10,187 matches
-
aceste impresii de nouă lectură, cea de acum, se dovedește dificilă. Ezităm, de pildă: care dintre următoarele teme e mai importantă, Sorbona, implicând scopul pentru care autorul ajunsese la Paris, sau jurnalul ca act de creație, adevărată obsesie a diaristului? Reflecțiile pe această temă, pe care autorul le dispersează pe toată întinderea celor peste 500 de pagini, adunate la un loc, constituie o poetică a genului confesiv. Eugen Simion a și sistematizat-o, de altfel, în anii '90 ai secolului trecut
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează să mai fie ca atare, devin altceva: o viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
francez. Acesta este disecat și comentat în toate direcțiile, întors pe toate fețele în baza unei serioase bibliografii, pe verticală și pe orizontală, diacronic și sincronic. O temă pasionantă este condiția umană. Deși nu ocolește ipostazele neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
este condiția umană. Deși nu ocolește ipostazele neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
oraș extraordinar și o lume nouă pentru el; " (p. 308). Eugen Simion poartă - fără s-o spună - grija cititorului său. Pentru a-i asigura o lectură, confortabilă și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
comunist, și una oficioasă, construită de critici cu autoritate profesională din țară și susținută de la microfonul "Europei libere". După ^90, în locul acestor două ierarhii, în măsură diferită false, ar fi trebuit să apară una nouă, "care să nu fie nici reflecția în literatură a politicii de partid, nici un fel de contrareacție din partea cîmpului literar la cea dintîi, ci autonomă, venită din interiorul cîmpului ca atare. Acest lucru nu s-a petrecut. în cel mai bun caz, prin dispariția din primul plan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
debut al distinsului critic și exeget Marius Ghica, reeditată, într-o formă ușor transformată și îmbogățită, rămâne, la fel de provocatoare și de incitantă, astăzi, ca și în 1985, anul primei sale apariții, prin caracterul său de operă deschisă. Gândită ca o reflecție sistemică asupra poieticii lui Paul Valéry, ea depășește cadrul enunțat, intrând, cu o viziune proprie, pe un teren inepuizabil: acela al fundamentului ontologic al poeziei. În anii dictaturii, ca și acum, domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
literatura în chiar actul constituirii ei, în fluxuri purtătoare de semnificații neunivoce și într-o temperatură ce coboară abia în momentul fixării lor prin expresia personală. Fluiditatea și muzicalitatea frazei ample dictează asupra conținutului, într-un raport de sincronizare a reflecției critice și a exprimării ei, dacă nu chiar de anticipare a celei dintâi prin cea de-a doua. Ironizat pentru răsturnarea raportului de consecuție între ideație și figurație (cu accente sarcastice datorate unor Eugen Ionescu și Mihail Sebastian), criticul rămâne
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
teatrului ca artă. Fantomele shakespeariene ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu referitor la statutul realității în teatru și la problema actorului. Pentru el, teatrul - în esența lui - se afirmă ca manifestare a unei realități ce nu are
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
o lumină asupra stării de spirit și asupra concepțiilor fostului exilat instalat la Iași, nuanțînd imaginea conturată de "notițele observatorului ipochondric", dar mai ales, asupra experienței lui siberiene, fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească și cea europeană, deosebire care ar face (aproape) imposibilă înțelegerea de către europeni a dramelelor rusești 11, să adăstăm puțin asupra biografiei și portretului revoluționarului al cărui nume ajunsese pe prima
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
să le impun altora, cu orice preț. Critica literară lucrează în sfera delicată a valorilor. Exprimă cu argumente, în funcție de opere și de circumstanțe, uneori încrederea, alteori scepticismul. Dar ea nu poate exista fără obiectul ei de aplicație, de studiu și reflecție. Obiectul e literatura, subiectul martor e criticul, ca specie particulară de cititor, adică de om. Dacă el își disprețuiește obiectul sau îl subestimează, însăși profesiunea lui rămâne în suspensie, pierzându-și, uneori fără să-și dea seama, rațiunea de existență
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în relațiile cotidiene cu semenii și vitriolându-i în Jurnal - lista e lungă și savuroasă. Câtă vreme memorialistul nu și-a datat reflecțiile, datele de viață, e de crezut că a lăsat Jurnalul propriu-zis pentru mai târziu în zona virtualului, cu mult mai interesat de clarificările pe care i le putea aduce Fișierul. înclinăm să-i dăm dreptate, fiindcă astfel Fișierul e cu
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
unor puncte de atracție care definesc cât de cât riguros personalitatea sa și, de ce nu, prin prisma interesului proxim sau de perspectivă. Sesizarea, distingerea, înțelegerea individualității este consecința senzației plus amintirii acelei personalități ori prima idee simplă produsă pe calea reflecției. Personal, îl percep pe Remus Georgescu în primul rînd în calitate de compozitor. Nu pentru că, vezi Doamne, creația componistică este cea care-i va supraviețui ci, efectiv, datorită unor lucrări precum Exorcisme pentru flaut și orchestră, oratoriul Cîntare străbunilor sau Concertul pentru
