2,264 matches
-
spre douăzeci și doi aprilie, căci sanitarii, un medic de campanie care ținea lista și cei cu răni ușoare, printre care mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Această pedepsire a tuturor prizonierilor de război germani, inventată de un politician american și denumită după el, îi solicita celui vizat zgârcenie în gospodărirea resurselor: după numărătoarea efectuată la apel, orice mișcare care nu era indispensabilă se cerea evitată, căci rația zilnică, limitată la opt sute cincizeci de calorii, se strângea din numai trei sferturi de litru de supă de arpacaș în care pluteau câteva ochiuri izolate de grăsime, din sfertul de pâine neagră, o porție minusculă de margarină sau brânză topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci când, după mesele îndestulătoare de la spitalul militar și care, tocmai de asta, nu mi-au rămas în memorie - vor fi fost supă la cazan, gulaș cu găluște, iar duminica tocătură la tavă cu sos de ceapă și piure de cartofi - rațiile foamei concepute de Morgenthau își puneau amprenta asupra cotidianului nostru îngrădit. Se poate și ca succesiunea de imagini, având o precizie de fotografii, ale asistentelor a căror prezență o simțisem până de curând pe piele ori fața unei școlărițe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici o pradă de război pe care să o arate acasă, o singură piuneză a valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia, revenit în lagăr, am reușit să obțin o pâine neagră. Asta a însemnat, pentru nefumătorul care eram, rația îndestulătaore pentru patru zile. Când am primit de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pe spanac, tot ce găseau prin pădure, de pildă ridichi sau gura leului. Unii fierbeau chiar și rădăcini. Un subofițer care, cum spunea el, ca ocupant avusese șansa să petreacă ani minunați în Franța, și-a scos din raniță rația suplimentară, vreo duzină de broaște săltărețe pe care le prinsese într-o băltoacă din pădure, le-a tranșat de vii și le-a gătit laolaltă cu spanacul. Barăcile lagărului nostru, în care două priciuri de lemn continuându-se fără trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită, am ascuns-o într-o hârtie de ziar cu lozinci tipărite cu litere mari îndemnând la rezistență. Ca rezervă, ascunsă între saltea și scândurile priciului, ea urma să completeze rația mea zilnică. Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pământ și acoperiți cu foi de cort până când, după câteva săptămâni, am fost distribuiți și duși în lagărul de muncă; foamea s-a mai domolit, fiindcă acum reușeam, cu ajutorul mărfurilor mele de schimb, piunezele cu Westwall-ul, lucind argintii, să ameliorez rația săracă în calorii a lui Morgenthau. Pentru mine, cel pe care tutunul tot nu reușise să-l ispitească, preschimbarea țigărilor americane în altceva era deosebit de rentabilă. S-au obținut, la schimb, pâine și unt de arahide. O conservă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne-a impresionat această dublă lovitură, căci mai sesizabil și mai real, pentru noi, era celălalt eveniment: spre sfârșitul verii, cura de slăbire prescrisă de politicianul american Morgenthau a fost întreruptă. Am ajuns la peste o mie de calorii. Din rația zilnică făcea parte chiar și o optime de cârnat. Din momentul acela puteam fi considerați mai sătui decât toți aceia care, dincolo de sârma ghimpată, își purtau foamea pe piața neagră. De la coloanele de muncitori care îndepărtau, în Augsburg și München
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am instalat în barăci în lagărul Munster. Supraveghetorii englezi erau interesați de o parte din ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mâncarea de la cantină nu avea gust, dar era sățioasă. Pe deasupra, tichetele de muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente bogate: cârnați, brânză, unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte. Împotriva pneumoconiozei exista zilnic o rație suplimentară de lapte. Încălțările de lemn se purtau în subteran. În baraca de duș ne schimbam, legam sacul cu haine sub tavan și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului, a fumătorului de țigări răsucite de mână și a fumătorului de pipă -, în timpul războiului și-n primii ani de pace nefumătorul s-a aflat în avantaj. Prin comerț cu rația lui de țigări și, mai târziu, cu cartela pentru țigări care i se cuvenea, el a fost favorizat - la răstimpuri, pe piața neagră, pentru o „activă“, cum se numeau țigările de fabrică, se oferea un ou -, fumătorul însă nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viața În lume asta Întru apărarea acestui crez. Pujato, 21 octombrie 1942. H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) MARTORUL Isaiia, VI, 5 — Că bine le mai zici, nea Lumbeira. Egzistă spirite pă bune căpoase, care preferă mai bine o rație dă băsmiri, care chiar și Nunțiu cască când le aude a mia oară, În loc de-o dezbatere cot la cot despre o chestie care nu șovăiesc să cânt că-i cea mai cea. Tu caști fleoanca, că stai gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contemporane, dar de câteva ori mai mari. Desfăcură un astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de gând să mănânci chestia asta? Îl Întrebă Harry. — Bineînțeles! Știi, odată am avut o sticlă de Dom Perignon 1897, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
