1,968 matches
-
părea și mai Îndepărtată decât cea a bărbatului. — Domnișoara Lange? Dimineață mi-ați spus că veți mai rămâne două-trei zile la Vichy. — Așa intenționam. M-am răzgândit. — Pot să vă Întreb de ce? — Aș putea să vă răspund că m-am răzgândit, și gata. E dreptul meu, nu? După cum și al meu este să-mi procur o comisie rogatorie și să vă oblig să vorbiți. Ce diferență e că mă aflu la Vichy sau la La Rochelle? — Pentru mine, una foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
meu este să-mi procur o comisie rogatorie și să vă oblig să vorbiți. Ce diferență e că mă aflu la Vichy sau la La Rochelle? — Pentru mine, una foarte mare. Acum repet Întrebarea: ce v-a făcut să vă răzgândiți? — Mi-a fost teamă. — De cine? Știți foarte bine. Și de dimineață Îmi era frică, dar mi-am spus că nu va Îndrăzni. — Fiți mai clară, vă rog. Teamă de cine? De bărbatul care a sugrumat-o pe sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se potriveau cu ale omului nostru. Părea circumspect. S-a uitat În jur, dar nu avea cum să mă vadă. A Început să formeze numărul. Mi-am arătat prea mult capul? E posibil... Dar se mai poate să se fi răzgândit brusc. După ce a format trei cifre, s-a oprit și a ieșit din cabină. — L-ai arestat? — Instrucțiunile erau să nu-l arestez, ci să-l urmăresc. Am fost surprins când l-am văzut, după nici douăzeci de metri, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fost trimis de principe să-l trateze pe regele Juba al Mauretaniei. Îi face semn băiatului să o ia înainte și, după ce își salută respectuos stăpânii, o pornește la rândul său spre ușă. După câțiva pași însă, pare că se răzgândește. Întoarce către cei doi bătrâni, cuibăriți unul lângă altul, o față îngrijorată. — Eu nu te-aș sfătui, împărate, să urmezi sfatul lui Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucă pe Trio de mână, gata să-l tragă după ea spre Caledus. Poate intervine să fie primiți mai repede. A vorbit și cu Ianuarius, dar, după cât de repede a plecat, se pare că a uitat. Ezită însă și se răzgândește. Viața favoriților imperiali este plină de incertitudini. S-ar putea să o refuze dacă află cu ce treburi a venit, după cum s-ar putea la fel de bine ca împărăteasa să se mânie dacă aude cumva că a apelat la liberții principelui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să imite forma Pământului? se frământă de una singură. Căci ce-i altceva Pământul decât o minge nesusținută de vreo proptea? Toată povara lui stă atârnată în văzduh. Chiar învârtirea lumii ține globul pământesc în mișcare. Reflectează adânc și se răzgândește. Nu, Pământul este chiar Vesta. Adică invers. Vesta i la fel cu Pământul. Cuprinde ace leași elemente. Este flacăra vie și fecioria neprihănită. Este Mama Vesta. Încuviințează încetinel. Cine știe? Regele s-o fi gândit la întregul Univers, în mijlocul căruia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost până acum capabil să protejeze singur tot poporul. Nici măcar cuplul primordial, care dă, ia și res tituie viața tuturor ființelor de pe pământ, din apă și din ceruri. Dacă-l descoase pe rex? Ia să vedem, el ce spune? Se răzgândește. Mai bine își vede de ale ei. Arată cu mâna de jur împrejur ca să-i atragă atenția fetiței: — Privește cu atenție la forma templului... — E rotund. — Așa a fost dintotdeauna. Fetița o strânge cu putere de mână. Vrea să afle
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atrasă de exerciții diferite. Își râcâie obrazul cu vârful unghiei. În pledoarie va fi nevoie și de o descriere din când în când. Nu numai istorică, ci poetică. Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să-și mai desfete o dată ochii cu cele cinci suluri de papirus. Gura i se destinde într-un surâs larg. Valorează însutit, nu înmiit, greutatea lor în aur. Trece cu degetele, apreciativ, peste armătură. Calitatea unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
