2,603 matches
-
de ani. Mai întăi Elisa, cum i se spunea mamei și apoi Regina. 87, 88, 89 de ani... Amândouă au o statură dreaptă , distinsă, regală. Pentru că Elisa are prin natura ei, de la Dumnezeu, un aer de noblețe și distincție , un rafinament al gesturilor, indiferent de situație, oricât de complicată ar fi . Și amândouă au tot timpul o bomboană de mentă în poșetă. Într-o zi mi-a povestit o întâmplare de-a Reginei pe care o citise ea pe undeva. „La
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
așa, ca pe vremuri, deși era om În toată firea, Ponte Rialto din Veneția, cu tânărul care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte din Seul, unde cunoscusem Întâia oară ce Înseamnă eleganța și rafinamentul extrem-orientale, Întâlnirea imaginară dintre Iosif din Cana Galileii (unul dintre evreii creștini urmăriți, de amintirea sacrilegiului de pe dealul Golgotei, care așteaptă parousia, a doua venire pe pământ a lui Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păduri, iazuri cu pește, plus mori și mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor era, de fapt, un adevărat castel, cu zeci de Încăperi și de două-trei ori mai mulți slujitori, care făceau onorurile casei cu pricepere și rafinament. La vânătorile cu șoimi, câini și hăitași organizate de bătrânul Corbu luau parte, adesea, personalități importante din elita politică și din armata română, inclusiv obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ușor buimaci din peșterile de la Neanderthal, oamenii se răspândeau care-ncotro în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi aveau o certă semnificație cognitivă. Cu timpul, însă, datorită înăspririi relațiilor de producție și apariției la nivelul marilor imperii a unui rafinament greșit înțeles, gesturile de acest tip și-au pierdut conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel că dacă pentru proaspătul om primitiv mângâierea cu cinci degete din care unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zvonul unui accent latin? Dar luați loc, vă rog! — Nu v-ați înșelat, scumpă doamnă - răspunse Metodiu așezându-se. Indiferent în ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem. Suntem strănepoții acelui poet care pentru că a slăvit rafinamentele iubirii, a fost trimis să le caute la barbari. în ființa noastră sălășluiește astfel acest paradox: scăldându-ne în Dunăre, înotăm de fapt în Tibru. — Din păcate - oftă doamna Potoțki - râurile noastre nu comunică și au debit mic. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am face-o. — Sunteți încântători, dragii mei - spuse papa cu lacrimi în ochi. De ce n-avem și noi călugări precum aceștia, cardinale Damiani? — Sanctissime - răspunse Damiani - din câte știu, arta vorbirii la ei în Răsărit a ajuns la un asemenea rafinament pentru că nu au Senat, unde să aștepți rândul să exersezi limba. La noi Senatul, unde subiectul era mai marele, ca subiect unic, a diminuat astfel frumusețea și complexitatea retoricii. — Să-nțeleg că retorica înflorește mai ales sub presiuni de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cineva care să te dădăcească; nu, simți tu, din propria ta pornire să faci un semn pe fluier, pe ciomag, pe oale, pe cămașa zilnică și, dintr-o dată, te trezești „artist”. Vreau să spun că, pentru a ajunge la rafinament și perfecțiune artistică, au trebuit secole de migală, de îndepărtare a acelor elemente care nu spuneau nimic, erau o umplutură, de esențializare a sensului și mersului vieții. Și marii artiști care au plecat în creația lor tot de la folclorul inepuizabil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Kheops ordonă construirea piramidei care-i poartă și astăzi numele. în bazinul mediteranean, în China, în Siberia, în Asia Centrală și în India de Nord, arienii, mongolii, indo-europenii îsciții, apoi sarmații) și turcii îxiongnu și khazarii) dezvoltă civilizații de un mare rafinament, ilustrate prin orașe, palate, întărituri, fortărețe, opere de artă, arme, bijuterii, ceremonii ritualice și birocrații. Toate sunt organizate în jurul însușirii surplusului prin forță. în China - de pe acum, zona cea mai populată, mai dinamică și cu cea mai intensă activitate comercială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
schimbase. Izbândise în afaceri și acum avea un birou în Chancery Lane; nu mai bătea ea atât de mult la mașină, ci își petrecea timpul corectând lucrările celor patru dactilografe pe care le angajase. Avusese ideea de a da oarecare rafinament ocupației ei, așa că folosea cerneluri roșii și albastre. Lega manuscrisele într-o hârtie mai groasă, care arăta vag ca mătasea moarată în diferite culori pastilate. Își făcuse o reputație frumoasă în privința acurateței și eleganței lucrărilor pe care le preda. Scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
corabie. Îl căută În traistă. Acum, În plină lumină, observă că acele semne mărunte nu erau o decorațiune, ci niște incizii regulate de grade și de orbite. Pe margine, iarăși un șirag de caractere arabe. Un obiect alcătuit cu un rafinament ieșit din comun. Se Întoarse, uitându-se după tânărul sarazin. Amid Îngenunchease pe un covoraș și se ruga cu fața la perete. Dante se apropie, Întinzându-i instrumentul. - Dar aici ce scrie? Sclavul șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar nu așa, în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grupat astfel copacii. Aceștia oftează și scrâșnesc, ca și când ar fi amenințați de un mare pericol, deși nimeni nu le face nimic, în afară de vânt. Doar sunt protejați în grădina Sophiei de orice stricăciune venită din exterior. Dau impresia de libertate și rafinament și exact aceeași impresie caută să facă și Rainer, care stă ghemuit la rădăcina unui copac ales la întâmplare și maltratează limba germană, după cum s‑a exprimat o dată chiar profesoara lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
