1,717 matches
-
poate să scoată un bărbat din celula condamnaților, să-l ducă sub trapă, să-i pună lațul de gât și să tragă de manetă în doar douăzeci de secunde. — De ce să limităm un asemenea privilegiu doar la bărbați? întrebă Wilt răutăcios. Clasa se uită la el, aruncându-i priviri încărcate de reproș. — Oricum, la femei e diferit, zise fata cea masivă. — De ce? întrebă imprudent Wilt. — Păi, e mai lent. — Mai lent? — Pe doamna Thompson au trebuit s-o lege de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să sperie chiar și cel mai nemilos criminal. Snakely e o femeie care are slăbiciune pentru rapoarte nefavorabile întocmite despre fetele noi. Mereu încearcă să aranjeze cumva să fie dați afară noii recruți. Din fericire, scrie atât de multe rapoarte răutăcioase, încât nici unul din ele nu e luat în serios. Cu toate astea, nu-mi place că o să zbor până la Boston alături de ea. Snakely, fiind șefa, desigur că va zbura la clasa întâi, împreună cu un alt membru cu vechime. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu afurisitele alea de jeleuri, slavă Domnului. O unghie lungă mă bate pe braț și aș putea să jur că a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea. Cine e supraveghetorul tău? întreabă Snakely, cu un rânjet răutăcios pe față. —Rowena Little, spun, frecându-mi în același timp brațul. O femeie încântătoare. Chiar e minunată. Snakely pare ofensată. Sunt sigură că ar prefera să par îngrozită de supraveghetorul meu, dar nu va avea satisfacția asta din partea mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spus că e o porcărie. Am fiert de mânie, dar nu am spus nimic. Peste cinci ani, când n-o să se aleagă decât cu un rânjet permanent și un sictir general față de toată lumea, o să-mi aduc aminte de comentariile ei răutăcioase. Și oricum, ce-i face pe membrii unei familii să creadă că au dreptul sfânt de a se insulta unul pe celălalt? Dacă un om de pe stradă mi-ar vorbi în felul în care îmi vorbesc uneori cei din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu sunt sigură încotro mă îndrept, dar cu toate astea sunt hotărâtă să ajung acolo. Când eram copil și mă simțeam tristă, mă gândeam mereu la înmormântarea mea. Mi-o închipuiam pe mama bocind chinuită de remușcări pentru toate lucrurile răutăcioase pe care mi le-a spus. Mi-o închipuiam și pe sora mea copleșită de durere și implorându-l pe Dumnezeu să o ierte că m-a bruscat și m-a făcut să mă simt prost mereu. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea în cele din urmă. A slăbit, observ nemulțumită. Al naibii de mult. E foarte slabă. Dar trăsăturile ei sunt ascuțite. Și ochii ei sunt de un albastru ca oțelul. Fără vreo urmă de căldură. —Ei... bună, zice ea cu un rânjet răutăcios de-abia ascuns. Cu asta te ocupi acum? —Bună, Celeste, spun calmă, remarcând diamantul enorm de pe mâna ei stângă. E măritată. Doamne, până și vaca aia a reușit să se mărite cu cineva. Și nici măcar nu e urât, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu așa bărbat. E o partidă, nu? Și evident că are și ceva bănuți. Ce zici, și ea arată foarte bine, nu? Nu mi se pare așa grozavă, spun eu, dar apoi îmi pare rău că am părut așa de răutăcioasă. Dar când îți displace cineva, niciodată nu ți se pare că arată atât de bine, nu-i așa? Sau cel puțin nu recunoști. Nu. Nici într-o mie de ani. Mi-ar plăcea să mă mărit cu un bărbat bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o tăcere stânjenitoare. — Apropo, ți-am găsit cămașa albastră, spun, ridicând ușor din umeri. Am să ți-o aduc. — Mersi. Cred că și tu mai ai câteva chestii pe la mine... — Hei, spune Nick, apropiindu-se de noi cu un licăr răutăcios În ochi, gen să-băgăm-o-strâmbă-mică. Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cred că pot să rămân cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