livre. Nero consimte absent. A început să-l frământe o idee. Există cumva o anumită simpatie sau antipatie a câte unui zeu pentru o anumită victimă? Dă să se întoarcă spre Velleius, să-i ceară și lui părerea, dar se răzgândește. Mai bine nu. S-ar putea să nu-i înțeleagă preocupările. De ce trebuie să sacrificăm zeilor din infern numai animale de culoare neagră? O să-i răspundă că este normal să le placă negrul, din moment ce trăiesc în obscuritate. Din același motiv
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor măie descurajat Velleius Paterculus. — Nu pare să accepte sacrificiul nostru, se ridică nefiresc de ascuțit glasul Urgallaniei. Tiberius clatină nedumerit din cap. Se răzgândește după aceea. Tot ce se poate. Dar asta ar însemna că ceva în relația noastră cu zeii scârțâie. Ce anume? Și dacă e vorba de o intervenție divină, atunci trebuie să li se răspundă. — Și la Menturnae, în vecinătatea Campaniei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
târziu, brațele îmi atârnă, încărcate de plase. Am cumpărat un trening, două perechi de jambiere din lycra, trei perechi de ciorapi și o pereche strălucitoare de teniși Reebok. Am cheltuit atâția bani azi, încât nu se poate să mă mai răzgândesc. Asta era și ideea, de altfel. Când ies din mall, stau câteva minute și mă uit la mulțimea agitată, ascultând un amestec de voci din toate colțurile lumii. Aș putea să merg direct acasă, asta aș fi făcut acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lângă chiuvetă. Ei bine, spune ea, și mă privește. Unele ți se vor potrivi, dar altele nu. Dacă iei câte ceva de la mine, atunci va fi bine. ― Fii fără grijă, mormăi, încercând să nu par demoralizată, pentru că încep brusc să mă răzgândesc. Nu sunt sigură că merită deranjul. ― Jemima! mă ceartă Geraldine. Uneori ești de-a dreptul exasperantă. De zile întregi, mor să pun mâna pe tine. Acum că slăbești, ai nevoie de un machiaj serios, și iată! spune ea, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cineva care să-l înlocuiască pe Ben cât stă el aproape o săptămână în America. Mai mult, costă bani să trimiți o întreagă echipă de filmare în cealaltă parte a lumii. O să se facă de râs dacă Alexia Aldridge se răzgândește, sau se arată șovăielnică, sau decide să nu dezvăluie nimic despre film. Iar Alexia Aldridge e tânără, disponibilă, și extraordinar de frumoasă. Dar nu, își spune Diana atunci, poate că vrea ea să fie intervievată de Ben, dar nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai face, nu mă suna la Brad. Plec acum, și am să continui să te sun până dau de tine. Vorbim curând.“ Și închid telefonul. Capitolul douăzeci și opt Îmi trag valiza pe hol, mulțumind lui Dumnezeu că Brad nu s-a răzgândit și nu s-a hotărât să mă conducă. E atât de grea încât probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Spune-mi. Să-l sun? ― Nu, spune ea. Clar nu. Stai numai liniștită și lasă-mă pe mine să rezolv asta. ― Geraldine, te rog nu-i spune ca n-am bani să mă întorc acasă. Oricum, probabil că s-a răzgândit deja până acum. ― Jemima, dacă a fost chiar aș incredibil pe cât spui tu că a fost, n-are cum să se fi răzgândit. Ai încredere în mine, că mă pricep la bărbați. Chiar răsuflu ușurată, pentru că nimeni nu cunoaște bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rog nu-i spune ca n-am bani să mă întorc acasă. Oricum, probabil că s-a răzgândit deja până acum. ― Jemima, dacă a fost chiar aș incredibil pe cât spui tu că a fost, n-are cum să se fi răzgândit. Ai încredere în mine, că mă pricep la bărbați. Chiar răsuflu ușurată, pentru că nimeni nu cunoaște bărbații mai bine decât Geraldine. ― JJ? Am uitat să-ți