6,973 matches
-
ai mai gândit la mine anii ăștia, chiar dacă m-ai dat de multă vreme uitării. Da, poate că m-am mai gândit, spune ea. Cred că m-am gândit intens la tine când l-am întâlnit pe Tularecito din "Pășunile Raiului". Atunci te-am recunoscut în copilul culcat în iarbă, cu dinții ascuțiți ca fierăstraiele gata să apuce mâna ce a îndrăznit să-l ridice. Bravo, să știi că m-am bucurat că m-ai recunoscut! Puțină lume intuiește sau înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a dimineții). Și exploziei de sunete ale gureșelor din clanul păsăresc. Dornice de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă? Nu, e impresia Iadului despre sine. Două Mame, două Mioare călătoreau dinspre interior spre exterior și invers și pentru care toate de ce-urile au primit răspuns, Mamă, mi-e frică să intru pe această poartă! Nu-i nimic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era deja vândută. Dacă totul era prevăzut, înseamnă că scopul vieții era plăcerea chinului, iar Raiul nu există, tărâmul în care scopul existenței era metodica, tonalitatea, stilul, ordinea, delimitarea învățăturilor eterne, între eternul peren și eternul trecător, ca în jocul de bowling, în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pentru Mioara, nu se simțeau întru totul fericite. Ce să le mai dau? se plângea Iisus Mioarei. Nu știu, altceva. Ce altceva, copilă? M-am dat pe Mine însumi și nu le-am ajuns. Le-am dat infinitul, frumusețea Raiului într-o clipă, o oră sau o zi și tot nu se satură. Trebuie să mai mor încă o dată? Da, îi spunea Mioara privindu-L, dar altfel, să-i lași să Te închidă într-o cușcă, la care să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind că acest veșmânt e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial, din acțiuni omenești trecute, viitorul, pe același ecran al prezentului, care unea cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tinereții, frumusețea debordantă a fetelor respinse evident de austerele lor gusturi estetizate pe crterii de cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie filmul evenimentelor, se interesează Comandantul cuprins brusc de o adîncă dezamăgire. Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Cu mîinile curate, ’71 și ’72, ah, ce vremuri, exclamă Regizorașul, păcat că generația voastră nu le-a prins, era raiul pe pămînt, Santinelă, prosperitate, lumea era mulțumită, fumezi, vrei o țigară? Rahat, povești nostalgice, i-o taie din nou Santinelă cu neobrăzare, v-au dus cu zăhărelul, trăiți din amintiri, îi reproșează. Ai dreptate, îl aprobă Regizorașul, dar numai dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
infinit cu nevastă-sa. Nu mai ține să faci pe eroul pe două fronturi deodată. Să fii și familist, și om de afaceri în același timp. Să o dai și pe goarnă, să ai și pretenții c-o să ajungi în rai. Asta e valabil și pentru Părințel. — Vorbești numai tîmpenii, parcă ești inconștient, spuse Timișoara, în loc să fii preocupat de singurul lucru care te-ar mai putea scoate din rahat, bați cîmpii ca unul care e plecat de acasă. I-auzi, aflu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu un minimum de efort. După moartea tatălui meu, mama și-a găsit refugiul în religie. Era ferm convinsă că "îi este mai ușor unei cămile să se strecoare prin urechea unui ac decît unui om bogat să intre în rai". Privind lucrurile din această perspectivă, voiam să fiu bun și credeam că a fi sărac este un lucru bun. Dar voiam și să fiu bogat pentru că aveam oroare de sărăcie. Aceste conflicte interioare m-au măcinat mult timp, deși știam
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de cîte ori obțin bani, altcineva îi pierde. Nu poți deveni bogat decît dacă ești dur și neprietenos cu ceilalți. Îi este mai ușor unei cămile să se strecoare prin urechea unui ac decît unui om bogat să ajungă în rai. Banii îi fac pe oameni mîndri și aroganți. Nu poți deveni bogat dacă nu economisești. Dumnezeu îi iubește pe cei săraci. Eu îmi măsor succesul în bani. Dacă aș avea mulți bani, nu m-aș mai putea bucura de micile
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
albinelor harnice și preocupate de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
culmea fericirii profesoara de geografie executa ceva nou pentru Va și În același timp nemaipomenit și nemaiîntâlnit de către acesta În mica sa experiență. Deodată, băiatul s-a mișcat ca fulgerat, a simțit străpezirea de care uitase, s-a desprinse de raiul pământean de deasupra sa, Îl cuprinse frica, supărarea și avea lacrimi În ochii ce exprimau neputință și frustrare. A rămas foarte impresionat să constate că Ildiko nu s-a supărat așa tare, ca Marinița prima oară! Și mai surprins, când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astfel încât nu se înțelege de ce autorul le reia cu un aer solemn: „Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile.“ Bineînțeles, cum ar fi putut certitudinile să întrețină misterul? De altfel, nimeni nu a susținut vreodată așa ceva. „Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai.“ S-a vorbit de nenumărate ori despre păcatul lui Adam de a fi mușcat din mărul cunoașterii, care a dus la gonirea lui și a Evei din rai. De ce trebuia să ni se mai spună o dată asta? „Absolutul nu poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimeni nu a susținut vreodată așa ceva. „Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai.“ S-a vorbit de nenumărate ori despre păcatul lui Adam de a fi mușcat din mărul cunoașterii, care a dus la gonirea lui și a Evei din rai. De ce trebuia să ni se mai spună o dată asta? „Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile.“ Culmea era să poată fi abordat. „Fără escaladarea deșertului, nu poți savura voluptatea oazei.“ Două greșeli de exprimare într-o singură frază. Deșertul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvinte „poetice“, poezia alunecă în kitsch, aducând aminte de acele case care au fațadele acoperite cu plăci de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul Trepte de lumină, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
filozofic: „— Frate, destinul este ca o cămașă pe care o purtăm de la naștere până la moarte, și cum toți dorim s-o purtăm curată în fiecare zi, în fiecare zi trebuie s-o îngrijim, astfel vom respira în fiecare zi aerul Raiului. Așadar, destinul este dependent de proprietar. [...] Cel care se sinucide își pătează cămașa, pentru că evadând de pe scena vieții, își întrerupe rolul din actul piesei fără sfârșit, pe care este obligat să-l joace până la capăt, și astfel, în actul următor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă cum ni se înfățișează „delicatesele pentru gusturi alese“ create de Aculin Tănase însuși: „Domnișoara (populară): Când eram la grădiniță / Mă pișam într-o oliță; / De când caut măritiș... Urlă valea... când mă piș! “ „Elixirul tinereții: Ca să-ți urci iubita-n rai, / Azi VIAGRA-i șiretlicul, / Că și-un moș devine crai, / dacă-i funcționează... cricul!“ Dacă acestea sunt delicatese pentru gusturi alese, cum or fi delicatesele pentru gusturi mai grosolane și nealese, luate la grămadă? Autorul crede în mod greșit că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]