3,297 matches
-
de a găsi relații autentice cu cel de lângă el. Reconcilierea este prezentată ca fiind un act al lui Dumnezeu și nu o acțiune umană. Omul poate doar să răspundă, sau să corespundă acestei reconcilieri pe care o propune Dumnezeu. Prin reconciliere, Dumnezeu are intenția de „a-l recrea pe om” sau de „a-l recompune”, pentru că, doar datorită păcatului comis, omul „a murit” sau „a fost destructurat”. În acest context, este prezentată cu luciditate atât forța dezintegratoare a păcatului, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
înfăptui prin împlinirea unor practici religioase: pomana, postul și rugăciunea. Trăirea autentică cu celălalt prin pomană, respectul față de valoarea vieții prin post și orientarea spre Dumnezeu prin rugăciune sunt modalități care oferă omului o viață nouă și curată și, implicit, reconcilierea. Păcatul unei singure persoane are și un caracter comunitar (cf. Ps 14,3; Qoh 7,20). Pentru ca acest păcat să fie iertat, era necesară nu doar împăcarea persoanei în mod izolat cu Dumnezeu, ci reconcilierea întregii comunități cu Dumnezeu. Aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nouă și curată și, implicit, reconcilierea. Păcatul unei singure persoane are și un caracter comunitar (cf. Ps 14,3; Qoh 7,20). Pentru ca acest păcat să fie iertat, era necesară nu doar împăcarea persoanei în mod izolat cu Dumnezeu, ci reconcilierea întregii comunități cu Dumnezeu. Aceasta se realiza prin celebrarea anumitor rituri cu caracter liturgic. Celebrarea era solemnă. Cartea Profetului Neemia prezintă un astfel de ritual al iertării, care se realiza prin parcurgerea mai multor etape: adunarea comunității în piața orașului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
reînnoirea adeziunii la alianța pe care Dumnezeu o propunea (cf. Neh 10,1-30). Lua naștere o nouă formă de liturgie penitențială, prin care poporul, practicând o formă concretă de penitență și dorind să reînnoiască alianța sa cu Dumnezeu, primea darul reconcilierii. Acest dar îl „recrea” pe om și făcea din el o ființă nouă. Ideea recreării omului prin reconciliere cu Dumnezeu este sugerată atent de Psalmul 50, care se prezintă atât ca model de căință, cât și ca model de exprimare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de liturgie penitențială, prin care poporul, practicând o formă concretă de penitență și dorind să reînnoiască alianța sa cu Dumnezeu, primea darul reconcilierii. Acest dar îl „recrea” pe om și făcea din el o ființă nouă. Ideea recreării omului prin reconciliere cu Dumnezeu este sugerată atent de Psalmul 50, care se prezintă atât ca model de căință, cât și ca model de exprimare a dorinței ca omul să fie recreat: „creează în mine o inimă curată, Dumnezeule” (Ps 50,11). Această
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
publice, Isus este în mijlocul păcătoșilor pentru că, afirmă el, pentru aceștia a venit (cf. Mc 2,17). Analizând conținutul Noului Testament, descoperim că Evangheliile Sinoptice nu propun o teorie clar structurată, sau o construcție reflexivă cu privire la păcat, la iertare, sau la reconciliere. Se observă însă texte și secvențe abundente, dar izolate, precum și folosirea unui vocabular care fac referință la păcat, mereu asociat cu iertarea și cu posibilitatea de convertire a omului. În Evanghelia după Sfântul Marcu, inițial este înfățișat Ioan Botezătorul în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
18, în care este construită o „regulă” a comunității creștine, prin care se amintește că frații trebuie să se accepte și să se primească unii pe alții, considerându-se între ei „cei mai mici”, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Reconcilierea cu fratele este importantă, pentru că nimeni nu își poate prezenta darul său la altar, dacă nu este mai întâi împăcat cu cel de lângă el (cf. Mt 5,24). Prin aceasta, Matei dorește să denunțe în Biserica primară neînțelegerile și marginalizarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
