25,657 matches
-
în spicul de grâuși sămânța vieții în apa din râuPe Iisus să-l văd rastignit pe CruceIn prescura care la altar s-aduce.Curășește-mi gândul inima o spală,Să nu am în gură vorbe se ocară.Fă să piară Doamne răul tot din mine,Să rămână doar ce-i frumos și bine.Viersul meu să fie apă cristalină,Zămbetul deschis, privirea senină,Fapta înțeleaptă, trupul potolitși câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... XXIX. "DORINA STOICA, O CARTE DE CREDINȚĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
a întâmplat în România după revoluție, a fost similar cu a da liber omului la fructul interzis din grădina Edenului. Dar cel care se bucură de această dată, de acest impuls irațional al omului modern, nu este șarpele corupător, ci răul în sine, care a reușit să atragă de partea lui, milioane de adepți, căci fructul interzis este mai savuros decât oricare altul, iar omul ca fel de a fi, deține o încăpățânare fără limite și face întotdeauna pe dos decât
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
spiritul, Florin Piersic ne-a oferit un crâmpei de cer scăldat în lumina și bucurie. În afară de încântarea ce ne-o dă prin talentul sau, ne amintește că omul, așa cum este clădit de Creatorul Ceresc, cu cele bune și cu cele rele ale lui, rămâne totuși cea mai mare minune a Sa și trebuie iubit și respectat așa cum este fiecare zidit în felul său. Și pentru că mirificul actor Florin Piersic m-a învăluit cu o cordială atenție și mi-a așternut pe
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
am fi vrut să fim în altă țară, Sau poate chiar planeta să schimbăm, Oare de ce mereu această goană, Și culmea noi alegem tot ce-i rău!!! Cât suntem mici, toți ne dorim să creștem, Nici o secundă nu gândim la rău, Și-ajungem mari și dintr-o dată, Realizăm cât e de greu!!! Apoi dorim cu pasiune, Omul pe care să-l iubim, Și nu știu cum se face-adesea, Nu reușim să îl găsim!!! Ne hotărâm s-avem o casă, Și o familie frumoasă
OF ... DOAMNE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380732_a_382061]
-
2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubește și iartă! Nu v-așteptați să fiți iubiți în lume, Dac-ați ales să Îl iubiți pe Dumnezeu! Căci toți te vor lăsa,doar El rămâne, În viața ta prezent ,la rele și la bune, Și ieri și azi și mâine și mereu! Vă vor urî,cum M-au urât pe Mine! Batjocoriți veți fi și defăimați, Voi răsplătiți-le disprețul cu iubire! Poruncă,Eu vă las spre mântuire: Pe cei ce
IUBEȘTE ȘI IARTĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380751_a_382080]
-
direct și permanent între Dumnezeu și om și între caracterul și cuprinsul învățăturii - Domnului Iisus Hristos.” Rugăciunea și participarea la Sfânta Liturghie este un dialog în care are loc comuniunea cu Creatorul, aceasta fiind în același timp antidotul în fața forțelor răului, omul devenind imun la atacurile diavolului. Părintele Radu Botiș nu se axează pe relatarea faptelor într-o anume cronologie, fiindcă nu intenționează cu orice preț o reconstituire strict istorică, o înșiruire de evenimente statistice de la Nașterea Mântuitorului la Răstignirea și
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
M-am rătăcit,într-o lume confuză, Arată-mi,Tu Doamne,Lumină și Cale, Păcatul mă-mpinge spre iad și m-acuză, De fuga de cruce,de lacrimi și jale! M-acuză de fapta ce-n gând,am avut, De răul crescut pătimaș,iar in minte, De ruga nespusă,deși-aș fi putut, S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false
SUFLET ACUZAT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380770_a_382099]
-
îndreptate către copac au fost practici păgâne pe teritoriul european precreștin și că ele s-au transmis, după convertirea la Creștinism, în obiceiul scandinav de decorarea a casei și al hambarului cu frunze de brad, pentru a speria și îndepărta răul. Din Scandinavia, obiceiul ar fi trecut în Germania secolului al XVII-lea. Tradiția nu a cuprins, însă, întreaga societate germană decât în secolul al XVIII-lea. Atunci, bradul începe să fie iluminat cu lumânări aprinse, iar prezența lui în casele