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
și pentru că, așa cum remarca Milan Kundera, muzica reprezintă forma simbolică umană care se pretează cel mai lesne demersurilor structurale, în măsura în care acestea pun accentul pe relațiile dintre semnificanți. De altfel, statutul semiologic al majorității compozițiilor lui Remus Georgescu traversează nu numai reflecția estetică, ci și raportul muzică-limbaj cu pozițiile sale formale și normative. Avea dreptate Jakobson atunci cînd insista asupra caracterului autotelic al muzicii deoarece sintaxa muzicală se organizează la nivelul notelor și la nivelul "cuvintelor purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
-său, dar nici amar-auster, precum unchiul mort de tânăr, el încearcă să le preia și să le topească biografiile într-o poveste coerentă și semnificativă. Plăcerile sale, câte sunt, aparțin umilului cronicar al unei mari familii. Alternarea celor două planuri (reflecțiile naratorului, la care numai cititorul are acces, respectiv cuvintele și gesturile lui "servite" celorlalte personaje) dă componenta dramatică a romanului, la fel de spectaculară ca la Petru Dumitriu. În mod logic, eroul cărții îi va substitui pe eroii vieții. Accentul se deplasează
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
al cozilor interminabile trebuind să suporte dezastrul bucătăriilor fără gaze, căldură, lumină, nu sunt și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate." (pag. 194) O asemenea lectură, ceva mai interesată și - fă ră dubii - mult mai interesantă, transformă toate micile reflecții din cuprinsul volumului în, așa-zicând, material auxiliar. Ele nu mai constituie un corp omogen, ci o sumă de date morale și psihologice menite să legitimeze o personalitate, să întemeieze o istorie individuală, să dea dovada profunzimii unui sistem analitic
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar putea trece lesnicios: "în 1966, Ștefan Augustin Doinaș dezvolta unele nuanțate reflecții asupra poeziei în general, în revista "Familia" din Oradea: ŤPoezia nu e o imagine a realului, ci o replică la real, o construcție noneuclidiană în verbť. Cu atît mai mult dacă este vorba de o lirică Ťde ideiť - definită într-
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub durata cărora "totul pare aievea", emulul său percepe natura abstractă a
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește, așa-zicând, reflecția în acțiune, interferând cele două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod abuziv, fără raportare la experiențele de viață. E obținută, în
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Dincolo de comedia care aduce în prim-plan o întîlnire de gradul trei, aproape neverosimilă între un șef de gară, mafiotul și eroul local și un fel de Captain Power (Căpitanul Jones), Peace Maker-ul ocazional, filmul devine un spațiu de reflecție asupra consecințelor pe care le produc marii jucători ai istoriei, cei care decid cum va arăta lumea. Filmul lui Nemescu are calitatea de a oferi - sub pretextul comediei - o tragedie, însă nu una americană, nu una încrîncenată cu efecte speciale
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
asta - și puse palma peste caiet. De ce... de ce ai scris dumneata caietul ăsta? Ce-ți veni?... Te rog să-mi spui și mie, sunt foarte curios să știu, ce te-a îndemnat pe dumneata să treci pe hârtie toate aceste... reflecții, să le zicem" (p. 452). Se declanșează, pentru Chiril Merișor, un întreg proces de conștiință a scrisului. Căci Chiril Merișor nu scrie un jurnal oarecare, el este sau ar vrea să fie un scriitor, fără să o spună vreodată direct
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
vreodată direct. E perfect conștient de importanța însemnărilor sale, ca dovadă că le-ar fi dorit trecute în străinătate printr-un italian și publicate. Chiar securistul le aduce multiplicate, în 1967, în epilogul romanului, sugerând reabilitarea autorului lor (a acelor "reflecții" considerate anterior dubioase), chiar dacă mult prea târziu, după moartea lui Chiril. Jurnalul este pentru el "un periscop", un instrument optic prin care privește dintr-un adăpost de dedesubt realitatea de deasupra, din pură precauție, din reticența de a se implica
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în continuare la soarta patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin care
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
de aceea, de obicei este exprimată simplu, concis, uneori laconic. Prin această ultimă trăsătură, aforismul depășește spațiul propriu-zis al literaturii și se intersectează cu filosofia. Înțelepciunea a fost privită încă de la Aristotel drept o manifestare a unei forme distincte a reflecției filosofice, legată de problemele vieții umane, numită uneori și „filosofie practică”, diferită de „filosofia teoretică” sau metafizică, acea știință supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]