refer la... toată chestia asta. Toată treaba asta cu New Yorkul. Deschid gura să răspund, apoi o închid încet la loc. Ce treabă cu New Yorkul? Ca un detector de slăbiciuni, ea se apleacă spre mine, cu un mic surâs răutăcios pe buze. Știi că Luke se mută la New York, nu? Șocul mă paralizează. Luke se mută la New York. De asta e atât de încântat. Se mută la New York. Dar... mie de ce nu mi‑a spus? Simt că‑mi ia foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cobor din mașină, îmi iau geanta cu hainele de schimb, apoi rămân nemișcată câteva clipe, uitându‑mă la casa familiei Webster. Doamne, ce straniu. Tom Webster se însoară. Nu‑mi vine să cred. Sinceră să fiu - și poate sună cam răutăcios - nu prea‑mi vine să cred că există cineva care să dorească întru‑adevăr să se mărite cu Tom Webster. Recunosc, s‑a schimbat mult în bine în ultimul timp. Are haine noi și o tunsoare mai avantajoasă. Dar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cresc o floare dintr-o sămânță seacă. În acest punct, furia ei crește. Impactul o îneacă. Tu ești iubitul meu, zice ea, arătând cu degetul spre el, cu lacrimile șiroindu-i. Pot să îndur zvonuri malițioase, bârfe jignitoare și critici răutăcioase. Pot să suport cerul care se prăbușește, dar nu și vorbele tale. O doare prea mult ca să continue. Își ia farfuria, o duce în baie, aruncă găluștele în vasul de toaletă și trage apa. Se închide acolo și plânge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
comportare. Nah e pentru auto-cultivare. A fost în întregime ideea lui Mao. Bun venit în tabăra roșie, soldățico! Fairlynn se apleacă pentru a o atinge pe Nah, apoi se întoarce spre mine. Arăți de parcă ai fi din nou borțoasă. Ești răutăcioasă, ca de obicei, Fairlynn. Zâmbesc și mă așez. Îți place să mă faci să mă simt prost. Știi bine că-ți place la nebunie să-mi faci asta. O, Lan Ping, oricum mă urăști. Știam asta deja amândouă atunci când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ching pentru a conduce țara și a duce mai departe steagul lui Mao Zedong. Spre marea mea dezamăgire, după ce trei ani a stat să se prăfuiască pe biroul lui Mao, propunerea este refuzată. Nu doar atât - Mao scrie un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e regele din Shang, aș imita-o pe Doamna Yuji și m-aș înjunghia bucuroasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
concepuți pe cale naturală și fără nici un efort, s-a gândit Alison mâhnită. De fapt, lui Alison îi venea să-i tot tragă palme lui Luca, până când bărbatul avea să-și dea seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea să se simtă ca un monstru, ca o creatură incompletă, ca un rebut sterp. Și, pentru asta, Alison îl ura. Dar, în egală măsură, îl și iubea și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de fapt, era mai drăgăstos cu ele după decât Înainte, precum ar fi un sultan cu femeile din haremul său. Multe dintre fete adorau de-a dreptul acest comportament și nu obișnuiau să-l ia peste picior pe un ton răutăcios, dar nu eram prea convinsă că Lindei Îi făcea vreo plăcere deosebită să fie distribuită În rolul sultanei principale. Anunțul pus de Linda și scris În cel mai grăitor jargon managerial invita la o ședință peste câteva zile, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
