1,568 matches
-
Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii, a obiectelor neînsuflețite și a rafalelor de vânt, alcătuiți cu toții din infinit mai mult spațiu gol decât din materie solidă. Oare nu există o posibilitate conceptuală ca aici, printre noi, pătrunzându-ne și înconjurându-ne pe toți, să existe o cu totul altă lume, una alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că a fost o rafală de vînt. — VÎntul nu izbește cu pumnii În ușă, Daniel. Să plecăm. M-am Întors În Încăpere și am adunat hainele noastre. — Ține, Îmbracă-te. Hai să aruncăm o privire. — Mai bine plecăm acum. Îndată. Vreau doar să verific un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
palier și m-am avîntat pe scări În jos, apoi am ieșit pe poartă. Strada Urgel era un rîu de nisip strălucitor din care se Înălțau felinare și copaci, asemenea unor catarge Într-o negură deasă. VÎntul spulbera zăpada În rafale. M-am dus pînă la stația de metrou de la Spitalul Clinic și m-am cufundat În tunelele de abur și de căldură la mîna a doua. Hoarde Întregi de barcelonezi, care obișnuiau să confunde zăpada cu miracolele, comentau caracterul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele fură măturate de o altă rafală de vânt, În locul chipurilor apărură niște litere și cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și cifre, care, după ce scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i spui, vezi, ce era să se Întâmple? Din cerul care fusese și până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când prima rafală serioasă de ploaie te făcu să simți prin cămașă apa rece ca gheața. Ai rupt-o la fugă spre sat uitând de reproșul plin de furie pe care te pregăteai să-l faci femeii. Alergai acum de-a lungul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
drum. Zâua, di bini di rău, mai vezi undi îi șanțu’ șî nu dai în el, cî,... ferească Dumnezău, îți rupi picioarili! Da’ dacî ni apucî noaptea”... Din cauza locurilor troienite, calul nu mai putea alerga. Peste acestea mai veneau și rafalele de vânt, care îl făceau să se oprească și să-și întoarcă botul din calea lor... Înaintau destul de greu. Lumina începuse să scadă. În cele din urmă, moș Pavel a coborât din sanie, luându-l pe murg de căpăstru... „Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult plecat. Dumitru s-a întors și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al verandei. Danny îi privi. Luna dispăru sub o altă pătură de nori. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu va ști nimeni. Nu voi spune decât c-am auzit că Loftis e... — O, Dumnezeule, a început iar vânătoarea de vrăjitoare? Buzz ieși pe sunetul produs de un nemernic trist bocind. În timp ce el făcea pe durul, afară plouase cu rafale puternice - genul de potop care amenința să topească poalele dealurilor în ocean și să inunde jumătate din zona bazinului L.A. Buzz parie trei contra unu că Hartshorn își va ține gura, doi contra unu că mai multe intervenții polițienești îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în interesul anchetei” - iar atunci când vreun detaliu mărit îl impresiona foarte tare, își simțea tranzitul intestinal iminent. Nici un set de semnalmente corespunzătoare unui bărbat între două vârste care să-l oblige să se oprească și să cugete. Doar poze, în rafale rapide, ca șirurile de imagini pâlpâind la cinema. Cearșafuri ude după futut. Un blond dezbrăcat, trăgându-și sufletul, cu venele de la picioare zvâcnindu-i. Focalizări pe intromisiuni oribile. „E în interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor, transformând pozele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plutește în fața lui, îndepărtându-se. Mexicanii începeau să arate speriați. O bătaie în geam l-ar fi adus pe tipul de afară. Buzz făcu câțiva pași, ca să poată vedea fiecare chip din încăpere, și orientă vârful țevii ca pentru o rafală cât mai eficientă. În momentul în care ar fi apăsat pe trăgaci, Jack și Mickey s-ar fi vaporizat. — Banii și drogurile într-unul din plasele tale pentru haine, Mick. Acum! Și încetișor. Mickey zise: — Davey, o să tragă. Fă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor, În Încăpere porni o rafală de vânt. Un vânt rece, de iarnă adâncă, un vânt aspru de viscol și de codru uitat de timp. Ibricele de pe masă căzură și se sparseră pe jos. Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar covorul roșu cam zdrențuit ar trebui înlocuit. Apoi Charlie își amintește apucăturile jenante, ce-i drept, ale doamnei Braddock, și ordonă ca toate obiectele mici, dar de valoare din saloane, să fie puse bine. În zenana întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine și glezne, ca niște copii cerșetori. Pran nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și dea seama. Misiunea este în flăcări. Flăcările mângâie partea din față făcută din lemn cum mângâie degetele corzile unui instrument. Scot un sunet ca un răpăit, ca un vuiet jos, teribil, care pe moment izbucnește deschis într-o rafală, un trosnet. Vorbirea giganților. Încearcă să ajungă în față, îngrozit dintr-odată de pierderea acestui loc, a camerei sale și a colajului de figuri estompate, a dulapului cu haine, a familiarității scărilor pe care cobora spre salon. Semnul misiunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sute de kilometri tablourile de bord au dat alarma... Cei mai surprinși au fost pasagerii din capul giganticei coloane, supuși, fără de veste, unor cumplite suprasarcini. Ordinatoarele de la bordul primilor bolizi, primind comanda, accelerară viteza. Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine, Încredințați că ofițerul zărise ceva prin binoclul lui special, cu care se putea vedea și noaptea. Bucuros de Întâlnire, Monstrulică se târî până la Foameangât, Îl salută militărește și se prezentă. Piticania cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre malul râului Enmyoji, poate pentru a-și astâmpăra setea. Patru sau cinci soldați - probabil vasali ai stăpânului acelui cal - o luaseră la fugă după el. Dintr-o dată, de pe țărmul opus răsunară focuri de armă, urmate de o serie de rafale, una după alta. Ca răspuns, trupele lui Hideyoshi au tras și ele spre malul din miazănoapte, pentru a-i ajuta pe soldați, care se ascunseseră în păpuriș. Nu mai aveau timp să aștepte ordinele. — Atacați! Ordinul de ofensivă generală al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți săgețile! — Loviți-i! Observând deruta inamicului, călăreții și corpul de lăncieri atacară dintr-o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămân calmă. Oricum, pe mine nu mă avea cu nimic la mână. Nu băusem două sticle de coniac pe zi și nici nu vândusem vitele fără știrea fratelui meu. Josephine l-a presat pe John Joe fără milă, cu o rafală de întrebări legate de copilăria lui, de la relația pe care o avusese cu maică-sa... Chestiile obișnuite, după câte îmi închipuiam eu. Dar să încerci să obții informații de la John Joe era ca și cum ai fi încercat să storci sânge dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]