1,025 matches
-
pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal, văzu că mulți ascultau, mirați. Fiindcă, așa cum bine știa Asiaticus, invențiile neverosimile se bucură de privilegiul de a fi crezute imediat. În zilele acelea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să spună — la urma urmei, era doar prima lor noapte — că într-o zi vor călători împreună să le vadă pe toate. S-ar trezi dimineața târziu, iar Paul i-ar spune lui Emmy ce dulce e așa adormită și răvășită și ar comanda micul dejun în cameră (croissanți pufoși, suc proaspăt de portocale, cafea cu lapte gras și o farfurie plină cu căpușuni zemoase) și ar face planuri pentru — — Hei, Emmy? Paul o atinse cu degetele pe mână. — Mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
strânsă pe corp și o pereche de blugi Levis care îi veneau ca turnați — dar mai era ceva, ceva în felul în care se purta. Totul la el arăta lejeritate, dar, spre deosebire de stilul grunge al anilor nouăzeci cu părul voit răvășit, înfățișarea lui Jesse era veritabilă. Ea își dădu seama că îl privește cu insistență. — Ce e luni? întrebă ea repede; era primul lucru care îi venise în minte. — N-ai chef de obișnuitele amabilități, hm? întrebă Jesse zâmbind. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hol și recunoscu haina de piele a domnului Maxted, aruncată pe jos. Aceeași furtună care răvășise și dormitorul mamei sale de pe Amherst Avenue, măturase fiecare cameră din apartamentul familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted nu fuseseră În stare să se hotărască ce anume să Împacheteze În cinci minute. — Patrick... Jim ezită să intre În camera lui Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce stătea lîngă gard, urmărind cursul canalului prin valea Îngustă, un bombardier american Îi trecu pe deasupra lagărului. Preț de o clipă, o lumină pală, reflectată de partea inferioară a aripilor lui argintii alergă ca o fantomă printre urzici și sălciile răvășite. În timp ce Yang conducea fără tragere de inimă Înapoi spre Amherst Avenue, supărat Într-un fel de vizita la Lunghua, Jim se gîndea la ultimele săptămîni ale războiului. Spre sfîrșit, totul devenise puțin cam Încurcat. El aproape murise de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o jachetă cu umerii prea ridicați, care-i ajung până la gât, neagră, cu mâneci scurte. Pielea de pe brațe e pătată ca marmura. Își încălzește mâinile ținându-le între picioare. Dau încălzirea la maximum, vreau să simtă imediat căldura. Are fața răvășită, până și la ochi îi este frig. Nu se foiește pe scaun, nu-și caută locul, rămâne așa, nemișcată, cu spatele ușor depărtat de scaun. Apoi căldura o relaxează, în timp ce mașina aleargă pe banda pustie a autostrăzii. Îi ating vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în burtă, și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu! Cine te crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi era plină gura. N-am abandonat-o nici cu privirile, nici cu răsuflarea. Am rămas să respir peste ea. Mă aplecam, eram foarte aproape și poate că speram să o salvez cu suflul meu. O apăsam cu chipul meu răvășit... Simțeam o forță ușoară desprinzându-se din ea, ca un abur care se înalță din apă. Nu m-am gândit să fac nimic ca medic, uitasem că sunt. Am privit-o cum se privește ceva misterios, cu ochi atenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adormită. Era un negativ fotografic al propriei persoane. Clipi în lumină și își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu mai poți suporta să te tot ascunzi și vii aici. Nu mă ascund. Am făcut o alegere. Mi-am construit o viață nouă. —Mazel tov. Deci, te întreb iar, ce cauți aici? Soarele strălucea în părul lui roșu și răvășit. A trebuit să clipesc în lumină. Ai auzit vreodată de Anne Frank? Știi pe cineva care nu a auzit? —Eu sunt Peter van Pels. Van Daan din jurnal. Am așteptat surâsul neîncrezător. O dată la câțiva ani cineva susținea că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Siberia, din Pacific, A devenea H, și schimbul literelor făcea să dispară atoli, insule, suprafețe întregi de pământ. La știrile de amiază, postul local Beromünster a anunțat că și noi am avea parte de aceste ciuperci din ale căror