1,619 matches
-
îi mărturisea că râvnește la coroana împăraților bizantini, pentru că, dintre toți conducătorii lumii, doar ei atinseseră suprema magnificență. Aprecia mult inteligența ei. Relația lor se dovedise a fi una cu bătaie lungă, dar nu depășise niciodată camaraderia. Mai târziu, o reîntâlnise la Paris. Guibert își terminase studiile de iatrochimie și filozofie. Avea deja un cabinet propriu. De fapt, un laborator. Citise din scoarță în scoarță marele compendiu de chimie al medicului Hermann Boerhaave, îi memorase cu entuziasm și aforismele, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a făcut studiile la Rey și, poate pentru puțină vreme, În orașul său natal, Kom, cu siguranță Însă că nu la Nishapur. Adevărul se află oare În Manuscrisul de la Samarkand? Hronicul sale marginile afirmă că acești trei bărbați s-au reîntâlnit pentru Întâia oară la Isfahan, În divanul marelui vizir, la inițiativa lui Khayyam, orb ucenic al destinului. Nizam se retrăsese În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos, ce se mistuie de amintiri și de tandră remușcare. Aproape m-am atins de tine pe trotuar, sunt acolo, la doi pași, iar tu m-ai privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o dată, o lume pe care o părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la toate astea și nu i-am spus nimic lui Amparo despre scrisoare. Am fost ajutat de o a doua scrisoare, pe care Belbo mi-a trimis-o după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ști câtă șarlatanie există În domeniul ăsta”... „Știu, știu”. „Tocmai. Dar trebuie să ne revedem, Înainte de a vă Întoarce”. Ne dădurăm Întâlnire pentru a doua zi: toți trei voiam să explorăm mica piață acoperită din lungul portului. Acolo ne-am reîntâlnit, Într-adevăr, În dimineața următoare, și era un târg de pește, un suk arab, o expoziție patronală care proliferase cu virulența unui cancer, un fel de Lourdes invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se poate. Să respectăm ritul. Hai să mergem”. Intră din nou În pădure, repede absorbit de umezeala ce ne Învăluia. O pornirăm dârdâind ușor, alunecând pe stratul de frunze putrede, gâfâind și În dezordine ca o armată În fugă. Ne reîntâlnirăm pe șosea. Puteam ajunge la Milano În mai puțin de două ore. Înainte de a urca În mașina lui Împreună cu Garamond, Agliè ne salută: „Mă veți scuza că am Întrerupt spectacolul. Am vrut să vă duc să cunoașteți ceva, anumiți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-i aducă știri de pe celălalt tărâm referitoare la un tânăr care se sinucisese pentru ea cu mulți ani în urmă. Avusese și ea mai multe tentative de sinucidere, cu pastile, cu gaz, cu detergent. Voia cu tot dinadinsul să reîntâlnească acea iubire pură, incandescentă a tinereții. Cele opt sinucideri succesive n-au împiedicat-o să ajungă bine merci la șaizeci de ani, e drept, cu rinichii defecți, corpul plin de apă și creierul anihilat de colesterol. Cristina mărturisea că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce mai vrei? Mai este cazul să te gândești la trecut? Până acum nu ți-ai făcut asemenea probleme. De ce să începi acum? Rămâneau toate uitate, dacă nu apăreau cei din șatră. Nu i-am văzut de când aveam opt ani. Reîntâlnindu-ne după atâta amar de vreme, puteam să nu mă gândesc la trecutul meu? Ai dreptate, dar acum gata! V-ați văzut,v-ați simțit bine, v-ați povestit fel și fel de fapte Te-au mai învățat să-mi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Un ghiveci! Drept urmare, am propus punerea sa la dispoziție, în vederea pensionării medicale în gradul II, o asemenea persoană fiind inaptă funciarmente să presteze un serviciu obștesc, ca funcționar public cu un statut special, în poliție. Mai zilele trecute, m-am reîntâlnit cu el, pe lângă Restaurantul "Dealul Mare ". Omul, culant, m-a invitat înăuntru (Haideți, dom' doctor, la una mică, se poate, doar mă știți de la balamuc, că io sunt nebun liniștit, bre!), plângându-se și înjurând ingratitudinea Guvernului, care îi jecmănise
