3,066 matches
-
de ureche”, zic. Pe neașteptate, mă găsesc în situația, deloc premeditată, de a putea publica o carte. Una scrisă mai demult. Nu-mi stătea gândul la ea. Acum, mai nu vreau, mai mă las. Bine, zic, mă duc s-o recitesc. Și mă duc s-o recitesc. Închei operația cu cinci minute înainte de a se anunța rezultatul alegerilor la americani. O închei în sensul că mă lămuresc: nu face prea mulți bani. Sau, ca s-o spun mai nuanțat: nu e
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
găsesc în situația, deloc premeditată, de a putea publica o carte. Una scrisă mai demult. Nu-mi stătea gândul la ea. Acum, mai nu vreau, mai mă las. Bine, zic, mă duc s-o recitesc. Și mă duc s-o recitesc. Închei operația cu cinci minute înainte de a se anunța rezultatul alegerilor la americani. O închei în sensul că mă lămuresc: nu face prea mulți bani. Sau, ca s-o spun mai nuanțat: nu e la nivelul meu. (A propos de
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
celor interesați despre ceea ce autorii s-au încumetat să numească Sufletul german, întru totul conștienți de efectul provocator al sintagmei. Și din nou i-am dăruit unei amice opulentul volum, frumos ilustrat... Întoarsă în Germania, am simțit nevoia să o recitesc. Am cumpărat-o, așadar, pentru a patra oară. Este cadoul de Crăciun pe care mi-l fac, dar de care se vor bucura și cei dragi. Scrierea se află deja la a zecea ediție, revizuită și adăugită. Pe supracopertă este
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
de cea mai bună calitate, pe terenul accidentat al imagologiei și al investigațiilor identitare dar sub umbrela unor informații enciclopedice, Sufletul german este cartea potrivită la momentul potrivit. De sub pomul de Crăciun, va fi pusă în biblioteca familiei, citită și recitită peste ani. În ce mă privește, nutresc speranța că, tradusă, ar putea servi drept model întru aflarea „sufletului românesc”, cu aceeași doctă, inteligentă și ludică distanță critică adoptată de Thea Dorn și Richard Wagner în abordarea „sufletului german”.
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
și e critică și te face să-ți pui întrebări cu privire la copilul care nu mai ești și la inocența ta pierdută. Și pentru că e scrisă atât de frumos, că poți să-nveți pe dinafară zeci de pagini, tot citindo și recitind-o. Citatul meu favorit e acesta: „Limpede nu vezi decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”. Și pentru c-aș vrea să știe asta încă de pe acum, am să caut cea mai frumoasă ediție a Micului Prinț ca să i-
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
ars mult din ce trebuia ars. Am ars toate scrisorile mele către El. Multe am mai scris! Sute, și sute... Și doar am fosta așa de puțin despărțiți! Erau caiete întregi... și plicuri, și cărți poștale, și bilete. N-am recitit nimic. Parcă eu nu știu cât mi-a fost de drag? Nu mai erau ale mele, erau ale lui, n-aveam nici dreptul să le citesc. Acum, zilele care vin o să le ard pe ale lui către mine. O să opresc câteva, cele
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
opinie autentică. Îmi vine extrem de greu să-mi păstrez tăcerea mea peștească. Dar nu trebuie să rănesc. Cu le père4 e, în parte, și o metodă de apărare. Modernitatea e ignorată, vîrsta e susceptibilă de născociri. [...] Oxford, 6 octombrie Am recitit cîteva dintre primele mele poeme. Toate proaste. E ca și cum te-ai vedea într-un film cum umbli gol pe o stradă plină de lume. Dar după aceea să te vezi deschizîndu- te ca o floare. 7 octombrie Prînz cu Guy
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Ca să dau câteva exemple, iată cărțile pe care le-am citit săptămâna trecută. Le pun pe două coloane: „cărți de plăcere” și „obligații.” Cărți de plăcere: Poștalionul din vis, de Paul Miron, un fermecător roman epistolar pe care l-am recitit cu aceeași plăcere ca prima oară, în 1999. Personajul central e Enache Secară, tânăr moldovean dintr-o familie înstărită de pe la mijlocul veacului al XIX-lea, care merge, spre tămăduire sufletească, în Europa, unde, finalmente, are să și rămână, probabil pentru totdeauna
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
