1,230 matches
-
capitolul XVII, care descrie învestirea lui Kesarion Breb ca Decheneu - și configurează, implicit, cel de-al șaselea macro-cadru al romanului -, se derulează fără peripeții, ca simplă reiterare a unui ritual imuabil. Secvența este lipsită de texteme memorabile. 3. Macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual în Creanga de aur 3.0. Deși s-a dorit doar un exercițiu preliminar, analiza textemelor pe care am întreprins-o mai sus e suficientă pentru a revela faptul că lumea ficțională din romanul Creanga de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aur 3.0. Deși s-a dorit doar un exercițiu preliminar, analiza textemelor pe care am întreprins-o mai sus e suficientă pentru a revela faptul că lumea ficțională din romanul Creanga de aur se dispune pe două axe (coordonate) referențiale. Cea mai evidentă dintre acestea - specifică basmului și, în general, narațiunilor inițiatice - este axa BINE vs. RĂU, care explică atât polarizarea personajelor, cât și natura conflictului. Un merit artistic semnificativ al lui Sadoveanu este, însă, de a nu-și limita
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o alta, de ordin cognitiv, pe care am putea-o denumi axa CONȘTIENT vs. INCONȘTIENT (sau, în alți termeni, SPIRITUAL vs. MATERIAL). Din modul în care un fenomen sau o ființă se situează pe aceste coordonate putem deduce șase câmpuri referențiale, aflate în raporturi de opoziție și/sau de subordonare: EPISTEME, ETHOS, ZOON, BROTÓS, POLIS și DOGMA. 3.1. Astfel, primele trei câmpuri menționate (EPISTEME, ETHOS și ZOON) se grupează în jurul polului BINE, între-o ordine descrescătoare, care "coboară" de la cunoașterea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
trei câmpuri menționate (EPISTEME, ETHOS și ZOON) se grupează în jurul polului BINE, între-o ordine descrescătoare, care "coboară" de la cunoașterea în profunzime a tainelor universului (EPISTEME) până la deplina inconștiență de sine (ZOON). 3.1.1. În ansamblul romanului sadovenian, câmpul referențial EPISTEME este ilustrat de către personajele care cunosc misterele universului, în special "secretul" crengii de aur (= faptul că, dincolo de numeroasele sale forme fenomenale, divinul are o unitate de substanță, accesibilă doar inițiaților). În această situație se află Domnu Stamatin, magii daci
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
înfrânare și umilință, poate fi și bun. În acest chip binecredincioșii părinți călugări bucurau lumea pentru fapta Vasilisei [s.n.]." (pp. 104-105) Departe de a demonstra "sfințenia" gestului Irinei, raționamentul colectiv al monahilor indică, de fapt, "filozofia" eretică ce străbate câmpului referențial DOGMA (confirmată de metafora conceptuală subiacentă PĂCATUL E BUN). Ipoteza că Fecioara Maria ar fi putut proceda vreodată asemenea Irinei e, în esență, o eroare provenită din proiecția "legilor" lumești asupra ordinii divine. Cu alte cuvinte, în loc să încerce, precum exponenții
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e numai cel care a stricat legea, căzând în rătăcirea lui Arie. Mai curând socotesc frate al meu un închinător al lui Mahomet decât pe un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-) pe care poiesis-ul textual-discursiv le configurează în cadrul unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu alte cuvinte, construcția sensului trebuie
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu alte cuvinte, construcția sensului trebuie descrisă nu ca produs, ci ca proces: un dinamism - generativ, din perspectiva autorului, și interpretativ, din perspectiva cititorului - care structurează toate "blocurile" referențiale amintite mai sus într-o "sintaxă" (sintagmatică) specifică. Pentru a reconstitui acest traseu al creației de sens, vom porni de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
BROTÓS, POLIS și DOGMA, pe de altă parte). După cum am văzut în 3.1. și în 3.2., macroarticularea acestor CR, ca și articularea raporturilor opozitiv-ierarhice dintre ele, se realizează adeseori prin intermediul microarticulării caracteristice textemelor în calitatea lor de cuante referențiale. 3.3.2. În schimb, capitolele IX-XV corespund momentului endoforic al acțiunii, când, îndrăgostindu-se de împărătița Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit aici
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze ființa "lumească" a Mariei, Kesarion Breb se comportă asemenea unui BROTÓS, chiar dacă pasiunea lui nu se reduce la instinct. În al doilea rând, dacul acționează în concordanță cu "filozofia" POLIS-ului atunci când
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele, în calitate de cuante referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă titlul întregului roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca topos
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca un "la mijloc de rău și bun", ci ca un "dincolo de bine și de rău", ca "lume posibilă imposibilă" aflată dincolo de determinațiile categoriale ale câmpurilor referențiale amintite. Acest stadiu, manifestat prin proiecția sub specie aeternitatis a EROS-ului, echivalează, în plan existențial, cu momentul încheierii parcursului inițiatic, iar, în plan "poetic", cu cristalizarea creației de sens. 3.4.3. Traseul hermeneutic pe care l-am descris
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vs. PUTREZICIUNE, LUMINĂ vs. ÎNTUNERIC și opozițiile etice și ontologice BINE vs. RĂU, CREDINȚĂ vs. NECREDINȚĂ, VIRTUTE vs. PĂCAT, MATERIAL vs. SPIRITUAL îndeplinesc, prin forța lor evocativă, un rol crucial atât în articularea cuantelor, cât și în aceea a câmpurilor referențiale. Totodată, relația amintită se dovedește relevantă și în ceea ce privește încadrarea romanului în planul textual-tipologicului, demers care depășește, însă, obiectivul cărții noastre. Ne mulțumim să semnalăm că, potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga de aur se încadrează în tipul textual
