5,449 matches
-
Cosmin Ciotloș Nichita Danilov, Portrete fără ramă, București, Editura Tracus Arte, 2012, 436 pag. Stilistica de tabloid și sărăcia conștiinței artistice fac din Portrete fără ramă o carte de ocolit. Aș fi trecut- o și eu cu vederea dacă n-aș fi citit în câteva reviste altminteri
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
Cosmin Ciotloș Nichita Danilov, Portrete fără ramă, București, Editura Tracus Arte, 2012, 436 pag. Stilistica de tabloid și sărăcia conștiinței artistice fac din Portrete fără ramă o carte de ocolit. Aș fi trecut- o și eu cu vederea dacă n-aș fi citit în câteva reviste altminteri sobre o serie de articole elogioase (e drept că printre semnatarii lor nu se numărau critici de prim-plan
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
motivele mele să mă îndoiesc de veracitatea acestei relatări 1. Dacă însă lucrurile chiar se vor fi întâmplat așa, gestul lui Danilov tot inoportun mi se pare (pp. 188 - 189). Revenind la mărunțișurile aproape private pe care autorul Portretelor fără ramă le transformă în pretexte de campanie publică, povestea vizitei lui (singulare, din câte se poate deduce) la Cenaclul de Luni oferă o mostră elocventă. Danilov face în această secvență proba unui provincialism tenace (și nu pentru că ar fi descins acolo
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
practică curentă în cercurile noastre literare, Ileana Zubașcu a fost atât de oripilată de gestul criticului, încât a renunțat definitiv la scris” (p. 130). Afirmația e mai prejos de orice comentariu. Spuneam că, pe lângă stilistica de tabloid, aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
invitarea mea n-ar fi fost justificată), dar n-am fost nici măcar prezent în sală. De altfel, n-am avut știință, nici atunci, nici mai târziu, despre o asemenea dezbatere. Am aflat de ea abia zilele trecute, din Portrete fără ramă. Rostul acestor precizări de subsol nu e decât cel de a corija o informație eronată. Țin să fiu corect înțeles: nu m-a deranjat și nu m-a bucurat citarea mea aici. Atâta doar că ea nu corespunde realității.
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
la dureri. Între timp a scos capotul din pungă, cel grena cu inițialele M.A.A. brodate cu galben, María Antonia Alonso, doña María Antonia Alonso, așa cum i se adresau muncitorii în zilele când încă mai exista fabrica „Tocuri și rame Alonso”, cum îi spunea Joaquín, cum trebuia să i se adreseze chiar și Joaquín când începuse să lucreze în fabrică, fiindcă nu voise să-și mai continue studiile. Acum capotul semăna cu Mama, mai mult decât Mama însăși sau cel
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
tricefalice: „el nu vede și nu aude niciodată nimic”. Numai că naratorul diluează sensurile paradoxal. El continuă notele lui Fra, prelungind o singurătate „insuportabilă” și „grețoasă” în plăcere gratuită. O. Nimigean oferă un caleidoscop de senzații și imagini prinse în rama voit exagerată a unui policier. Ca să fie și mai convingător, introduce o idee de efect: frica. Nu orice frică, ci convertită în ură întreținută, pentru ca astfel orice întoarcere la sisteme opresive să nu mai fie posibilă. Naratorul găsește un alibi
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
simț tragic și de grandoare. Istorie a unei represiuni și carte a identității unei etnii oropsite de o istorie tragică, romanul lui Varujan Vosganian dispune de o multitudine de dimensiuni și registre narative (carte de memorii, roman istoric, povestire în ramă - Rahmenerzählung, roman de familie, roman-cronică etc.), autorul descriind el însuși formula epică sub auspiciile căreia se situează propriul demers: „Povestea aceasta, pe care noi o numim Cartea șoaptelor, nu este povestea mea. Ea a început cu mult înainte de vremea copilăriei
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
proză analitică. Sunt pagini nu doar sincere, dar și, grație talentului autorului, vădind un cert efect de autenticitate. Paul Cornea scrie acum, probabil, fără să-și propună, ceea ce cu puține excepții prozatorii pursânge n-au reușit să prindă într-o ramă credibilă: mica istorie a unei perioade față de care nu are datorii. L-aș apropia, din acest unghi, de Radu Cosașu. Câteva episoade cu desăvărșire inedite (p. 36) obiectivează o dată în plus mărturia aceasta, și-așa obiectivată prin exercițiu analitic. E
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
sensurilor sale și încheierea definitivă a exercițiului hermeneutic. Însăși încadrarea tehnică a acestui episod și clasificarea sa, din punctul de vedere al teoriei literare, scapă oricărei fixări categorice prin definiții. Departe de a fi o simplă ipostază de povestire în ramă, Legenda este mai degrabă o secțiune dramatizată în structura romanului, încadrată circular de discuția dintre cei doi frați, Ivan și Alioșa Karamazov, de un dialog al tatonărilor și al descifrărilor dintre cei doi, o întâlnire între două microcosmosuri complet diferite
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
existau oameni care nu fluierau - sau nu doreau să fluiere - pe străzi. Am încercat să mă gândesc la ciocârlii și la primule, dar gândurile mele reveneau la perdelele groase, roșii, trase pe jumătate, la șalurile negre de lână și la ramele argintate de fotografii. Apoi mi-a venit o idee. „Voi cumpăra un balon,” m-am gândit eu. M-am simțit mai bine, iar inima mi-a tresărit. Să-mi cumpăr unul verde ca un smarald fals, sau unul roșu precum
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