intelectual, însă ceva mai greu în realitatea greu de strunit, rebelă, refuzând să intre în una dintre cele trei rubrici epicuriene? Căci filosofia, prietenia, arta sunt oare dorințe naturale? Nu, animalele nu le cunosc, numai oamenii aspiră la sens, la rafinament și la plăcerea estetică... Universitarii practică tot felul de contorsiuni și fac apel la Lucrețiu pentru a umple găurile din opera lui Epicur asupra acestor chestiuni: într-adevăr, Lucrețiu laudă meritele unei vieți naturale - se spune -, ca la început, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV, 1446), pictura, sculptura, inteligența activată și perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de clarvedere, îi este pe potriva celui care îl poartă, pentru ca, deși e un tanar înrobit de tumultul vieții, de mirajul libertății, de identitate până la nonconformism, poartă în sine o adâncă noblețe, o boierie, un impuls, o dedare la elegantă și rafinamentul ce răzbat din altă vreme, din profunzimea vieții). Mihnea Boerescu expune o vizibilă comportare civilizată, elevata, un stil acut modern al vieții contemporane înmlădiat pe bun simț și educație. E printre puținii oameni înstăriți, cu maniere și cavalerism, în totală
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
pătrunsă de noblețe dramatică și istorie. Cu totul altfel își construiește compoziția Maurice de Vlaminck, unul din cei mai cunoscuți pictori fauviști. Casele din pictura sa sunt exuberanțe, învăluite într-o ambianță metafizică, care crează spontan o alternativă la realitate. Rafinamentul gamei cromatice, acoperișurile, ferestrele, ușile realizează un ansamblu colorat al unor circumstanțe ezoterice. La Zvi Tadmor peisajul cu clădiri este învăluit parcă într-o nebuloasă. Noi putem desigur ghici aglomerarea caselor. Este de fapt un studiu de tranziție între pictura
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul verbal al unui erotism contaminat de bolile vulgului, resimțindu-l ca trecător, superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate, pare să ne spună poeta, ar suna ca o repriză de manele într-o catedrală
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
felul de interpretare a acesteia și modul de reflectare a societății și talentul autorului în interferență cu intervenția și rolul societății. -Nu există opere accesibile sau opere inaccesibile.Valoarea estetică a operei ce cuprinde:profunzimea esenței,complexitatea structurii,noutatea limbajului,rafinamentul expresiei,polivalența sensurilor incluse,nu definește accesibilitatea.Între cele două concepte: accesibil și inaccesibil nu trebuie interpusă o falsă antinomie.Trebuie păstrat raportul între opera de artă și public. -Omul,în inconștiența sa,în prima parte a vieții se străduiește
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂPCEASCĂ-6 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361361_a_362690]
-
din lucrurile care umpleau cameră. Tronau în biblioteca de pe perete, pe scaune, pe masă, sub masă, pe parchet...” Iată profilul iubitului ei: „Se născuse obosit și trăia doar pentru a se odihni...” Fascinantă descriere. Autorul ne-a și aruncat cu rafinament în acel dolce farniente fasinant! „Rodica începu să se dezbrace... Abdomenul plat și pubisul perfect epilat îi dădeau un aer de feminitate aparte. Se mișcă prin cameră firesc, fără nici o poză de vulgaritate studiată și intenționată. - Bafto delo. Ce mai
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
lumină la care doar cei dăruiți și dăruitori ajung. Un miracol, așa cum li se întâmplă numai celor care cred că așa ceva este posibil. Vom mai avea prilejul să-l vedem pe Horațiu Mălăiele, să conversăm, într-o cafenea pragheză unde rafinamentul nu este dat numai de ambient ci, mai ales, de spiritul inegalabilului G. Mosari, de origine și el băcăuan (o fi ceva și cu locurile acestea!), îl vom mai întâlni pe Teșu Solomovici, omul care, cu eforturi numai de el
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
valente noi de emotivitate.” Vasile Drăguț ,,Vasile Pintea izbutește să echilibreze, într-un mod care mi se pare exemplar că forța de autocontrol, tradiția vie, fecunda, cu o modernitate discretă și astfel oarecum atemporala. La fel de echilibrat poate fi socotit și rafinamentul sau tehnic. Asimilându-și în adâncime, fără servituți penibile, freamătul și misterul suprarealismului - în sensul inedit - prin genialul Paul Klee, care este poate ctitorul sensibilității plastice moderne, așa cum fusese Cézane cu jumătate de secol înainte pentru epoca anterioară. Posedând un
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
rânduri de proză - care posedă, înlăuntrul lor, eleganța și muzicalitatea specifică versurilor, dovadă de netăgăduit că, și în expuneri, în îndrumări morale, părintele Botiș rămâne sub mantia sa de... poet. În încheiere, rămânem în același cadru al subtilității și al rafinamentului expresiv, notând câteva elemente definitorii, menite să schițeze un portret: acela al maestrului Radu Botiș, teolog devotat chemării sale apostolice, talentat mânuitor al cuvintelor, și, în aceeași măsură, poet înzestrat cu har, șlefuitor în cuvinte, precum bijutierul în pietre prețioase
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]