1,461 matches
-
blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai are pentru ce să trăiască - tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că nu are nimic mai bun de făcut decât să aștepte să moară, preschimbat acum în consilier și confident, amant pentru văduve focoase și cavaler rătăcitor care salva domnițe aflate la ananghie. Aurora opta să discute cu mine pentru că tocmai eu mă dusesem până în Carolina de Nord și o salvasem și, chiar dacă, înainte de acea după-amiază, nu ținuserăm legătura timp de mulți ani, rămâneam totuși unchiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era conștient însă de condiția lui de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și familia sa... Principatele Rămâne aveau un statut special. Nu fuseseră cucerite de turci. Prin menținerea suzeranității lor, Imperiul Otoman era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai Ministerului Adevărului), civilizatorii ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul, apoi Îl colonizaseră masiv cu Germani, Elvețieni, Francezi - unii fiind supraviețuitori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un... sat-nou cum Întâlneai cu zecile În Bugeacul colonizat, Însă pe care le numărai pe degetele unei mâini În Codru și În Țara de Sus (adică În centru și În nord). Locuitorii Manei: foste suflete, slugi, aduse din Rusia, foști rătăcitori prinși, siliți să se fixeze. Ce o intriga pe mama: deși, În majoritate de origine rusă, Mănenii nu știau rusește, bestecăiau câteva cuvinte, expresii, prinse la armată, la târg - Însă... bine românizate; și nu mai multe decât Românii. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne-a lua El În grijă... Că, la vrâsta noastră, un’e s-o apucăm, prin lume, cu straista-n băț? Bună, ră - asta-i casa mè; rău, bun, aista-i pământu și locu - un’e să mă pornesc, ca jidovu rătăcitor? Că și Rusu-i om și creștin de-al nostru și, dacă ne-om da cu ghinișoru pi lângă dânsu... Că oamini suntem cu toții... - Așa-i, Moș Iacob, cum zici, zice tata. La Întoarcere - dar la reducere: Nu-i așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am citit, totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând n-ai să te mai Îndoiești. XVI Bărbatul cu ochii bulbucați și-a reluat viața rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un ucigaș. N-am vărsat niciodată sângele unei femei. Și, când tovarășii mei l-au trecut pe lista neagră pe Khayyam, am Înțeles că venise clipa să plec, să-mi schimb viața, să mă transform În pustnic sau În poet rătăcitor. Dacă binevoiești, stăpâne, adună-ți câteva lucruri și hai să părăsim cât mai curând această cetate! — Și unde să mergem? Vom apuca pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept cel mai devotat dintre discipolii tăi. Mi-am Închis prăvălia, mi-am părăsit soția ca să se urmez. Poruncește-mi, mă voi supune!” Aducându-și aminte de acest bărbat, Djamaledin părea să sufere. — Eram emoționat, dar stânjenit. Sunt un filozof rătăcitor, n-am nici casă, nici patrie, am evitat să mă căsătoresc ca să n-am nici o ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să-l fac să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare. O poveste despre lente și milenare migrații, poate așa se mișcaseră atlanții continentului Mu, Într-o peregrinare tenace și posesivă, din Tasmania până În Groenlanda, de la Capricorn până la Rac, din insula prințului Eduard până În Svalbard. Vârful repeta, nara din nou Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i apăra pe rozacruceeni și a-i elibera de bănuieli, de „petele” cu care au fost blagosloviți - și asta Înseamnă că deja avusese loc o dezbatere furioasă Între Boemia, Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai tăcerea lor Încinge spiritele. Dacă ei nu răspund, Înseamnă că există cu adevărat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti Belbo. „Nu v-am spus? E Saint-Germain redivivus”. „Nu poate fi redivivus dacă n-a murit niciodată”, decretă Diotallevi. „Doar n-o fi Ahasverus, evreul rătăcitor?” „După unii, contele de Saint-Germain a fost și Ahasverus”. „Vezi?” Intră Agliè, impecabil ca Întotdeauna. Ne strânse mâinile și se scuză: o Întâlnire plicticoasă, cu totul neprevăzută, Îl obliga să mai stea de vorbă timp de vreo zece minute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