autor prolific, de care mai citisem și povestea romanțată (în sensul de transpunere în formă de roman) a vieții lui François Villon. De la Teulé la Mérimée n-a fost decât o distanță de-un raft, așa că în două seri am recitit și Cronica domniei lui Carol al IX-lea, care mă cucerise pe la paisprezece ani, dar din care azi nu mi-a mai plăcut nimic. Nici măcar (sau cu atât mai puțin!) acel capitol postmodernist, al VIII-lea, „Dialog între cititor și
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
un eufemism care să explice consolator diminuarea rostului artistului în societatea de azi. Nu puterea scriitorului s-a diminuat, ci s-a schimbat sintaxa lumii, jocurile se fac după alte reguli, într-un vacarm care pune surdină vocilor artei. Am recitit câteva cărți de proză din perspectiva implacabilului fragment(arism) și a manierelor de defragmentare a perspectivei romanești. Iată: Albumul de familie. În Medgidia, orașul de apoi (Cristian Teodorescu), totul începe cu bunicul Ștefan Theodorescu. Acesta se face din brutar fotograf
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
și surprind excelentele relații existente între cei doi confrați care aveau opțiuni ideologice diferite, dar care posedau talent, cultură și o bogată operă literară. G. Călinescu, deși nu-l include în cartea sa fundamentală 1, îi citește și, uneori, îi recitește întreaga operă pe care o supune unui exigent examen critic, concluzionând: „Oricât de diversă ar fi în totalul ei, lucru și explicabil, poezia lui M. Beniuc este originală, consecventă, sinceră, directă, dezvoltându- se după propriile ei legi, relevând un suflet
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
necunoscute și provin de la unii dintre prietenii și colaboratorii săi: N. N. Beldiceanu (1881-1923), G. Rotică (1881-1952), George Oprescu (1881-1969), Laurențiu Fulga (1916-1984), Ion Petrovici (1882-1972), Gheorghe Bulgăr (1920-2002) și Ovid Coledoniu (1914-1974), care, indiferent de vitregia vremurilor, au citit, au recitit și au exprimat opinii despre opera și biografia acestui mare nedreptățit. * [Iași], 17 mai [1]918 Bădiță Crainic, Vină, te rog, dimineața asta, la orice oră vrei, la minister. (Ministerul de Culte, la Secretarul General). Sunt acolo până la ora 1
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
cuviințe și răscumpărarea prin spirit pe care le practica, într-o veșnică pornire de a lua prin surprindere, nenea Iancu. Cel care-și arată, în volumul din care am dezvăluit pe sărite, o mie de fețe. De citit și de recitit, pentru hazul, și omenescul, și anecdota, și lecția de viață, și esența, și spuma. Pentru Caragiale, și pentru lumea lui. Nemuritoare și veșnică ispită.
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
Ionel în Oedip și Vlad Zografi în Oedip la Delphi se întorc la una sau alta din tragediile lui Sofocle despre Oedip; Dan Botta în Alkestis, Mircea Eliade în Iphigenia și Dumitru Radu Popescu în Ca frunza dudului din rai recitesc operele lui Euripide închinate Alcestei, Ifigeniei și Medeei. Soluțiile alese de dramaturgii români în tentativa lor de a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
poștală titlurile articolelor 8 ce ai scris despre Rădulescu-Codin. Eu cunosc două, dar necomplete bibliografic: 1. Despre o „carte de citire” a lui și ceva în Vremea? Ce mai spui, ce mai lucrezi? Ocupându- mă despre folclorul Muscelului, ți-am recitit Stroeștii, bună carte. Ar trebui strânse într-un volum ce ai tipărit până acum, bibliografic bogată (vezi Stroeștii, paginile 244-245). Cu mijloace locale, cred că i-ar încânta pe cei în drept să se bucure de progresul cultural al Argeșului
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
deși, când a murit, în 1991, pierdusem legătura cu el, nu mai știu exact de ce, poate pentru că îmi era teamă de felul cum vedea el revoluția din 1989, atașat ideologic și existențial, cum era, de aceea din 1944. I-am recitit critica și romanele pentru Istoria critică. Capitolul pe care i l-am consacrat a ieșit negativ. Doar romanul Solstițiu tulburat din 1977 a continuat să-mi facă o bună impresie. Despre om n-am vorbit deloc. Nu-mi amintesc de ce
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
