1,394 matches
-
Acest argument ar putea fi considerat, în mod paradoxal, unul de factură realistă, în sensul că într-un sistem în care balanța ar fi înclinată către defensivă, preocuparea pentru câștigurile relative ar fi mai mică. În replică, Grieco afirmă că realiștii s-ar aștepta ca, în fața incertitudinilor politicii mondiale, statele să dea dovadă de o pronunțată aversiune față de risc, iar preocupările pentru câștigurile relative să apară nu doar în chestiunile legate de securitate, ci mult mai frecvent decât sugerează Powell. În
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul Studiilor de Securitate: teoria instituționalistă ar urma să invadeze gradual și acest domeniu, dominat categoric de realiști.
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei. Mutațiile din cadrul raporturilor internaționale au influențat, desigur, teoretizările asupra actorilor. Se poate aprecia că monopolul conferit statului de către realiști a intrat într-o fază de contestare sistematică mai ales începând din anii '70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat dezagregarea statului și tratarea ca actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
particularitățile fiecăruia în ceea ce privește definirea actorilor, se recunoaște capacitatea CTN de a provoca consecințe pe arena internațională. O recunoaștere a calității lor de actori a venit și din interiorul școlii realiste, cu precădere de la cercetătorii interesați de economia politică internațională. Totuși, realiștii au evidențiat faptul că CTN nu pot fi considerate total autonome în raport cu guvernele statelor de origine. Acest tip de dezbatere se regăsește și în literatura contemporană asupra globalizării, impactul CTN constituind una dintre marile teme de controversă. Astfel, curentul (hiper
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
la relații de putere cu alți actori. Această definiție poate fi contrapusă în mod productiv perspectivelor realiste, prin faptul că vine în întâmpinarea preocupării acestora față de fenomenul puterii, însă extinde calitatea de actor și înspre alte entități decât statele-națiune. Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea statalității și controlul asupra teritoriului și populației (ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea statalității și controlul asupra teritoriului și populației (ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră că funcțiile lor se subordonează funcțiilor statelor. Versiunea structurală a realismului neorealismul păstrează intact statocentrismul studiilor mai vechi, precum și perspectiva lor orientată către putere. Kenneth Waltz recunoaște că statele nu sunt singurii actori, însă, la fel cum economiștii definesc
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
motivați să promoveze propria viziune despre binele comun. În plan teoretic, modelul constituie și un răspuns la tentativa realistă de a încorpora ascensiunea actorilor nestatali, fără însă a le conferi un rol semnificativ în sistemul internațional. Această viziune ortodoxă a realiștilor asupra relațiilor internaționale postulează existența unei distincții calitative între high politics în care sunt angrenate guvernele naționale și OIG și low politics unde își fac simțită prezența actori precum CTN, OING și ONG de la nivel societal. Evident, această distincție are
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Dezbaterile majore purtate până în prezent au vizat, pe rând, raportul între natura umană prezumată și evoluția politicii internaționale, opțiunea între metoda calitativă și cea cantitativă, adevăratul rol al instituțiilor internaționale în politica mondială sau provocările la adresa epistemologiei pozitiviste. Liberalii și realiștii s-au confruntat asupra binomului putere valori și relevanțele lor asupra politicii internaționale. Cea de-a doua dezbatere a fost declanșată de provocarea adresată de curentul behaviorist ce insista asupra căutării maximei obiectivități în științele sociale teoriilor și metodologiilor dominante
Introducere: domeniul Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
celui de-al doilea război mondial a condus la o critică masivă a wilsonianismului. Prin raportare critică la idealismul liberal interbelic și ca reacție la acesta din urmă, se construiește, în anii '20-'30, și realismul clasic al relațiilor internaționale. Realiștii clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years' Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează într-o critică susținută la adresa
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
