, propria-i poșetă - citat din Maaz Ek- ca un fel de baston alb al nevăzătorilor - un băiat de băiat care vibrează la Bach și îl traduce pe limba lui, a corpului
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
îți dorești să le vâri mâinile sub nas de-abia scoase de prin măruntaiele bucătăriei de-abia scăpate din luptele ei intestine făcând pe naiva pe nesimțitoarea și pe gospodina plăcerilor intelectuale și ce-ai mai poza tu în preșcolar rătăcit într-un amfiteatru unde poeții locali se-ntâlnesc la cenaclu (sfântă mare perversitate) Planeta Nemțoi Ca orice mare artist, a cărui anvergură depășește atît funcțiile stricte ale limbajului cît și dexteritatea mecanică de a reproduce lumea gata constituită sau de
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]