datorii diferite din punct de vedere cantitativ, sunt iertați evidențiază gradul de recunoștință proporțional cu semnificația iertării pe care omul o primește (cf. Lc 7,40-43). Ca și în Evanghelia după Sfântul Matei, apare și aici ideea că iertarea și reconcilierea sunt împreună evenimente ce decurg din lucrarea mântuirii lui Dumnezeu. Cea mai evocată și mai spectaculoasă scenă a reconcilierii este oferită de „Parabola fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omul o primește (cf. Lc 7,40-43). Ca și în Evanghelia după Sfântul Matei, apare și aici ideea că iertarea și reconcilierea sunt împreună evenimente ce decurg din lucrarea mântuirii lui Dumnezeu. Cea mai evocată și mai spectaculoasă scenă a reconcilierii este oferită de „Parabola fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută și face sărbătoare. Aceste fapte confirmă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute.” (In 20,22-23) Datorită prezenței Duhului Sfânt, Cristos îi face pe apostolii săi asociați la opera măreață a mântuirii, încredințându-le acest sacrament scump, al reconcilierii. În Faptele Apostolilor, penitența este un obiect al predicării apostolilor către păgâni și iudei, cărora le sunt propuse convertirea și botezul. Acestea sunt de fapt calea către o viață nouă. Botezul era și a rămas un semn al penitenței, care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
au conturat păreri din partea diferiților teologi care afirmă cu certitudine că, în atmosfera credinței primilor creștini, de convertire o dată pentru totdeauna și de trăire intensă a evangheliei pentru a deveni sfinți, nu mai putea fi vorba de o a doua reconciliere, de o „paenitentia secunda”. Deci nu se putea vorbi încă de un sacrament al reconcilierii, ci doar de botez, care ierta și transforma cu totul ființa omului. Dar, în același timp, faptul că Sf. Petru îi invită pe cei din
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
creștini, de convertire o dată pentru totdeauna și de trăire intensă a evangheliei pentru a deveni sfinți, nu mai putea fi vorba de o a doua reconciliere, de o „paenitentia secunda”. Deci nu se putea vorbi încă de un sacrament al reconcilierii, ci doar de botez, care ierta și transforma cu totul ființa omului. Dar, în același timp, faptul că Sf. Petru îi invită pe cei din Efes la schimbare, adică la o nouă convertire (cf. Fap 18,18-19), după ce se presupune
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a Duhului Sfânt de a crea unitatea umanității, așa cum a reușit și recrearea armoniei comunicării în ziua Rusaliilor (cf. Fap 1,1-11) și așa cum va acționa în formarea și susținerea primei comunități de credință (cf. Fap 2,42-48), în care reconcilierea să fie prețuită ca dar din partea lui Dumnezeu. Sfântul Paul este consecvent ideii că Dumnezeu este inițiatorul reconcilierii și afirmă că, prin jertfa lui Cristos, „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine” (2Cor 5,18). Rezultatul împăcării este „creatura nouă” (2Cor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cf. Fap 1,1-11) și așa cum va acționa în formarea și susținerea primei comunități de credință (cf. Fap 2,42-48), în care reconcilierea să fie prețuită ca dar din partea lui Dumnezeu. Sfântul Paul este consecvent ideii că Dumnezeu este inițiatorul reconcilierii și afirmă că, prin jertfa lui Cristos, „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine” (2Cor 5,18). Rezultatul împăcării este „creatura nouă” (2Cor 5,17), capabilă de noi modalități de a prețui jertfa unică a lui Cristos. Reconcilierea oferită de Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu este inițiatorul reconcilierii și afirmă că, prin jertfa lui Cristos, „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine” (2Cor 5,18). Rezultatul împăcării este „creatura nouă” (2Cor 5,17), capabilă de noi modalități de a prețui jertfa unică a lui Cristos. Reconcilierea oferită de Dumnezeu este gratuită și necondiționată, pentru că „dușmani fiind, am fost reconciliați cu Dumnezeu” (Rom 5,10). Omului nu i se cere decât a se deschide acestui dar și de a crede în el. Fiind suficientă această credință, mântuirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care subliniază trecerea de la vechea stare a păcatului, care îl așeza pe om în ipostaza de dușman al lui Dumnezeu, la starea nouă de prietenie, prin împăcarea cu același Dumnezeu, care dorește să fim „înaintea lui sfinți” (Col 1,21-22). Reconcilierea presupune o transformare radicală a omului în raport cu Dumnezeu, de la „străin și dușman” la „sfânt și neprihănit” (Col 1,21-22). Ea se extinde și capătă o dimensiune cosmică, căci toate sunt reconciliate „pentru sine” (Col 1,20). În Scrisoarea către Efeseni
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o transformare radicală a omului în raport cu Dumnezeu, de la „străin și dușman” la „sfânt și neprihănit” (Col 1,21-22). Ea se extinde și capătă o dimensiune cosmică, căci toate sunt reconciliate „pentru sine” (Col 1,20). În Scrisoarea către Efeseni, aceeași reconciliere este prezentată prin dinamica apropierii omului de Dumnezeu: „voi, care odinioară erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Cristos” (Ef 2,13), fapt care îl conduce pe om să se transforme și să se unească „într-un singur om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