curentele teoretice majore din Relațiile Internaționale să propună o explicație generică pentru apariția acestora. Se poate spune că explicația oferită pentru confruntările armate dintre actorii suverani a fost unul dintre criteriile de diferențiere cele mai importante între marile perspective. Pentru realiști, războiul este inevitabil, cauzat fiind de agresivitatea naturală a statelor. Tradiția liberală afirmă că războaiele apar ca urmare a nedezvoltării mecanismelor democratice sau din cauza neînțelegerilor, ele putând fi evitate prin dezvoltarea unor instituții specifice. Din punct de vedere marxist, motivul
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
fiind totodată scop și mijloc în atingerea acestui obiectiv. Pe de altă parte, statul se angajează, în regiunea delimitată prin granițe, să-și apere cetățenii în fața pericolelor de afară, inerente unui mediu anarhic și presupus ostil. Mediul internațional este, afirmă realiștii, o lume hobbesiană, a competiției, în care nu există o autoritate centrală de natură să impună ordinea. Acest fapt face ca fiecare dintre unitățile componente ale sistemului statele să-și urmărească pe cont propriu supraviețuirea ca entitate suverană sau, mai
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
și identităților sedimentate de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine să afirme că lumea este mai bună, mai rea sau fundamental diferită decât o descriu marxiștii, realiștii sau idealiștii. El susține că resorturile înțelegerii lumii internaționale sunt altele decât cele propuse de paradigmele anterioare, ceea ce se reflectă în modalitățile prin care poate fi cunoscută, comunicată și transformată ceea ce considerăm îndeobște a fi realitate internațională. Este cu siguranță
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
și chiar dacă își construiește singur o lume așa cum însuși Descartes a făcut-o, nu-i putem trata indistinct pe toți cei care au făcut acest lucru. Sunt idealiști și idealiști. Cei într-adevăr revoluționari, așa cum au fost de fapt și realiștii care la vremea lor au răsturnat credința în zei și supranatural, cei care construiesc o lume, și cei care doar au reconstruit lumea, au verificat-o cu propria judecată. Descartes nu-și face “lumea în absolut”, ci o reface relativ la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur ornamentală, subliniată și în retorica tradițională, și o funcție simbolică, explorată în romanul realist 32. Studiul lui Genette are meritul de a construi o viziune asupra reprezentării literare în care descrierea și narațiunea coabitează. Astfel, poziția sa se opune tradiției școlare care impune distincții insolubile între cele două modalități discursive. Teoria descriptivă a lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este menținută. Vasi descrie statuia Victoria din Samotrache vorbind despre istoria sa pariaziană în fața fiului său, Babis Vătășescu - Babis Autorul -, care înregistrează convorbirea și apoi o transcrie. Caracteristică este pentru ekphrasisul reflexiv și o anume prevalență a subiectivității asupra mimesisului realist. Impulsul realist este diminuat, lăsând loc privirii subiective și comentariului personal. Fiecare din personajele ce descriu operele de artă fac un exercițiu de interpretare a compoziției plastice și nu unul de redare mimetică, sub forma unei fișe de dicționar, a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dijmei, Parabola orbilor, statuia Victoriei din Samotrache sunt creații existente), iar ekphraza una "noțională"17. Ekphrasis-ul se centrează aici pe ideea de verosimil, pe challenge-ul reprezentării vizualului prin cuvânt, anexând problematica ekphrasis-ului problematicii mai extinse a reprezentării verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman. Ekphrasis și invenția
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de a verifica dacă ceea ce se enunță este un obiectiv sau nu, este folosirea inițialelor unor cuvinte care reprezintă caracteristicile pe care trebuie să le întrunească obiectivele, inițiale care, compun cuvântul englezesc SMART: S - specific, M - măsurabil, A - abordabil, R - realist, T - încadrare în timp. Obiective la nivel guvernamental în domeniul amenajării teritoriului: • Dezvoltarea echilibrată și durabilă a teritoriului național în perspectiva racordării treptate în spațiul european • Utilizarea rațională a teritoriului și ameliorarea calității vieții • Limitarea riscului seismic al construcțiilor • Ameliorarea
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