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
a duce în eroare semenii, să poată trage foloase, adeseori ca să elimine un adversar, dar capabil chiar să-l ucidă dacă nu s-ar teme de consecințe. Ei folosesc binele dintr-un instinct obscur de manipulare și de reechilibrare a răului. Subconștientul le spune vag că binele făcut de ei ar putea să îi ajute mai tâziu. E o poză sub care se ascunde adevarata lor fire. Trăiesc permanent și cu intensitate într-o dedublare. Pe față poartă permanent o mască
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
numiții arimphei, un popor care nu diferă de hiperboreeni. Arimpheii locuiesc în păduri; mănâncă fructe din pomi și au obiceiuri blânde, din care cauză sunt considerați sfinți chiar și de triburile barbare ale populațiilor vecine, care nu le fac nici un rău nici lor nici acelora care vin să caute un adăpost la ei. Iar dincolo de arimphei locuiesc sciții și cimerienii, pe câmpiile deschise”. După cum se arată clar aici munții Rhipei erau Carpații sudici. Pliniu menționează și pe armenochalybi (lib. VI. 11
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
îndărăt până la Eufrat, dincolo și de locul de origină... , pedepsit de sergentul Cioancă să execute culcări pe aerodromul înzăpezit al lui ianuarie 1940, le făcea bucuros ca pe o gimnastică, în timp ce scanda tare tocmai din Eneida, contra olteanului Cioancă, gradatul rău care avea boală pe teteriști: Infandum, regina, jubes, renovare dolorem... poruncești, regină, să reînnoiesc o durere de negrăit!... De ger, recrutul înghețase în contact cu zăpada întărită, în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
peste aceste cuvinte s-a așternut vălul malefic al clasei exploatatoare. Pe scurt, un cuvînt ucis de o propagandă tenace și stăruitoare, al cărei rezultat psihologic este că nu știm prea bine dacă burghezia a fost ceva bun sau ceva rău în istoria noastră. Și pentru că nu știm cum să folosim acest cuvînt, preferăm să-l ocolim, împingîndu-l în zona inertă a cuvintelor abandonate. Iată motivul pentru care un om, deschizînd cartea lui Zeletin, va încerca o dublă surpriză. Cea dintîi
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
Despre el am auzit numai lucruri bune. Nu-l cunosc decât așa cum îl cunoaște orice cetățean de pe stradă, dar prie tenii mei din țară mi-au vorbit bine despre el, mai ales, macedonenii. Poate a fost influențat de cineva în rău, ca să-i găsesc o scuză. Pentru mine, am o temere: oare nu devii tot mai mult un șoarece de bibliotecă? Nu cumva ai subțiat legătura cu viața reală? Îmi scrii că, pentru tine, scrisul este un refugiu din fața politicianismului actual
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
multora, va fi neputrezit, preoții să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înșelarea celui rău”. Gh. Calciu-Dumitreasa merită să fie trecut în rândul sfinților și pentru suferința din temnițele comuniste și ajutorul dat colegilor de celulă (și-a tăiat vena spre a dona sânge unui deținut aflat pe patul de moarte), asemenea monseniorului Vladimir Ghica
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
era? în comunism, alături de texte ale unor oameni pentru care, cum să spunem, lucrurile erau ceva mai inconfortabile. Simplu cinism? Tupeu? Alt tic de belfer (să nu rămînă nimic nevalorificat, să crească lista de publicații)? Spirit practic american (faci ceva rău, scrii o carte, faci un film și devii mare vedetă mediatică)? O perioadă de ispășire și de retragere ar fi fost binevenită și ar fi dat credibilitate regretelor. Dar de ce să nu tragi foloase maxime din remușcare?