voi, care odinioară erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Cristos” (Ef 2,13), fapt care îl conduce pe om să se transforme și să se unească „într-un singur om” (Ef 2,15). Prin urmare, Sfânta Scriptură prezintă reconcilierea ca un eveniment concret care îl transformă pe om atât în interiorul existenței sale, cât și în exterior, în relație cu ceilalți. Vechiul și Noul Testament se poziționează consecutiv în prezentarea planului de mântuire realizat de Dumnezeu. Isus Cristos este punctul culminant
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în exterior, în relație cu ceilalți. Vechiul și Noul Testament se poziționează consecutiv în prezentarea planului de mântuire realizat de Dumnezeu. Isus Cristos este punctul culminant al acestui plan, prin care iertarea și viața nouă sunt daruri divine oferite omului. Prin reconciliere, omul devine sfânt și își redobândește viziunea primară asupra lucrurilor din jur așa cum au fost ele percepute în starea de sfințenie. Acest dar al reconcilierii este primit de comunitatea Bisericii, care îl celebrează și îl predică cu sfințenie. Aceasta ia
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
al acestui plan, prin care iertarea și viața nouă sunt daruri divine oferite omului. Prin reconciliere, omul devine sfânt și își redobândește viziunea primară asupra lucrurilor din jur așa cum au fost ele percepute în starea de sfințenie. Acest dar al reconcilierii este primit de comunitatea Bisericii, care îl celebrează și îl predică cu sfințenie. Aceasta ia forma unui sacrament, care, în circumstanțe istorice și culturale diferite, urmând logica unui plan divin, se va actualiza în maniere diferite, dar fără a denatura
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care se realizează după voința divină. Această atitudine are scopul de a o maturiza și de a o ajuta în creșterea în credință, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să se insereze cât mai profund în viața și în inimile oamenilor. Sacramentul reconcilierii își are propria sa dinamică în timp, cu transformări vizibile, astfel încât unii autori afirmă că „niciun sacrament nu a avut o dezvoltare așa de lungă și așa de complexă, cum a avut-o Sacramentul Penitenței”. Această dezvoltare s-a derulat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de împăcare a omului cu Dumnezeu, încă de la început, s-a manifestat nevoia ca viața de sfințire să fie întărită de alte practici penitențiale. Aceasta a fost și dorința lui Isus (cf. In 20,22-23), lucru care face ca sacramentul reconcilierii să fie deja prezent în viața comunităților creștine încă din primele secole, cu scopul iertării păcatelor, chiar dacă în forme diferite. Scrierile păstrate din acea vreme ne ajută să înțelegem acest lucru mai bine. 2.1.1 Scrieri importante despre penitența
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mijlocirea sfinților, credința bine exercitată, convertirea aproapelui și conducerea acestuia la mântuire, iertarea și uitarea ofenselor primite. Treptat, în secolul al III-lea, practica penitenței își conturează un ritual mai stabil, structurat în trei părți: acuzarea păcatelor, îndeplinirea penitențială și reconcilierea publică. Aceasta din urmă era oferită de către episcop doar când se încheia perioada de penitență. Procesul dialogic este deja mai structurat, organizat, fiind precizate destul de clar rolul penitentului, al comunității și al episcopului în tot acest demers. Rămâne însă valabil
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramentul penitenței. 2.1.2 Elemente de rit în celebrarea penitenței Elaborarea unui rit mai organizat începe cu secolul al IV-lea, dorindu-se să se respecte trei etape ale celebrării: intrarea în penitență, timpul de împlinire a penitenței și reconcilierea propriu-zisă. Derularea procesului dialogic era mult mai organizată, delimitată de trei acțiuni, pe care le înfăptuia penitentul și care îl puneau în raport cu comunitatea și cu ierarhul acesteia, astfel: I. Intrarea în penitență era un act public, care se desfășura înaintea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
le revenea penitenților: obligații generale (care constau în trăirea unei vieți de mortificare), obligații rituale (care prevedeau purificarea penitentului în ambient liturgic prin gesturi simbolice) și obligații penitențiale (care cereau o îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta în primirea penitenților din partea episcopului în mijlocul comunității adunate și impunerea mâinilor acestuia, după care urma rugăciunea sacerdotală. Pentru pocăința canonică existau mai multe alternative, printre care viața monastică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]