va pocni peste nas. Știi povestea cu grebla? O știu, rămâne el pe gânduri. — Ce-ai rămas așa? —” Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Nu te-am știut poet, Cezar. Mi-a plăcut foarte mult Octavian Goga și mi-au rămas în minte versurile acestea din poezia „Revedere”. Multe se vor schimba în cei doi ani de Africa, Teofana, și noi vom fi alții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ani, indiferent ce se va întâmpla, că te vei căsători tu, că mă voi căsători eu, ceea ce sunt sigur că nu, că nu vom fi căsătoriți niciunul, „Îmi vi deschide poarta mie Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Ca să fiu în tonul poeziei lei Octavian Goga, continuă Teofana: „Îți voi deschide poarta ție, Când te întorci din pribegie Străin cu pași rătăcitori.” Unde? Când? — Cred că până la 15 iulie și acolo se încheie anul școlar. Deci ne vom
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi căsătoriți niciunul, „Îmi vi deschide poarta mie Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Ca să fiu în tonul poeziei lei Octavian Goga, continuă Teofana: „Îți voi deschide poarta ție, Când te întorci din pribegie Străin cu pași rătăcitori.” Unde? Când? — Cred că până la 15 iulie și acolo se încheie anul școlar. Deci ne vom întâlni după doi ani în ultima duminică din luna iulie pe banca noastră din parc. Până atunci rupem legătura definitiv pentru a nu ne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze și-i ardea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și de mormăielile dascălului, apoi încetă brusc, cu o plecăciune umilă spre Grigore Iuga, care privea cu ochi rătăcitori și fără să facă vreo mișcare. La un semn al logofătului, cei trei oameni se apucară să acopere mormântul. Baloleanu și ceilalți exprimară iarăși sincere condoleanțe, pe care Grigore le ascultă tăcut, dând doar puțin din cap în semn de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul ne spune că demonul tentează, ispitește fiind un negustor, un ofertant abil care, cu răbdarea unui înger intrat în dizgrațiile edenice, pândește peste temporalitatea clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este promisiunea unui altceva care întrece cu mult darul Divinității. Această noutate bizară este asemeni unei porți sculptate în fildeșul demiurgiei cosmice. Ea atrage ca strălucirea unei enigme ce se dorește decriptată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai intens decât secretul însuși. Important nu este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relevă ca fiind inferioară și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
creații artistice fără survenirea reculegerii interioare semnifică alunecarea pe lângă sensul și evidențele profunde ce se pot deschide în astfel de acte. În locul trăirilor ancorate adânc survine aici chipul bufonic al superficialității, chip ce relevă menținerea în răsfirare, în disiparea epuizantă rătăcitor a tensiunilor conștiinței care nu urmează concentrat corporalitatea în drumul ei prin fața criptei, sub extensiile naturii sau în voluptatea estetică circumscrisă unei creații de artă. Această lipsă de adunare și concentrare a conștiinței echivalează cu absența lucidității ei receptive și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a unei ideații rătăcitoare. Adevărul era doar un concept care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i decât un exercițiu de tocilar. Nu mai existau nici măcar cărțile. Toate cărțile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
merg mai departe pe câmpul plan pe care nu văd altceva decât lanuri de grâu deja treierat, sau de floarea soarelui, cu pălăria aproape neagră, mică; se vede că au suferit din cauza secetei. Mă văd un fel de don Quijote, rătăcitor printre câmpuri, cu o pălărie mare, albă pe cap, mărșăluind prin caniculă, înfruntând-o, respirând un aer ce aproape te frige. O bună cură contra reumatismului și o probă de rezistență fizică și psihică în același timp, de mutare a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție. Căci asta traduce o "căutare" ce busculează certitudinile noastre instituite. Romantismul Anilor de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, așa cum îl descrie Goethe, regăsește o uimitoare actualitate în rătăcitoarele triburi juvenile contemporane. Dincolo de o simplă educație rațională, experiența le "informează" în profunzime. În ființa lor în întregul ei. Ele urmează, astfel, länger Weg der Bildung, această lungă cale a vieții de formare. Și când Hegel arăta că este ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]