drăgălășenie copilărească. Încet, încet, mi-am spus singură. Respiră adânc! Am rezistat impulsului de a o abandona pe Kate pe masă, de a fugi către el și de a mă arunca în brațele lui. Mi-am reamintit că-mi epuizasem rația de nevroze în ceea ce-l privea și că ar fi fost o ideea foarte bună să mă comport ca o femeie normală și echilibrată. La dracu’! Cu puțin exercițiu, poate că aveam să și devin o astfel de femeie. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevărat fericit, vreau să zic. Oamenii pretind că sînt. Nici eu nu știu, spuse Helen după o clipă. Fericirea este ceva atît de fragil În zilele noastre. Ca și cum s-ar Întîmpla o mulțime de lucruri. Ca și cum s-ar da la rație. Helen zîmbi. — Da, exact! Și Îți dai seama, atunci cînd ți s-a dat puțină, că o să se termine repede, și asta te face să nu te bucuri, ești prea preocupat și te Întrebi ce-o să simți cînd n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
face să nu te bucuri, ești prea preocupat și te Întrebi ce-o să simți cînd n-o s-o mai ai. Sau Începi să te gîndești la persoana care n-o să mai aibă parte de nimic, ca tu să-ți primești rația. Ea Însăși se cufundă În tristețe, gîndindu-se la astea. Începu să spargă bășicile de vopsea de pe platforma metalică, dezgolind firișoarele de rugină de desubt. — Poate că, la urma urmelor, profeții din ziare au dreptate, continuă ea liniștită: că primești răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult lapte. Probabil că Își pusese Întreaga rație. Helen Îl sorbi, Închizîndu-și ochii cu un sentiment de vină. CÎnd Julia Îi oferi un sendviș, ea Îi spuse: — Ar trebui să-ți dau bani sau altceva În schimb, Julia. Într-adevăr, zise Julia. — Ți-aș putea da un cupon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să mă duc acasă cu ea. Îi comunici asta, după ce-o să spui lui Gibson? Vrei să-i zici c-o aștept aici? — Bineînțeles, Întări Caroline, Îndreptîndu-se, gata de plecare. Și nu uita de ouăle crude. Știu că-ți risipești rația, dar odată am avut o mahmureală după niște cocktailuri mizerabile pe care mi le-a făcut un băiat la o petrecere, și n-o să-ți vină să crezi cum și-a făcut oul treaba. Cred că Minty Brewster a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e și Viv aici. Nu ar deranja-o. Ne-ar ajuta. Ai fi ca... știi, contele de Monte Cristo! Îi veni lui Duncan ideea. Se și gîndea cum ar pregăti farfurii de mîncare, luînd carnea, ceaiul, zahărul din propria lui rație. Se gîndea cum ar fi să Împartă patul cu Alec, În fiecare noapte, În secret... Dar Alec părea că se Îndoiește. — Știu și eu! Asta ar lua luni, nu-i așa? Ar Însemna să stau acolo pînă la sfîrșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
golită de orice amintire limpede din acea zi și din acele ore. Singurul lucru de netăgăduit pe care îl puteam rememora era că fusesem, la un mo ment dat, la el în cameră și că mă lăsasem privită de nenumă rații ochi ai nenumăratelor portrete de pe pereți. Și îmi mai aminteam un lucru, cu deosebită pregnanță: că îl sărutasem și eu pe Eduard, îndelung, pe stradă. Că îmi dorisem să nu se mai sfârșească îmbrățișarea noastră și sărutul nostru. îmi devenise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la Paris și încheiată cu războiul ruso-turcesc n-am fi pierdut-o pe povârnișul unui stupid liberalism, unii căutând să demagogizeze poporul din ce în ce, alții oprind acel proces de disoluțiune socială, dacă puterile cele mai bune ale gene rației trecute nu s-ar fi irosit în lupte sterpe pentru idei fără nici un cuprins real, daca statul nostru n-ar fi fost un adevărat Bizanț, în care logomachia, discuția asupra subtilităților constituționale și de principii, să precumpănească orice întrecere pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îi dădea, dar ăla pe urmă făcea pe el și împuțea celula. Folcloristul, ca să nu-i mai împiedicăm să se mai ocupe de el, îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la cur... îi dădea ceaiuri, îi dădea din propria lui rație, îi ștergea gura, care nu reținea toată mâncarea, îi spăla singur pantalonii, care în permanență erau murdăriți de diaree... Și într-o zi muribundul deschise ochii, revenind la viață. Dar tot nu putea mânca singur și nu putea vorbi. Încetul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strivi acceleratorul. Vehiculul blindat mugi și vibră dând înapoi iute pe rampă... Se prăbuși o ladă și Hudson fu acoperit de un maldăr de materiale. Comtehul înjură și dădea din mâini să se elibereze, fără să-i pese dacă erau rații de hrană sau explozibili. Hicks era preocupat de ușă, manipulându-i comenzile. Panoul era aproape închis când doi clești înarmați cu gheare lungi se iviră brusc și se loviră de metal ca niște ciocane pneumatice. Newt, din scaunul ei, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]