achiți tu nota de plată la restaurant. Aici, mersese cam prea departe. — Gata, stimabile, În seara asta, e rândul tău, am spus cu hotărâre. Tom se stropși indignat. — Păstrează chestiile astea pentru polițaiul tău, Îmi aruncă el pe un ton răutăcios. Nu-i așa că au un fond special pentru divertisment? — Mă Îndoiesc. Nu e decât sergent. Dar sărută bine, ai? — Nu mai fi așa de libidinos! N-ai vreo Întâmplare interesantă din viața ta pe ai dori să mi-o Împărtășești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l mai văzusem pe Derek atât de supărat. Mai că ai fi putut crede că, din punctul lui de vedere, respingerea avansurilor era mai rea decât Închisoarea. — Și cum e tipul ăsta al tău, ai? izbucni el, dând o tentă răutăcioasă Întrebării. Necioplit? — Firește, am răspuns dulce. Am ieșit apoi din creșă, lăsând ușa să se trântească În urma mea și părăsind clădirea fără să mă uit Înapoi. Primăvara părea a fi pătruns, În sfârșit, și În inima Londrei. Razele soarelui Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În recreații, în vreme ce băieții făceau zarvă și se îmbulzeau să ajungă mai repede pe terenul de fotbal, ca să încerce câteva figuri noi cu mingea, fetele fumau la toaletă, vorbeau aproape în șoaptă, iar dacă le deranjai, deveneau de-a dreptul răutăcioase. Din când în când chicoteau, încât se știa totdeauna unde se află ascunse. La sfârșit dădeau din mâini cât puteau, ca să împrăștie fumul. Erau însă și unele care scriau în recreații scrisori de dragoste, le înfrumusețau cu desene, apoi dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
două mâini bune își croiesc drum către noi, mâinile bătrâne ale unui tată primordial, plutind deasupra capetelor noastre în semn de binecuvântare, apropiindu-ne capetele unul de celălalt, iar deodată totul pare posibil, chiar și un bebeluș dulce, dominator și răutăcios, ca acesta care se așază din greșeală la masa noastră și izbucnește imediat în lacrimi, pentru că noi nu suntem mami și tati. Capitolul opttc "Capitolul opt" Noi nu suntem aceeași carne, un singur trup, ci două trupuri care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
somn, nu se va mai întoarce la tine, vei duce dorul acestei nopți toată viața, mă lipesc de el, să nu mă părăsești, Udi, mâna lui mă mângâie în somn, răspândind căldură ca elemenții încinși ai unui reșou electric, șoaptele răutăcioase încetează, iar eu pătrund în micuțul bungalow al somnului, așa îi povestisem lui Noga că se întâmplă, pe vremea când nu putea adormi, închid ușa după mine, aici nimeni nu mă poate speria, protejată de tot ceea ce mi-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este foarte stăpân pe el, palid, însă hotărât, niciodată nu îi mai văzusem expresia aceea, îl cunosc de mai bine de douăzeci de ani și încă exista o expresie pe care nu i-o cunoșteam, blândă și în același timp răutăcioasă, figura unui criminal deosebit de periculos, maxilarele îi scrâșnesc în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe părul meu, trebuie, nu am de ales, spune ea, va fi bine, va fi mai bine pentru toată lumea, dar nimănui nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei răsunase atunci o profeție mincinoasă și răutăcioasă, o voce îi poruncise să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucruri banale. Nu Scott Fitzgerald a spus că nu trebuie să ai încredere în indivizii care se pretind a fi obișnuiți, banali? Și parcă-ți plăcea Scott Fitzgerald, nu? Mi-ai împrumutat și mie cartea, zise Naoko cu un zâmbet răutăcios. — Ai dreptate, am spus. Dar nu fac deloc pe nebunul. Eu chiar mă consider un tip obișnuit. Găsești tu ceva la mine care să infirme afirmația pe care am făcut-o? — Bineînțeles că da, spuse Naoko puțin iritată. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic care poate vorbi. Sticlele de băutură nu pot vorbi, dacă sînt percheziționat. Nici damigenele. Mai sînt și alte lucruri care nu pot vorbi. Dar oamenii pot. — Da’ oamenii din China pot vorbi? mă-ntreabă Pancho pe un ton foarte răutăcios. — Ei pot vorbi, da’ eu nu-i Înțeleg. — Deci nu vrei? Așa cum v-am zis și aseară, nu pot. — Da’ n-o să te-apuci să vorbești? Întreabă Pancho. Chestia aia pe care n-o Înțelesese ca lumea Îl făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]