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit de propria-i povară existențială. Întâlnindu-și însoțitorul, el este pătruns de liniștea ancorării în ținutul insular al siguranței oferite prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
context, că dinspre transcendență injustiția va fi anihilată, binele va fi restaurat iar răul proiectat într-un trecut ireversibil. În planul transcendenței, suferindul evocat aici nădăjduiește, într-un mod pe care el însuși nu-l conștientizează deplin, că-și va reîntâlni persoana ce s-a îndepărtat respingându-i în final proiecțiile iubirii sau ființa dragă pe care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bărbați, și cunoștințe la Café chantant, și flirturi prin saloane, uneori făceau și un mariaj, dar dacă își dăruiau inima unei femei, și-o dăruiau pe toată viața ! Lucrul acesta se vede și în romane ! Și oricât de târziu se reîntâlneau, el o iubea la fel ca în prima zi, așa ca domnul Ialomițeanu pe tante Margot. Ea însă, aceasta este opinia mea, nu și-a iubit decât bărbatul ! După mariaj, i-a trecut cu vederea atâtea ! Câte chefuri de care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pădure, urmând să facă să facă vizite regulate la groapă, pe măsură ce se scurgeau lunile și anii, și se schimbau anotimpurile, și florile sălbatice năpădeau locul; și nimeni nu bănuia nimic. Uneori visa că o ucisese pe Stella și apoi se reîntâlnea cu ea brusc, vie și teafără, dar își dădea seama că de fapt nu era ea, ci o soră geamănă de a cărei existență nu știuse niciodată. „Cum dracu am putut face una ca asta?“ se gândi el, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu accepți propunerea mea, să nu cauți niciodată s-o cunoști sau să te apropii de domnișoara Meynell. Dar cum e posibil... Și dacă vei face cunoștință cu ea, trebuie să-mi făgăduiești că nu o vei mai revedea sau reîntâlni niciodată. Nu văd... Nu ești prost. Sunt convins că înțelegi semnificația acestei cerințe. Da... presupun că da. Ei, vrei să faci o încercare? Expresia „a face o încercare“ sună în urechea lui Tom ca zăngănitul unui lanț - sau poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
temânduse ca nu cumva vreunul să se apropie de altar pentru a primi sf. Împărtășanie, a sărit partea cu împărtășitul și nu i-a mai împărtășit nici pe credincioșii ortodocși. Colegii mi-au povestit acest lucru, scandalizați, după ce ne-am reîntâlnit. Recunosc că nici eu nu am fost deloc ecumenic, deoarece în timpul Liturghiei am stat pe malul Bosforului, fumând și admirând peisajul. Cu trecerea anilor am devenit mai înțelept, sper, și am înțeles că nu trebuie să confund frumusețea și sfințenia
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
senin și liniștit, ce nu cunoaște nicio limbă în afară de cea maternă și câteva cuvinte în engleză. Doarme pe plaje, nu știe drumul spre Santiago, dar a pornit totuși; este în vacanță și nu-și face nicio grijă. Poate îl voi reîntâlni. Acum stau pe bancă, la umbra unor platani și tocmai am terminat de servit prânzul, să-l numim al pelerinului: un sandviș cu carne și cașcaval, și ca sa nu fie prea sec, am servit și un pepene galben. Totul costă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