dualist, ou predominanța voinței. Herman Nohl a încercat să arate că aceste tipuri pot fi aplicate și în pictură și muzică. *25 Rembrandt și Rubens aparțin cercului idealiștilor obiectivi, panteiștilor ; pictori ca Velazquez și Frans Hals se numără în rândul realiștilor ; Michelangelo, în acela al idealiștilor subiectivi. Berlioz aparține primului tip, Schubert, tipului al doilea, Beethoven, tipului al treilea. Argumentele privind pictura și muzica sunt importante, deoarece duc la concluzia că tipurile menționate pot exista și în literatura care nu are
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
m-am chinuit să clădesc în relația noastră. te aștept de prea mult timp ca să nu risc așteptându-te în continuare, oricât ar fi de greu... ...și eu sunt sincer cu mine și eu știu ce vreau, numai că sunt realist cu ceea ce îmi pot permite! orice aș face și oricât aș fi de tristă nu mă pot nega pe mine și nici ce simt... pe de altă parte, faptul că tu spui răspicat "n-avem nici un viitor" după ce, cu trei
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în practică). A doua este concluzia că filosofia politică nu este caracterizată întru totul corect atunci când este prezentată doar ca o ramură a eticii, așa cum o fac de obicei filosofii politici moraliști 2, însă aceasta nu din temeiurile oferite de realiștii moderați. A treia concluzie este aceea că moralismul reprezintă o metodologie pe care filosofia politică este pe deplin justificată să o utilizeze și că niciun contra-argument realist (radical) nu reușește să atingă teza validității și necesității acestei metodologii. În sfârșit
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pe care filosofia politică este pe deplin justificată să o utilizeze și că niciun contra-argument realist (radical) nu reușește să atingă teza validității și necesității acestei metodologii. În sfârșit, potrivit celei de a patra concluzii, toate obiecțiile avansate în cruciada realiștilor, radicali sau moderați, împotriva "moralismului" sunt nesustenabile (de cele mai multe ori, ele fiind rodul unor neînțelegeri sau deformări grave ale poziției filosofilor acuzați de acest "viciu" metodologic: Isaiah Berlin, John Rawls, Robert Nozick, Ronald Dworkin, G. A. Cohen, Will Kymlicka, Adam
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
am optat. În celelalte capitole pledez, pe rând, pentru fiecare dintre cele patru concluzii. În cuvântul de încheiere reamintesc, însumez și resintetizez punctele cheie ale argumentării de pe parcursul lucrării. Cele patru concluzii menționate pot fi sintetizate în concluzia generală că realiștii - radicali sau moderați - greșesc atunci când argumentează (și consideră că au bune argumente pentru teza) că filosofia politică nu este (doar) o diviziune a eticii sau pentru teza că ea ar trebui "scoasă în afara eticii"3, în sensul că nu ar
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pe principii sau valori morale - sau, așa cum este exprimată uneori această idee, argumente bazate pe principii sau valori morale "pre-politice". Recursul la astfel de principii și valori este imperativ și inevitabil pentru filosofia politică. Ca atare, împotriva a ceea ce susțin realiștii, ea nu are altă opțiune decât aceea de a rămâne, în linii mari, ceea ce a fost dintotdeauna: un sector al filosofiei morale, o disciplină ale cărei interese de cercetare se află în continuitate cu cele ale eticii. Așa cum o sugerează
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
decât să sper că această opinie referitoare la colaborarea noastră este, în ciuda cantității de muncă depuse împreună pentru realizarea rezultatului final, una reciprocă. Precizări și justificări terminologice Așa cum am spus, subiectul cărții este reprezentat de principalele teze metodologice sprijinite de realiștii din filosofia politică. Ca atare, principalul meu punct de interes va fi constituit de moralism și realism ca doctrine sau teze referitoare la metodologia adecvată de argumentare a filosofiei politice. Nu voi face referire la alte tipuri de moralism - spre
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și - în general - în argumentările din cadrul dezbaterilor ce au urmat pe tema celei mai adecvate concepții a dreptății 23. Al doilea exemplu ar putea stârni câteva nelămuriri, de vreme ce principiul tratării ca egali a tuturor cetățenilor este invocat și de unii realiști în argumentările lor24. Între utilizarea moralistă și utilizarea realistă a acestui principiu există, însă, o diferență importantă, adesea neobservată chiar și de unii filosofi foarte atenți și perspicace în argumentările lor (sau/și în analiza argumentărilor altor filosofi). În cadrul teoriilor
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]