spun, ți-a venit o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de a propovădui în Japonia. Mai cu seamă femeile, mama și mătușa mea, voiau să intru într-o mănăstire liniștită din Nueva España și se tot străduiau să-mi găsească un loc acolo, doar-doar m-ar fi făcut să mă răzgândesc. În acel an, m-am alăturat unor misionari care mergeau spre Filipine adunați de părintele Juan de San Francisco și în ziua de douăzeci și doi iunie m-am îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de neînțeles. Toată lumea știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește că și oamenii de seamă știau acest lucru. Îi durea inima să fie tratați la fel ca negustorii și mateloții. Pe deasupra, ca și cum s-ar fi răzgândit peste noapte, slujbașii n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Își aduse aminte cu durere de cuvintele pe care i le spusese acesta când au plecat din Mexico. Însă, Matsuki se uita în altă parte, la fel ca și mai înainte. — Luați seama că Stăpânul și Sfatul Bătrânilor s-au răzgândit. Domeniul nostru nu mai vrea să primească vase străine și nici să câștige din negoț cu străinii. Ne-am lepădat de dorința de a face negoț cu Nueva España. — Atunci... zise samuraiul cu glas sleit, înseamnă că și împrejurările în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi. Își strânse ochelarii și-i băgă În cutie: Este cumva ziua dumneavoastră? — Nu, nu-i nici o petrecere asta. Nevastă-mea s-a hotărât să divorțeze. — A, spuse conductorul, sper să se răzgândească. Celălalt clătină din cap. Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială, e o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima oară, doar că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e la școală!... Au ajuns la poarta școlii. Tata tresare. Privește mai atent. Unde-i Sorin? Unde-i? Că doar au plecat împreaună. Poate că s-a răzgândit și a luat, ca de obicei, drumul grădiniței. Dar, dacă nu-i așa? Or să mai aștepte câteva minute. Ce mulți copii sunt aici! Mult mai mulți decât la grădiniță! se miră Sorina. A sosit și băiatul. Unde-ai fost
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o plajă de nudiști. Tragedii, neplăceri fatale, finaluri nefericite, asta erau cei de acolo. Dar ce căutam eu În locul acela? Eram prizoniera acestor gânduri, incapabilă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Scumpe și o cususem În căptușeala hainei. Portarul Luo ne-a Îndemnat să ne grăbim, dar Mama Scumpă continua să se dea În spectacol amenințând că ea nu vine. Voia să ne facă pe toți să o implorăm să se răzgândească. Gândurile mi-au zburat În altă direcție. Ce s-ar Întâmpla dacă Mama Scumpă chiar ar rămâne acolo? Cum mi-ar schimba asta viața? Acest gând m-a făcut să simt furnicături În stomac. Simțeam cum mă lasă picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
63, când am părăsit această lume. O, cum m-a mai jelit. Își amintea trecutul nostru Împreună În culori atât de rozalii Încât m-am Întrebat dacă nu cumva era mai senilă decât o credeam eu. Sau poate chiar se răzgândise În ceea ce mă privea? Când mi-am dat seama care e răspunsul, și eu m-am răzgândit În ceea ce o privea. Dacă În trecut așteptasem cu nerăbdare să-i vină sfârșitul, acum Îi doream o viață cât mai lungă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În culori atât de rozalii Încât m-am Întrebat dacă nu cumva era mai senilă decât o credeam eu. Sau poate chiar se răzgândise În ceea ce mă privea? Când mi-am dat seama care e răspunsul, și eu m-am răzgândit În ceea ce o privea. Dacă În trecut așteptasem cu nerăbdare să-i vină sfârșitul, acum Îi doream o viață cât mai lungă. Să nu părăsească „anticamera morții“ și să mi se alăture În viața de apoi. La sfârșitul primei părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]