umbrele răvășite radioactivitatea avea să „ne pice“ acum nouă, risipindu-se deasupra continentelor, la fix două ore după activare. O iradiație imperceptibilă dintr-o lume mai bună, unde se găseau și toate celelalte lucruri bune pe care ni le doream atât: jazzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a cerut să mergem În a mea. De când mă știu, m-am orientat precum rândunicile. Oricât ar fi de greu de crezut, cușeta mea era alături. Am găsit-o răvășită. Grondona mi-a sugerat să nu fac pe miratul. Am aflat apoi ceea ce domnia voastră veți fi citit În jurnale. Goliadkin fusese azvârlit din tren. Un controlor l-a auzit strigând și a tras semnalul de alarmă. La San Martín a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a trece peste el și apoi Îl zări izbindu-se de consola computerului, cu fața lipită de ecranul pe care străluceau literele: NU VĂ TEMEȚI. — Jerry! țipă Ted. Oprește-te, Jerry! Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce a măturat totul. N-a mai rămas decît remușcarea, o durere surdă și senzația inutilității. Trupul mă doare. „-Credeam că ai băut”-spune Doctorul-„dar văd că e mai rău!” Și începe imediat prin a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o clipă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e în iubireami plecată, singură încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
capătul viabil al așteptărilor când obosită fiind de propriile mele speranțe mi-am atașat sufletul de propria-ți singurătate, astfel încât înlățuite nu puteau să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SUFLETUL DE LUNĂ În ploaia rece mă-nfioară dorul meu din altă lume ce coboară prin tăcere cu o lacrimă de vis Plâng și florile-n fereastră rechemând pe al tău nume Ce-n alinturi suferinde zac legendele în scris. Gândurile răvășite cad în somnul de-altădată Iertător și blând în suflet, Cerul parcă s-a închis, De azur în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ne revadă curând. Eu și mama ne-am luat la revedere de la el cu zâmbetul pe buze. Ce băiat drăguț și politicos, a spus mama pe un ton satisfăcut. Eu nu i-am răspuns. Mă gândeam că nu arăta prea răvășit pentru cineva care tocmai făcuse sex. Și mă întrebam de ce îmi păsa. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" După ce Adam a plecat și Helen l-a trimis în noaptea umedă și friguroasă de martie ca să-și găsească drumul către apartamentul din Rathmines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul de prezentabilă. Asta exceptând desigur arsurile de Jack Daniels de pe tavan. Știam însă că puteam să dau cu var peste ele. Din nou. Îmi mai rămăsese ceva var de la ultima petrecere. Și mai erau și inevitabilele trupuri mahmure, nerase și răvășite, care erau de obicei de găsit pe canapeaua din sufragerie. (Și astea erau numai femeile.) De ele era mai greu de scăpat decât de arsurile de pe tavan. Sau de arsurile de țigară de pe covor. Trupurile zăceau prin cameră cam jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăla e al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise deloc la toate astea? —James, i-am spus în timp ce stătea pe scaun răvășit din cauza șocului. Tu ce ai crezut c-o să se întâmple? Ai crezut că zânele divorțului o să-și facă apariția și c-o să ne rezolve totul ca prin minune în timp ce dormim? James a reușit să schițeze un zâmbet chinuit. —Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Stensland a fost arestat și că Ed Exley a avut o contribuție la chestia asta. Să nu care cumva să te răzbuni. S-a Înțeles? Sedanul roșu - poate. Poate. Apartamentul lui Cathcart Întors pe dos și curățit, iar hainele lui răvășite...??? Cindy Păcătoasa: visul prostesc al lui Duke cu vînzarea de materiale porno. Royko Fulgușor despre Duke: „Preocupat de o afacere nouă“. Dukey, omul cu talente deosebite, Încercînd să recruteze dame de companie. Moravurile au fost pe fază: nimic concret În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse Phoebe. Nu-i nimeni. — Ar fi greșit să considerăn ultimatumul ONU ca un simplu declanșator, spunea ministrul. Saddam știe că acum avem dreptul să luăm măsuri militare. Când - și dacă - ne vom exercita acest drept este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]