2,788 matches
-
mult apus. O parte din poeziile de tinerețe, dar și de la deplina maturitate au fost adunate în volumul „în grădina visurilor” prin grija fiului său, profesor universitar George (Gelu) Vraciu și publicată la Editura Reprograph, Craiova, 2000. Din unele poezii răzbate revolta socială, nemulțumirea în fața nedreptăților, însă, în general, poetul își păstrează un tonusă ridicat, optimist. Pentru ca cei care l-au cunoscut ca profesor și director, ca un om al satului, să-l perceapă pe Gh. Vraciu și ca poet sensibil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răzeși Filipeni, care a dat numele comunei, într-o familie de țărani mai înstăriți și prin origine și prin hărnicie. S-a dovedit a fi un elev silitor, cu mare dorință de învățătură, fiind primul elev din Filipeni - Slobozia care răzbate spre coala Normală din Bacău, fără însă să se oprească din învățătură, urmând și Facultatea de Pedagogie a Universității din București. După o scurtă ucenicie ca învățător la școala din Slobozia, este chemat de directorul școlii din Lunca, Gh. Vraciu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă din dragoste, dar în general au grijă să nu izbutească. De obicei e doar un gest menit să stârnească mila sau spaima în inima iubitului. În tonul lui răzbătea un dispreț glacial. Pentru el era evident că Blanche Stroeve nu era decât o unitate ce trebuia adăugată la statistica încercărilor de sinucidere din municipalitatea pariziană în cursul anului respectiv. Era ocupat și nu-și mai putea pierde timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
CRIMELE LUMINII Pentru Riccarda Si probitas, sensus, virtutum gratia, census, nobilitas orti possint resistere morti, non foret extinctus Federicus, qui iacet intus. Palermo, vara anului 1240 Strălucirea amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de flori se răspândea În văzduh, purtat de briza ce venea dinspre mare. Întins pe niște perne de purpură, Împăratul desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și de tulburare. Apoi schiță un zâmbet. - Din fericire, deosebirea punctelor noastre de vedere se reduce la sfera spirituală. Să mergem, priorule. Cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi de povara unei hotărâri, oricare ar fi fost ea. Pecetea nepăsării era Întipărită pe acele fețe, precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de stricate? — Nu, domnule, nici pe departe, a protestat vehement tânărul monden, și știu că fata aia e de o bunătate de aur. Îmi pot da seama. Continuau să meargă, pierduți În mulțimea de pe Broadway, visând pe aripile muzicii care răzbătea din restaurante. Fețe noi se aprindeau și se stingeau ca un milion de lumini, fețe palide sau Îmbujorate, obosite, dar menținute În formă de o excitație epuizantă. Amory le privea fascinat. Acum Își făcea planuri de viață. Avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deschis când rostise cuvintele respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care umpleau camera răzbătea inevitabilul strigăt de neputință: — Nu Înțeleg! Vă rog să repetați, domnule Rooney! Majoritatea celor prezenți erau fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În mijlocul camerei și aprinzându-și Încă o dată, gânditor, un capăt de trabuc. Amory a avut impresia că pe fața lui se citea ușurarea de a-l vedea Întors. — Te-am visat foarte urât azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste și, Încurajat, Alec pornește Într-acolo, dar este respins de o nouă salvă.) ALEC: Iată deci unde-mi sunteți! A sosit Amory Blaine. CECELIA (repede): Du-l jos. ALEC: O, dar acolo și e. DOAMNA CONNAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un moment. (Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îmbrace peste desuuri, ca să se dezbrace apoi languros în jurul cozii de mătură, blondă vrăjitoare, Sabatul Americii, Sabatul MaxiBarului, Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ora asta. - Spune, nea Ovidiu! - Da, spune, nea Ovidiu, se enervă Mișu. Spune, să-ți vedem nerecunoștința. Spune, să auzim și noi minciuna. A ta! Mariana, ai și tu puțină răbdare! Mariana fugi în spate plângând. Doar hohotele ei mai răzbăteau în liniștea așternută peste sală, peste Vitan, peste București și peste un mic grup de telespectatori americani, colegii lui Will Smith, care vedeau totul printr-o cameră mică, montată în medalionul lui texan. - Deci cu halterele a fost că... păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Oare ce caută la ora asta târzie în parc? Într‑o bună zi li se va întâmpla și lor același lucru. Liceenii și muncitorul fluieră în timp ce‑o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tinerii numai toamna, când are loc un declin general al plantelor și animalelor. Rainer spune că în nopțile de toamnă magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de multă vreme muncitorul care locuiește aici. Puțină poezie pot să mai aducă doar mileurile, fotografiile de familie, imaginile cu cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde se străduiește să obțină o bursă pentru la anul. Are note foarte bune la engleză și este, în general - rebelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe care o ființă umană sau un animal o putea resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu am putut refuza. — Da? Șeful era Îngrijorat, știi, chiar se gândea dacă nu cumva ai de gând să-ți dai demisia. Și ai avut ceva interesant de făcut? Yaguchi vorbea trecându-și mâinile prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca să-l Întreb dacă nu vrea să mă biciuiască sau să mă penetreze violent cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era Santana, o melodie interpretată la chitară. Am izbucnit În râs atât era de caraghioasă situația, plus că mă și enervasem. Și În momentul În care am izbucnit În râs am realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sexual. Aveam impresia că deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care accentua cuvintele le amplificau sensul, dobândind semnificații nebănuite. De Îndată ce vocea răzbătea până la mine, eram copleșit de o senzație necunoscută chiar Înainte de a Înțelege sensul cuvintelor rostite de ea. Îmi doream să pot anula toate normele de conduită socială al căror produs eram. Tot ceea ce alcătuia personalitatea mea devenea insuportabil de dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor și picioarelor. Cu cât erau mai multe fete frumoase, cu atât avea mai multe speranțe, nu? Nu conta că una din ele era sora ei mai mică. — Se spune că oamenii au preferințe, le plac anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Cuvintele acestea se auzeau repetat, la un interval regulat, ca un telefon care se Încăpățânează să sune. Din ele răzbătea Întreaga forță de care dispunea Keiko Kataoka pentru a-și anihila interlocutorii. Știu care e standardul pe care ți l-ai impus singur, imaginea pe care ți-ai creat-o despre tine, părea să-mi spună ea. Nivelul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]