907 matches
-
ci și posibila ei implicare în practica vieții cetății. A contribuit decisiv la impunerea sociologiei, chiar dacă doar în limitele mătcii teoretice ce izvorâse din gândirea maestrului. e. Durkheim unul dintre cei mai influenți gânditori deschizând prin opera sa un capitol referențial al evoluției ulterioare a sociologiei. Sociologia fără Durkheim nu este posibilă. Criticat sau adulat de contemporani și urmași, este cert că a deschis porțile prin care sociologia s-a găsit pe sine, sfârșind lunga căutare la care a fost supusă
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
regăsesc aceleași elemente în toate limbile romanice și în toate limbile germanice, întrucît unele dintre aceste limbi au împrumutat substantivul de bază din familie, în vreme ce altele au preluat adjectivul sau verbul, alături de un substantiv de altă origine, care reprezintă nucleul referențial al cîmpului semantic. În mod similar, atunci cînd s-a împrumutat numai substantivul, cîmpul respectiv a antrenat mijloace de expresie de alte origini. Destul de numeroase sînt cazurile în care, pe baza unui împrumut din latină, limbile romanice și germanice au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deschide în fața ochilor un spațiu aflat dincolo de limitele umanului. Naratorul se implifică afectiv în mesaj și face din dimensiunea fonetică un etalon pentru unitățile de măsură necesare. În contingent, durata vocalelor și cuvântul însuși sunt sufici¬ente pentru o funcție referențială a limbajului, pentru a denomina realitatea înconjurătoare, însă planul mitic necesită o extensie a capacităților de percepere și reflectare, ambele trecând prin fiorul născut de irumperea sacrului. Ritmul și rima interioară din sintagma repetitivă (deci, o altă marcă stilistică) codri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Eminescu, cu informații revelatoare, contextualizarea în istoria culturală și politică a timpului în care a trăit, fac din această construcție biografică un instrument de lucru extrem de util pentru studierea la școală (și nu numai) a personalității marelui scriitor, o sinteză referențială în totul. Mai mult chiar, dicționarul incită la reluarea unor discuții, de acum cu oarecare vechime, tocmai prin menționarea unor documente ce păreau uitate sau mai puțin frecventate de exegetica obișnuită, cum ar fi, bunăoară, corespondența acestuia cu diferite persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu prin filiera directă, a stat la noi pe perioada ultimului an de liceu; era la „Nicolae Bălcescu”, la cea mai bună clasă de reală și de câte ori i se oferă ocazia ne aduce în prim-plan o întâmplare, crede el referențială, eu i-aș spune emblematică, din ceea ce-am numi generozitatea, implicarea și dăruirea tatălui nostru. Țin minte cum ai mei îi puseseră la dispoziție prima cameră de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu siguranță acea emulsie a sufletului tânăr, împlinit, iubit și dorit. Deși cerințele sistemului de învățământ de atunci erau suficient de dure
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
romanesca nu reușește să surprindă Lumea proteica, multiforma, decat superficial, probabil și pentru că scriitorul se joacă în permanență, supunând derizoriului însuși actul creației artistice. Descrierea este subordonată parodiei, fără un rol clar în textura epica, prin care să confere profunzime referențiala. Deși forță operei se impune asupra unui artist care nu poate decât asista cum se transformă în obiect ce naște creația, există, totuși, un scop estetic, naratorul vrând să realizeze o valoare estetică. Sunt preluate, amalgamat, de acest malaxor al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dreptate, Ioana Pârvulescu contestă îndepărtarea tot mai mare de operă a celor care-l interpretează pe Caragiale prin escamotarea sau obnubilarea contextului care i-a servit drept mediu de referință, în funcție de care s-a situat. Într-adevăr, există o zonă referențială importantă și ceea ce este dificil de recuperat este felul în care suna un text atunci când zona referențială era vizibilă, când aluzia era numaidecât verificabilă, când subînțelesul era pe înțelesul tuturor. Ieșirea din timpul autorului și al operei, din la belle
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin escamotarea sau obnubilarea contextului care i-a servit drept mediu de referință, în funcție de care s-a situat. Într-adevăr, există o zonă referențială importantă și ceea ce este dificil de recuperat este felul în care suna un text atunci când zona referențială era vizibilă, când aluzia era numaidecât verificabilă, când subînțelesul era pe înțelesul tuturor. Ieșirea din timpul autorului și al operei, din la belle époque provoacă o ruptură pe care mulți au văzut-o pe bună dreptate după o logică ireproșabilă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la antipodul acestei viziuni, mai aproape de practicile funerare ale Greciei decât de filosofii ei. În legătură cu imaginarul − noțiune mai curând dedusă din corelativele ei lexicale, imaginație și imagine, decât cu o istorie referențială proprie −, E. Moutsoupoulos, ca cercetător al neoplatonismului, notează (ne putem păstra o anumită rezervă în ce privește utilizarea cuvântului "imaginar", căruia îi este atribuită o semnificație dedusă, nu existentă în mod explicit în text): Dacă este adevărat că, atât pentru Platon, cât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
foarte actuală și azi, utilizată și de Jakobson). Pe urmele lui Richards se dezvoltă în S.U.A., în perioada interbelică și după al doilea război mondial, New Criticism-ul, care analizează cu pătrundere funcțiile limbajului poetic, bazat pe ambiguitate, spre deosebire de limbajul referențial, univoc, în care fiecare cuvânt se referă la un singur obiect și numai la el. 13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