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală de rău care n-are nici o legătură cu cele cîteva dăți cînd am discutat, strict profesional, și cu cele în care în care am vorbit, în particular. În ultimii ani, pentru mine, Brucan ajunsese un fel de muzeu viu. Nu mai era
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
câte un reprezentant despre care a spune că taie frunza la câini înseamnă a-i face un elogiu. Timorați, apăsați de greutatea unui trecut de care nu pot scăpa, principala lor grijă e să perpetueze, asemeni unor sepii îmbătrânite în rele, mediul tulbure-cenușiu în care s-au învățat să plutească nestingheriți. În timp ce valori certe sunt literalmente hărțuite, astfel de personaje își ronțăie în liniște micile burse de cumințenie, perpetuându-și neputințele și submediocritatea în capitale unde se iau decizii importante care
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
care întrerupe crescendo-ul. Călătoria în căutarea originilor lui Sharon o aduce pe Rose la Silent Hill - un orășel din Midwest care are, însă, toate aparențele vechilor coșmaruri americane despre o Europă a intoleranței și a pretențiilor fastuoase ce ascund Răul. Arhitectura micii așezări acum părăsite - dintr-un motiv cam obscur, legat de focurile care ard sub pămînt - este de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că scriitorul a fost fiul cunoscutului teolog Serghei Bulgakov), circumscriind tabloul istoric al epocii sovietice unei esențializări a Răului, ce se evidențiază în spatele decorurilor de carnaval, a jocurilor histriotice. Woland, "domnul Diavol", are o prezență barocă: ține în mână un baston cu o măciulie ce întruchipează un cap de pudel, la gât îi atârnă scarabeul sacru, are "mâna grea
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
Ne place, nu ne place O întrebare la care nu poți rămîne indiferent este " Ce vă place / Ce nu vă place la România". I se răspunde în nr. 136 al DILEMEI VECHI. Să nu ni se ia în nume de rău, dacă vom începe citîndu-l pe colegul nostru Cristian Teodorescu, cu articolul România care mă revoltă, cu ale cărui tristeți Cronicarul se simte solidar: "Încep să mă satur de vechea consolare că dacă în țara asta lipsesc multe, ea îți oferă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
așteptata primă zi de după vacanșa parlamentară! Reporterii de televiziune fojgăie de colo-colo, iar camerele de filmat ne arată sala de ședințe părând o suprafață decupată din Deșertul Gobi sau dintr-o zonă selenară. - Aracan di mini șî Doamne ferește-ne de rău!, își face cruce soacra lui Haralampy apropiindu-se și mai mut de televizor. Unde zâceai, dragu' lu' mami, că s-o pitrecut nacazu' de-o murit cu tățîî ? - Noa, șăzi ș-ascultă, că îți spune pretenu' lu' dumneatale, Văcăroiu... Și
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
demonstrează câtă bază se poate pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul său și ambițiile nemăsurate nu sunt împlinite, complotează. în ciuda cererilor "revoluția" antineroniană n-a produs o Lege Ticu. Dar domnia lui Vespasian nu s-a mai sprijinit pe delatori. în schimb Domițian
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
și avea un zbenghi negru pe cap. A venit la debarcader de pe Întinderea de ape care se desfășurau În dreptul ferestrei mele. La Început s-a apropiat neîncrezător, la câțiva pași de mine. Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tăi/ undeva de unde îndeobște nu te mai întorci/ niciodată/ e ca și când ar veni în vizită moartea/ și n-ar mai pleca" (Soneria). Moartea nu e decât o agonie social-istorică fără sfârșit. Predominant, discursul poetului are o franchețe șocantă, e deschis răului moral pe care nu se dă în lături a-l portretiza în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
obraznice/ tăcerile delapidează orașul/ locuim într-un pepene cu semințele roz/ ca tălpile lui Ilie către Serepta Sidonului" (Turn fără neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]