Radu Aldulescu Am recitit în vremea din urmă, după treizeci de ani sau mai mulți, cîteva romane precum Groapa, Principele, Galeria cu viță sălbatică, Vînătoarea regală, Moromeții, Îngerul a strigat... Peste fericirea produsă de lectură, în tandem cu identificarea canonului valoric al marii literaturi
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
Nicolae Manolescu Am recitit zilele trecute câteva pagini din Histoire de la littérature française. De 1789 à nos jours (ediția princeps) a lui Albert Thibaudet, una din cărțile de căpătâi ale tinereții mele, cu aceeași profitabilă încântare care mă făcea odinioară să n-o pot
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
două lucruri: flexibilitatea aplicării criteriului și gradul înalt de potrivire cu o realitate literară întinsă pe 150 de ani. Lui Sainte-Beuve i s-a reproșat împărțirea istoriei pe grupări literare în care sunt convocați, uneori forțat, scriitori de orientări diferite. Recitiți Port-Royal și vă veți convinge de faptul că, dacă faimoasa mănăstire din secolul XVII e o capitală contestabilă a literaturii clasice, e totuși singura demnă de acest nume. Remarca e a lui Thibaudet însuși în capitolul din istorie despre Sainte-Beuve
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o carte.// Nici nu mai simt cît suntem de departe./ Trăiesc în pace asonanța, rima./ A fi a doua, a rămâne prima,/ Ridicolul meu frig amînă moarte.// Atît mai știe sufletul, umilul,/ Cu artă-n-gesturi, dar și fără artă,/ Nervilor rupți
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
Atît mai știe sufletul, umilul,/ Cu artă-n-gesturi, dar și fără artă,/ Nervilor rupți le recunoaște stilul.// Din tot rămâne-va cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o poartă/ Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.” (Cu ochi de somn aș reciti o carte). Excluderea se produce din amândouă sensurile. Lumea o refuză pe cea neacomodată cu legile ei, nu o dată aspre, iar eforturile poetei nu sunt decât pentru îndepărtare, pentru exil consimțit. Și pentru desprindere de o prezență niciodată numită, bănuită
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
care lucruri aș fi scris romane, nu prostii. - Ce înseamnă lucruri? - Înseamnă că văd numai esența. Alexandra, spune ce sunt, nominalist sau ălălalt ? - |lălalt. (Urmează, mai bine zis urmau, cam cât pentru luni bune de revistă, comentarii la Schopenhauer. Le recitesc și casc. Discret, ca omul bine crescut, dar casc. Dacă eu casc... Așa îmi spun și, responsabil, decid să nu păstrez decât fleacurile. Astea se pot citi. Sper. Aștept mulțumiri din partea cititorilor. Nu știu ei de ce i-am scăpat! Cu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
se pot citi. Sper. Aștept mulțumiri din partea cititorilor. Nu știu ei de ce i-am scăpat! Cu ce sacrificiu! Vorba lui Niță Ghițescu: „Și ce frumos scrisesem, domnule!”. Mare păcat!) Schopenhauer vrea ca înainte de a-l citi pe el să-l recitești pe Kant. După aceea, să parcurgi de două ori Lumea ca voință și reprezentare, în așa fel încât la fiecare frază să ai în minte legătura ei organică cu tot ce a precedat-o și tot ce va veni. Astfel
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
totul revelator îl constituie cele peste cincizeci de epistole trimise prozatoarei Constanța Cotovu (1898-1987), în care întâlnim prețioase lecții de stil, de compoziție, de uzitare a limbii literare, de analiză psihologică și, evident, energice îndemnuri de a citi și a reciti capodoperele literaturii europene. Și nu numai. George Topîrceanu, secretar de redacție perpetuu, dublat, în același timp, de un excelent cunoscător al literaturii române, poseda voluptatea descoperirii, citirii și publicării unor confrați, în opera cărora intuia un dram de talent. Era
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
Victor Rebengiuc Tînăr fiind (ca să încep la modul grav!), săream paginile plicticoase ale cărților citite pe nerăsuflate. Făceam, desigur, o greșeală de care nu mi-am dat seama decît mai tîrziu și poate din cauza asta (nu singura!) a trebuit să recitesc tot ce-am "stricat" atunci. Căci filele trîndave nu numai că sînt necesare, dar și încîntătoare prin așteptarea ce-o creează în mine, prin speranța, pulverizată fin în suflet, că voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]