a alocutorului într-o acțiune verbală sau nonverbală" (situație în care funcția conativă și cea emotivă se suprapun). 3.2.1.2. Încadrare gramaticală Lucrările de gramatică 27 repartizează termenul hai în clasa morfologică a interjecției, clasându-l "în funcție de sursa referențială și de natura semnificației" ca interjecție propriu-zisă, alcătuită dintr-o singură componentă (simplă), iar din perspectiva funcțiilor comunicative îndeplinite, ca interjacție alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Baza de definiție utilizată este
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
16 Pentru tratarea problemei accentuării în limba română, cf. GALR II: 969 și 985. 17 Utilizată înițial cu sens "demonstrativ" (având ca scop de a atrage atenția alocutorului asupra unei prezențe efective și singularizante - discriminatorii − a unui obiect din lumea referențială, dirijându-i privirea asupra acestuia din urmă), iată se referă, în esență (este purtătorul valorii semantice forte) "la existența relativă a unei ființe, care poate fi abordată într-o manieră particularizată sau nu − "există un x...." (vezi Charaudeau 1992: 301
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de alta, care are tendința de a se retrage din câmpul literaturii, cum se observă în timpul nostru. Tot el mai speră că imaginea despre om pe care o sintetizează însuși din aceleași fântâni va deveni și va rămâne definitivă, convenabilă, referențială. Timpul este, însă, ca un râu și vorbele lui Heraclit îi sunt lege: panta rei. Nu poți coborî de două ori în aceleași ape ale unui râu: se mișcă de la o secundă la alta. Încrederea în sine însuși a lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ale unor modificatori cu semnificație cantitativă; de ex.: dublul distanței, față de distanța dublă - lungime egală cu dublul distanței dintre axe (A. Popescu, Matematică - Geometria: 39). Diferența sintactică dintre cele două structuri se asociază cu o diferență de conceptualizare: principala expresie referențială a grupului nominal este substantivul cu semnificație cantitativă (dublul), comparativ cu situația cea mai comună, în care acest rol revine substantivului cuantificat (distanța dublă). Structura cu substantiv cantitativ este cultă, mai frecventă în textele științifice. 2.7. Construcții partitive 2
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
sintactică (directă/indirectă), mai degrabă, la substantivul cuantificat: zeci de milioane de euro care ar fi trebuit cheltuite [corect euro... cheltuiți] (Rlib, 2008, nr. 5572: 1, col. 2). Alteori, în locul acordului gramatical, cu termenul cantitativ (utilizat, în context, ca expresie referențială, statut marcat prin forma sa de plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
GALR II: 88; acordul cu substantivul este considerat ca fiind greșit, la Guțu Romalo [1972] 2000: 43-44). Uzul ezită între cele două tipuri de acord, în anumite structuri în care acordul se face corect cu elementul cantitativ (utilizat ca expresie referențială): cei (acești, alți) câțiva zeci de metri, corect cele (aceste, alte) câteva zeci de metri (ap. Avram [1986] 1997a, ib.). 2.9.2. Neglijarea acordului în gen (la feminin) al numeralelor cardinale (doisprezece zile, douăzeci și unu de zile) și acordul hipercorect
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
Sadoveanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la Theodor Adorno, de la Max
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
fi vorba de o literatură a mărturisirilor, ci de o criză a existenței, Georgeta Horodincă Încadrează cartea În literatura existențialistă. Într-un excelent studiu recent, tânărul critic Radu G. Țeposu amintește că orice scriere memorialistică se Întemeiază pe acel „pact referențial”, din care aflăm sau deducem detalii biografice asupra autorului sau epocii. Criticul subliniază că, departe de un asemenea demers, romanul lui Blecher vizează „realitatea ființei, și nu a prezenței empirice, a spiritului, nu a vieții diurne”, iar semnificația documentară lipsește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o animă. Realitatea ca premisă textuală joacă, Într-adevăr, pe multe planuri, În Liquidation: În piesa pe care o citește Keseru, În romanul al cărui narator este și care Îl conectează romanului Kaddish și nu doar acestuia. Tehnica narativă subtil referențială nu devine niciodată scop În sine, „experiment” pur, simplă realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
niciodată scop În sine, „experiment” pur, simplă realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
purtător așadar de o ficțiune constantă pentru fiecare dintre noi.” Mi se par esențiale aceste cuvinte ale lui Claude Royet-Journoud, pentru descrierea și Înțelegerea literaturii pure de astăzi. Limbajul, o dată ce și-a afirmat realitatea independentă de cea materială sau psihică - referențială - se prezintă din capul locului În ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul Demonului teoriei. Este limpede, pe de o parte, că termeni precum iluzie referențială, moartea autorului, grad zero al literaturii, variantele cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările de teorie literară, s-au Înconjurat de o familie discursivă greu de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se poate integra. În afara acesteia, societatea, ca spațiu referențial viabil, tinde să dispară din Noile Romane. Ce-a mai rămas din ea, la un Echenoz sau un Toussaint, poate fi considerat similar fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al editurii Minuit ca și Monique Wittig, scrie ficțiuni de o extrem de diversă tipologie, oscilînd Însă de la romane În miniatură infuzate de cel mai senin umor - În Băiatul cu un inel de argint În ureche - la texte dense unde dezancrajul referențial și specularitatea excesivă permit desfășuarea unui limbaj greu, scatologic, al unui erotism cu atît mai violent cu cît e mai reprimat de chingile formale care-i controlează expresia. În fine, ultimii ani din decada a noua a secolului trecut sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]