le Désert-Saint Jean de la Blaquière: 24 km Noaptea a trecut repede în dormitorul din casa îngrijită de surori. Nu lipsește nimic din ceea ce ar reprezenta un confort minim. In dormitorul unde sunt nouă paturi, opt sunt ocupate de pelerini. Mă reîntâlnesc aici cu canadianul ce-l întâlnisem și ieri, împreună cu un alt canadian, și aflu de la acesta din urmă că însoțitorul său a renunțat la pelerinaj, considerând că este prea greu. Când i-am întâlnit prima dată, din gesturile lui, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cazare pe unde trec și nici nu vreau să mă opresc, așa că voi ajunge în orașul Auch. Ultreya! Înainte de a cădea seara ajung la Auch și pe strada ce duce la catedrala sf. Maria am plăcuta surpriză de a-i reîntâlni pe cei doi canadieni, Elena și Iosif. Mă bucură mult reîntâlnirea cu ei și împreună căutăm găzduire la hanul parohial de lângă catedrală, pe strada Dessoles, nr 40. Aici ne deschide un tânăr seminarist, și iată-ne cazați la etajul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fi examinată de medici și de clerici. Din fericire, rezultatul demersului a fost mai mult decât favorabil fetei. Primul pas - prima victorie în cele din urmă, Dumnezeu a ajutat-o pe credincioasa și dârza țărăncuță. Charles a acceptat să o reîntâlnească, în primul rând pentru a-și lămuri sieși situația. - îți cer să-mi explici ce e cu vocile despre care a început să se vorbească. Ce-ți spun ele? - Majestate, până nu demult numai Dumnezeu mi-a cunoscut acest secret
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe suflet. Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am reîntâlnit la Câșlița, în haine militare, am fost convinsă că va reuși. Și m-am bucurat, mai târziu, ascultându-l ca solist al Filarmonicii George Enescu din Iași. Merita. Aici mă opresc și ui tându-mă în oglinda timpului, revin la Ismail
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Brăila, colegului Grigore Negură trimițându-i și noul volum cu următoarea dedicație: „Cu vechea dragoste de coleg de promoție, la care se adaugă și o strânsă prietenie de familie, ce ne-a legat din anii de după război când ne-am reîntâlnit și am fost martorii atâtor evenimente remarcabile din viața noastră și a Țării. Să fim sănătoși și să menținem legăturile sufletești dintre noi. Același de totdeauna, Alecu Mânăstireanu. Scrisoarea adresată cu această ocazie se prezintă sub forma următoare: Dragii mei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fi culcat, în ciuda dragostei mele absolut reale pentru colega cu pricina, cu oricine, chiar și cu o babă! Mai ales că „babă“ era pentru mine orice femeie trecută de 30 de ani. Așa că speranțele mele au renăs cut când am reîntâlnit-o pe Irina, anul urmă tor, tot la Cluj, de data asta la un festival de poezie din cadrul Cântării României. Am văzut-o de de parte, într-un grup de inși care așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu nebunie și-n același timp se temea cu disperare că-ntr-o astfel de noapte cele două camere, sin gurele identice din palatele minților lor, aveau să se conto pească într-una sin gură, și că ei se vor reîntâlni acolo și se vor privi din nou ca atunci. Locuiseră amândoi, atât de demult de parcă fu sese în vis sau într-o altă viață, într-o mică vilă din cel mai frumos cartier al orașului. Un grup de copii își
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
conduce la mai puțin de zece metri de locul unde, la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul, la câțiva pași de mașina răsturnată. Se bălăcește în apa râului de toamnă, gata să-și reîntâlnească partenerul aici, în meandrele râului, într-un timp nemăsurat, animalic - prezentul neclintit, harta cu marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plicticoasă și neglijentă. Nu mi-am mai putut duce treaba până la capăt. M-au mutat de la știri la chestii de interes uman. Povești inofensive. Jalnice. Paznicul sărăntoc care moare și lasă un milion de dolari colegiului local. Gemeni care se reîntâlnesc după patruzeci de ani și tot se mai poartă identic. Asta trebuia să fie călătoria în Nebraska. Puțină odihnă și refacere. O poveste de neratat, care să mulțumească pe toată lumea, o poveste de care până și eu eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]