1,248 matches
-
pe cel de individual; așa cum, dacă predicatului îi lipsește sensul de generel, nu-l poate avea pe cel de universal. În alți termeni, fără sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
avea pe cel de universal. În alți termeni, fără sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un subiect care să nu fie (încă) substrat, dar care să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt va fi lămurit mai departe), nu, în mod direct, pe cele logice. Cumva, ființa susține, prin sensurile sale, "poziția" subiectului (și sensurile logice asociate acesteia). Ea pare a concentra tot ce a căpătat semnificație până acum, de-a lungul reducției judicative, de vreme ce "poziția" sintetică a logicului, subiectul, este el însuși subordonat individualului-universal, adică ființei. Trebuie observat mai întâi că nu este vorba despre o preeminență temporală, fiindcă toate aceste sensuri survin prin același eveniment și sunt, din perspectiva actelor de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altceva care ar putea fi de natura acesteia reprezintă, de fapt, probe ale funcționării judicativ-regulative a gândirii ființei. Încercările în cauză ar putea fi numite, dar și din motive istorice, nu doar judicative, "metafizici post-ontologice". Un exemplu potrivit ar fi "reducția erotică" pe care o folosește J.-L. Marion, amintită și mai devreme, tehnică de tip fenomenologic prin care este constituită, dar nu după convenții strict judicative "iubirea fără ființă". Filosoful francez tocmai amintit propune și un alt "constituit" de acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deja "natura"; și-au anunțat-o, de fapt, prin regulativitatea gândirii ființei și prin exemplele de mai sus, referitoare la preeminența unui sens metafizic ("erotic", "etic") față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actele operate ca atare, de părtinire, ordonare și autorizare se află în afara intervalului istoric precizat: este vorba despre filosofia lui Parmenide, unde "a gândi" este tot una cu "a fi". Această excepție nu poate fi luată acum în discuție, pentru că reducția judicativă nu reprezintă calea cea mai potrivită de refacere a sensului ei. Poate reducția non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precizat: este vorba despre filosofia lui Parmenide, unde "a gândi" este tot una cu "a fi". Această excepție nu poate fi luată acum în discuție, pentru că reducția judicativă nu reprezintă calea cea mai potrivită de refacere a sensului ei. Poate reducția non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi luată acum în discuție, pentru că reducția judicativă nu reprezintă calea cea mai potrivită de refacere a sensului ei. Poate reducția non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și elementele acestora. Argumentul bazat de ideea sferei de cuprindere a diferitelor elemente scoase la iveală de reducția judicativă nu este în primul rând "cantitativ", cum s-ar putea înțelege la prima vedere. El este mai degrabă "calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție a pragmaticului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a arătat a fi doar regulativă: le-a înlesnit acestora așezarea, cu sensuri potrivite, în perimetrul judicativului regulativ din orizontul dictaturii judicativului. Așadar, se autorizează pe sine autorizarea? Și autorizează ea subiectul și ființa? Întrucât autorizarea autorizează orice, potrivit reducției judicative, ea însăși se autorizează pe sine; trebuie să se autorizeze. Acest act, ce pare a fi originar într-un sens incontestabil, dată fiind "lucrarea" autorizării în orizontul judicativului constitutiv, este el însuși act de timporizare, adică de în-ființare; ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizează, este condiția de posibilitate a oricărui fapt în orizontul judicativului; apărând astfel, autorizarea este părtinire (ca un act complex, care are deja în structura sa și ordonarea și autorizarea însăși). Într-un fel, autorizarea este fapt primar din perspectiva reducției judicative, în măsura în care aceasta pune un mai mare preț pe aria de valabilitate a judicativului constitutiv; în perimetrul judicativului regulativ, pus în evidență mai sus, autorizarea autorizării este, în fapt, părtinire (act de părtinire), sau, mai bine zis, este act în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al dictaurii judicativului, în "partea" sa constitutivă și, desigur, în "partea" sa regulativă. Funcțiunea constitutivă și regulativă a judicativului reprezintă expresia directă a părtinirii, dacă ținem seama de preeminența constitutivității pentru orizontul dictaturii judicativului. Totuși, lucrurile stau astfel nu pentru că reducția judicativă a stabilit aleatoriu câteva sensuri pentru fel de fel de "entități" logice, ontologice, pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făptuire, pe de alta, trebuie să acceptăm că legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu are evidența așteptată, însă aceasta poate fi întărită prin revenirea la anumite momente ale reducției judicative și, în perspectivă, prin operarea unei reducții non-judicative asupra dictaturii judicativului. Problema noastră, în acest moment, se referă, însă, la altceva: care sunt consecințele directe ale actului de autorizare a autorizării asupra subiectului și ființei, adică asupra logicului și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu are evidența așteptată, însă aceasta poate fi întărită prin revenirea la anumite momente ale reducției judicative și, în perspectivă, prin operarea unei reducții non-judicative asupra dictaturii judicativului. Problema noastră, în acest moment, se referă, însă, la altceva: care sunt consecințele directe ale actului de autorizare a autorizării asupra subiectului și ființei, adică asupra logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului" Discuția despre semantică și metafizica post-ontologică a instituit o temă oarecum nouă, care privește judicativul regulativ. Acesta a mai constituit subiect de atenție și în alte locuri din lucrarea de față, însă acum el devine "obiectul" de aplicație al reducției judicative. Diferența dintre constitutivitatea și regulativitatea judicative trebuie avută în vedere de la început, așa încât continuarea reducției să implice și re-cunoașterea domeniului său "nou" de aplicație. De altfel, tocmai această diferență socotită într-o modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulativ. Acesta a mai constituit subiect de atenție și în alte locuri din lucrarea de față, însă acum el devine "obiectul" de aplicație al reducției judicative. Diferența dintre constitutivitatea și regulativitatea judicative trebuie avută în vedere de la început, așa încât continuarea reducției să implice și re-cunoașterea domeniului său "nou" de aplicație. De altfel, tocmai această diferență socotită într-o modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vedere de la început, așa încât continuarea reducției să implice și re-cunoașterea domeniului său "nou" de aplicație. De altfel, tocmai această diferență socotită într-o modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul regulativ nu poate fi socotit în sine, ci numai într-o legătură necesară cu cel constitutiv; continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul regulativ nu poate fi socotit în sine, ci numai într-o legătură necesară cu cel constitutiv; continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate fi privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate fi privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl resemnifică în sens regulativ, la un moment dat: anume atunci când, datorită celei de-a doua timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate fi privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl resemnifică în sens regulativ, la un moment dat: anume atunci când, datorită celei de-a doua timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă. Dar el poate interveni și în alt mod, anume pentru a oferi (dona) un "sistem de referință", un "model", un "domeniu de aplicație" pentru un gând, o rostire sau o făptuire. În acest al doilea mod de intervenție, judicativul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exercițiul funcțiilor sale formale și alethice; el nu ține de o facultate anume, deși se exprimă prin "facultăți sufletești" diverse, prin habitualități etc. Am putea spune că cele dintâi (formele raționale) au o ființare netimporizată, ceea ce este paradoxal din perspectiva reducției judicative, în vreme ce ipostazele judicativului sunt, înainte de orice, evenimente (constitutive, cum este firesc pentru un eveniment, sau regulative, cum s-ar putea întâmpla atunci când timpul ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele intervin pentru donarea de sens acelui "ceva" ce este timporizat cum se întâmplă pentru orice ființare, pentru care intervine ființa, care ne-a apărut, la un moment dat, ca fiind timpul însuși constituie verbul timporizat originar. Oricum, din perspectiva reducției judicative, evenimentul care ne-a atras atenția în privința judicativului regulativ este acela al retragerii constitutivității timpului ("retragerii timpului", pur și simplu). Să urmăm calea deschisă de gândul despre acest eveniment, care se anunță a fi inaugural, asemenea oricărui eveniment veritabil
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o natură? Adică este el, cumva, pre-condiționat, așa cum ar trebui, dacă ar avea naturalitate? Din cele câteva sensuri scoase la iveală de reducția judicativă, el, evenimentul retragerii timpului, nu pare a fi firesc; el nu apare decât ca un fapt "ieșit din comun". Cumva, această constatare îi este benefică proiectării evenimentului: el este ceva scos din comun, adică ceva care nu se subordonează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]