fiind marcați explicit, pentru că în absența bornelor temporale cititorului i-ar fi fost greu să se descurce prin materia romanului, de aproape 400 de pagini. Există însă, ca elemente de tehnică artistică, două aspecte care ordonează acest haos evenimențial: primul, rama, cadrul poveștii, care are loc în 2001, este istoria despre boala lui Alexander, limfom non-Hodgkin, neoperabil, cu evoluție lentă. Cancer limfatic, pe care eroul trebuie să-l ducă îngrijind în același timp de tatăl său, ajuns senil, și care trebuie
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
le are. Filmul lui Piotr Trzaskalski este unul al taților rămași singuri, fiecare cu singurătatea sa. Chiar dacă în viața lui Maciek există o femeie care îi va dărui primul său copil, ea este mai degrabă o umbră prinsă fugar în rama peliculei. În fața provocării, Maciek este la fel de solitar ca și bunicul său, care privește fără să clipească, cu demnitate silențioasă finalul ciudat și trist al propriei vieți. Și mai este și bicicleta însoțită de o anecdotă semnificativă, bicicleta copilăriei lui Pawel
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
de mână. Se știe că primul roman scris pe o mașină IBM MT/ST, care cântărea, în 1968, 90 de kg, aparține britanicului Len Deighton. Ca să introducă uriașul computer în biroul lui, Deighton a avut nevoie, nu numai să demonteze rama ferestrei, dar de o ditamai macara. Din 1974 datează claviatura. Un ungur, Charles Simonyi, refugiat în SUA în același an, creează în 1983 primul logiciel, botezat Microsoft World. Simonyi, care și-a început cariera ca paznic de noapte într-un
Cine mai scrie de mână în zilele noastre () [Corola-journal/Journalistic/2973_a_4298]
-
voinică cu fustă scurtă albă și pulover albastru agita o rachetă de tenis către o fereastră cu perdele de filet. Cînd a început ploaia, fata a ridicat un obraz oval cu nas scurt de care se sprijineau niște ochelari cu ramă neagră, groasă, a scuturat la stînga și la dreapta o pereche de codițe bățoase, apoi a plecat alergînd în josul străzii de unde s-a întors aproape imediat gonind din urmă un caniș negru pe care l-a băgat pe poartă, cu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
mțenskogo okruga” kak Șostakovici în fine această „avalanșă de tonuri” rusești vom fi nemaipomenit de aproape te vei îngriji de îngerii mustăcioși parcă văd șoapta-ți amară mi se așază pe pâine: odată și-odată va trebui să pun în ramă și experiența aceasta - nu iubito noi suntem de mult soți în pașnica noastră provincie lucrurile s-au așezat asemenea cuvintelor încrucișate: călăreții cu mâinile goale vijeliile negre orient-expresul comorile străvechi din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor!) ardelene nu se dezminte, spre decepția poate a unor autori euforizați de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
blăstămății îl afumă cu pucioasă. Cînd, în fine, încetează și-ntre ei prinde cheag o relație ca de la satană îndărătnică la năpăstuit înger păzitor, pun de-un dialog filozofic din cale-afară, prea de viață și de moarte pentru roman. În rama pe care Andrei Oișteanu o așază, domol, bine-ar fi să se discute puțin. Să se întîmple, mai degrabă, lucruri mici, mirosind necurat, scrise frumos, a mister, ca iubirea dintre grec și baba fermecătoare care-i luase mințile, apărîndu-i puberă
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
reiese din poemul dedicat ,Maestrului Magritte, cu venerație" : ,Realitate desenată lin de aripa/ vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc/ de laba leului culcat pe plaja însorită/ lângă femeia cu sexul deschis/ spre săgeata zenitului// realitatea pusă într-o ramă de flăcări// realitate care jignește ignoranța" (Realitate). Există o realitate a poeziei, în care totul este posibil, culorile sunt tari, atmosfera ritmată, viața se trăiește cu intensitate și o alta, a cotidianului, petrecută în singurătate, de către un poet ajuns la
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri inegale, nepăsătoare și iuți, de junețe, pe urmă înciudate, siluite, apăsate de vremea călare, astfel că din ele și din ei, oameni cu neputință de strîns la un loc pe la care a trecut aceeași femeie
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
sine, scrisul irezistibil, calofil cu aspect de naturalețe, al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic. Autorul Galeriei cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
prea serioasă, ca să îngăduie discuții pătimașe și polemici cu caracter agresiv". Sunt valabile pentru noi nu numai lecția de eleganță retorică a exordiului plin de conținut, dar și încheierea discursului întreg despre integrarea noastră în ritmul european. Restul rămâne în rama timpului. Cineva ar putea să spună că e un joc excesiv, dar mai bine mai mult decât nimic. Pe masa fiecărui parlamentar român ar trebui să existe o antologie de elocință politică tradițională, lectură mai instructivă pe timpul ședințelor, decât presa
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
un adevăr artistic, relevat prin împrejurări (ah, cât de simplu) posibile. Paul Polivnick pare a avea o unică obsesie: perfecțiunea, ca țintă exclusivă a gustului. Și-a exersat-o atât în prefețele celor două părți ale reprezentației, un fel de rame cu rol de paratrăznet, ce nu au fost nici mai înalte ori mai ascuțite, nici mai lungi sau mai late decât însăși titlurile lor (: Anaklasis și De Natura Sonoris 2) semnate de Krzysztof Penderecki, cât și în așa-plasatele piese
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra tablourile și după ce le punea rame le punea în vitrine pentru reclamă lui și pentru satisfacția noastră care veneam să ne spălăm ochii privind tablourile sale, fiind nu numai un bun portretist, dar și un mare peisagist. Îmi aduc aminte că s-a străduit să ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]