1,269 matches
-
laboratorului de patologie, prin care se zărea puterea iernii, cu goliciunea ei vastă înghițind chiar și gratiile din fier negru de afară. Diener-ul deschise geamul interior iar aerul deveni brusc aspru și ostil, o fărâmă din imensa forță destructivă care răvășea orașul. Agită paharul între gratii, umplându-l cu zăpada înghețată de pe pervaz. Mișcările sale, în timp ce închidea fereastra, aveau o grabă nervoasă. Îi amintea lui Porfiri de un gardian închizând celula unui prizonier periculos. Doctorul Pervoiedov atașă un vas receptor mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Supremă Împotriva proprietarului felinei. Kitty zâmbi, ieși din restaurant și se Îndreptă spre plaja pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean venea o briză proaspătă. Altădată poate i-ar fi fost frig, acum doar Îi Înviora obrajii și Îi răvășea părul. Soarele strălucea, anunțând o zi frumoasă. Își scoase sandalele și se plimbă desculță prin nisip, gândindu-se cum i s-ar fi scufundat picioarele În zăpadă dacă ar fi rămas În New York. Se Întinse pe nisip, acoperindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lovi de două ori. Ziua următoare, la prânz. Când deschise Kitty ușa rulotei, mult după miezul nopții, Desert Rose se tot plimba prin cameră, plângând. Fața i se umflase, machiajul Îi cursese În dâre negre, Înfiorătoare, iar hainele Îi erau răvășite În ultimul hal. Plângea, probabil, de câteva ore. Văzând-o În starea asta, Kitty se bucură că nu avea pistol, altfel l-ar fi Împușcat fără ezitare și fără discuții pe Charlie. Credeam că nu mai ajungi, zise Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cum arăta acasă, În decorul ei. — Bună, iubito, zise emoționat. — Bună, iubitule, Îi răspunse, la fel de emoționată. — Arăți minunat, atât de elegantă... spuse măsurând-o din cap până-n picioare. Era Îmbrăcată Într-o haină lungă, neagră și elegantă, cu șuvițele blonde răvășite de briza rece, arăta ca o doamnă, ca o femeie, nu ca fetița boemă care dormise Într-o rulotă neîncălzită În Los Angeles. Se Îmbrățișară stânjeniți, cu prudență, aproape ca niște cunoștințe, apoi plecară În plimbare. Fascinat de lucrare, Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile erau încă înlănțuite, Marta șopti, Marçal, Ce e, întrebă el, somnoros, Mi-a întârziat două zile. În ocrotitoarea tăcere din cameră, între cearșafurile răvășite de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria „Coafor”, se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. — Ce-ai zis? — Nimic, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? Într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să fie răvășite, mai vin colegi la vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să fie răvășite, mai vin colegi la vizită și vede camera destabilizată, râde de noi. Dacă nu e curat și nu e frumos mi se pare normal să râdă. Frumos pentru noi, aici? Curățenie. Cu mătura, spălăm cu lucruri ce sunt uzate. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din două părți: de o parte - portretul „clasic” al lui Ion (zis Dorimedont) Pîrvu, artist îmburghezit și fost afemeiat (avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liberă de deasupra găleții cu nisip pentru stins. Odaia a fost cuprinsă de o lumină tremurătoare, răsfrângând umbre, și m-am apropiat de rămășițele regelui și ale reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cer, a exclamat: - Am primit milostivirea ta, o, Doamne, în mijlocul templului tău! În sfârșit iată-ne conduși în biserica San Pietro. Acolo am îngenuncheat și ne-am rugat în tăcere. De fapt, s-a rugat doar el, deoarece noi eram răvășiți de toate câte ni se-ntâmplaseră. O rugăciune tot am spus, dar fără tragere de inimă, la mormântul lui Colombano, aflat într-un colț al bisericii lângă ușă unde am observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să lucreze... Dac-ar fi fost acolo Navidad, nici măcar nu i-ar fi trecut prin cap - era o fată atât de bisericoasă, senină, de modă veche. Doar că, dintr-o dată, se simțise atât de nemulțumită. Întâlnirea cu Emma Buonocore o răvășise. Să-ți dai seama că o mamă de familie poate să-și lase așa, dintr-o dată, bărbatul, să-și ia copiii și să plece. Cei doi păreau atât de Îndrăgostiți. O familie atât de frumoasă. Dar și eu cu Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încălziseră coapsele și o treziseră din somn. Când l-a văzut pe Iacob, și-a amintit visul și ochii ei stranii s-au deschis larg. Și Iacob la rândul lui a privit-o pe Lea cu bunăvoință. Deși era încă răvășit după întâlnirea cu Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine făcută și puternică. Fusese binecuvântată cu un piept bogat și semeț, iar pulpele sculpturale i se vedeau bine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre peștera iernii. Asta s-a Întâmplat În ziua În care Krog a ajuns Înapoi printre ai săi. Unii spun că era o zi Însorită, alții că, dimpotrivă, ploua, iar alții că era un viscol cumplit, din cele ce au răvășit lumea ani În șir În vremurile acelea. Adevărul e că nici eu Însumi, Krog, nu mai țin minte ce fel de zi fusese aceea, căci altceva mi-a rămas În minte. După ce s-a lăsat seara și am intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ravelstein lua foarte În serios această căutare, impulsionată de dor. Nu fiecare om Încearcă acest dor, sau nu Îl recunoaște chiar dacă Îl simte. În literatură, l‑au simțit Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta. Mai aproape de vremurile noastre, le‑a răvășit pe Anna Karenina și pe Emma Bovary, precum și pe Madame de Rênal a lui Stendhal, În inocența și simplitatea ei. Și, firește, și alții, Încă neînvățați să‑l recunoască, neatinși de perceperea lui deschisă, Încearcă, Într‑o formă obscură, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de opt ani a rămas valabilă. Șaptezeci de ani mai târziu, mă pregăteam să‑mi repet opțiunea. Printr‑o coincidență rar Întâlnită, doctorul Bakst mai avea o pacientă otrăvită cu toxina cigua. Se infectase Într‑o călătorie În Florida. Toxina răvășește sistemul nervos, dar e curând eliminată din organism, astfel Încât după câteva zile nu mai poate fi detectată. Din fericire, În cazul celeilalte paciente boala fusese depistată În fazele incipiente și după ce otrava peștelui i‑a fost filtrată din sânge, s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa; umbra începe să coboare; o coborâre extrem de înceată; se profilează silueta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne mi-a răvășit penele. Se poate, nu zic nu. Spune, știi de ce te-am chemat aici în astă noapte? Știi...? Huhurezul s-a oprit între ape sub cerul care-și dezvăluie o clipă căruțele, ca să le-nvăluie mai bine. Și peste întinderea înghețată, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre în ea, când Ștrunkovici urla nesătul: „Sanitarnaia, eșcio raz, sanitarnaia, madam!“ După o săptămână, Ștrunțkovici s-a dus cu frontul și n-a mai știut nimic despre el. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon cuibul mierlei - în așteptare Flori de piersic și păpădii la soare - doar oamenii-s grăbiți De dimineață la soare
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]