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conceptual al teoriei "poezei discursive", elaborate de Mircea Borcilă, care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus la concluzia că, deși nu constituie prin ele însele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus la concluzia că, deși nu constituie prin ele însele metafore "poetice" (revelatorii/trans-semnificative), textemele intră uneori ca "termeni" în alcătuirea unor metafore "poetice" complexe și contribuie astfel și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dintre cele mai răspândite perspective contemporane de abordare a discursului: pragmatica lingvistică. Astfel, tipologia coșeriană a "cadrelor" lingvistice seamănă în chip izbitor cu tipologia "contextelor" pe care o va propune, trei decenii mai târziu, Herman Parret (i.e., context co-textual, existențial/referențial, situațional, acțional și psihologic - v. Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, pp. 24-25). 235 Eugeniu Coșeriu, "Determinare și cadru", în Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 323. 236 Idem, "Sobre las categorías verbales ("partes de la oración")" [1972], în Gramática, semántica, universales
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin ambigui. Supremația funcției poetice asupra funcției referențiale nu obliterează referința, dar o face ambiguă". Și la Umberto Eco: "Ambiguitate este un artificiu foarte important, pentru că ea funcționează ca anticameră a experienței estetice cînd, în loc să producă o simplă dezordine, trezește atenția destinatarului și îl pune în situația de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
denumit bullying, apărut printre tineri, în școală și în familie, să se amelioreze până la stopare. Întâlnirea de dimineață ne ajută să creăm un climat de încredere, de încurajare, de asumare de responsabilități. Aici vorbim de integrarea în programul nostru a „Referențialului de grupă”, de fapt un set de reguli de conduită civilizată, menit să armonizeze relațiile între copii și să asigure o atmosferă liniștită, relaxată, favorabilă activității din sala de grupă. Fiecare copil este responsabil cu luarea inițiativei și respectarea unor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Camelia DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93139]
-
finețea instrumentarului el adaugă un gust fără greș, nutrit prin lecturi esențiale din marea poezie românească și europeană. Cunoscător intim al marilor curente literare ale secolului XX, prețuitor lucid al marii poezii franceze, germane, engleze, criticul nostru etalează un larg referențial estetic, mișcându-se dezinvolt printre școli poetice, concepte, creații lirice fundamentale. Strategia demersului critic este aceea consacrată de marea școală lovinesciană și cristalizată de cea de-a treia generație postmaioresciană: instalarea înlăuntrul operei și examinarea atentă a structurii intime, scrutarea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
locurile pozițiilor particulare care delimitează fazele alergării, deci așezările și părăsirile solului celor două tălpi. În timpul lui D T1, piciorul drept este pe sol și el se deplasează de la PD la QD cu o viteză opusă la mișcarea șoldului în referențialul solului. DT2 este faza aeriană și piciorul urcă din nou prin spate până la PG. În acest moment, piciorul stâng se așează pe sol pentru a doua fază de apăsare - D T3 - aceea a celuilalt picior . În acest timp, piciorul drept
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
epitet, de aceea, orice tentativă de descriere semantică a priori este sortită eșecului. Analiza semică a numelor proprii permite lămurirea a ceea ce se numește "emplois modifiés du nom propre" (întrebuințări modificate ale numelui propriu), adică tot ce nu corespunde utilizării referențiale tipice. Ideea formaliștilor (Chomsky, Mc Cawley, M. Gross) că numele proprii conțin trăsături ca /uman/, /animat/ etc. întâlnește concluzia semanticii interpretative a lui François Rastier - deși abordarea este dintr-un alt unghi: numele proprii conțin seme inerente (/animat/, /uman/, /francez
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după apariția individului, revelație ce funcționează ca indice de focalizare pentru text. Studiind prin comparație uzajul lui Flaubert în Educația sentimentală și cel al lui Zola în Thérèse Raquin, Corblin arată că raportul dintre nume și alți designatori în lanțuri (referențiale) permite constituirea a două sisteme: desemnarea rigidă pentru lanțuri constituite exclusiv din ocurențe de nume proprii și pronume, și desemnarea contingentă pentru lanțuri în care designatorii definiți (și demonstrativi) abundă. Romanul lui Zola oferă un exemplu pentru al doilea tip
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adoptate de traducători, strategii care depind de natura numelui propriu, de rolul său în text, de teoria traducerii adoptată de fiecare din ei, conștient sau nu, de faptul că există nume proprii dotate cu un semnificat și nume proprii pur referențiale, autoarea realizează o tipologie de nume proprii. O primă categorie de nume proprii o constituie cele care sunt purtătoare ale unui semnificat în limba de plecare, semnificat care poate fi identic cu cel al unui nume comun, de care nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]