2,370 matches
-
foarte liberă și... deloc avangardistă (Povestea vorbei). Nu e exclus aici un mic schimb de servicii reciproce, căci în paginile Cuvîntului din 4 și 8 decembrie 1927, foarte tînărul publicist e prezent cu un eseu intitulat „Între experiență și temperament. Reflexii asupra modernismului românesc“, în care - cu toate că neagă modernismul românesc în calitate de curent constituit - recunoaște drept „moderniști” autentici doar cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmi bântuia somnul. Re-mose fusese cu mine întreaga mea viață adultă. În spațiul anilor cu el, corpul meu își luase forma lui matură, iar inima mi se înțelepțise. Învățasem ce înseamnă să fii mamă. Când mă uitam la mine în reflexia bazinului, vedeam o femeie cu buze subțiri, cu părul creț, cu ochi mici, rotunzi, de străină. Cât de puțin semănam cu fiul meu arătos, cu pielea întunecată, care aducea cu unchiul lui mai mult decât cu oricine și care devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care n-a mai avut vacanță de doi ani n-are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ani. S-au dus. Totul a fost distrus. În douăzeci-și-patru de ore. Într-un final, îmi dau seama că gata, Ketterman nu mai e pe fir. Mă ridic în picioare și mă duc clătinându-mă până la frigiderul strălucitor. Îmi văd reflexia gri-verzuie. Ochii îmi sunt imenși, două găuri care ard. Nu știu ce să fac. Nu știu de unde să încep. Mult timp, stau pur și simplu uitându-mă la propriul meu chip până când nu mai disting nimic, până când liniile chipului devin o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Timpul meu personal. Cum stau așa la fereastră și meditez la asta, mă cuprinde o senzație ciudată. Mă simt ușoară, parcă plutesc, ca un balon cu heliu. Pe față mi se întinde un zâmbet de beatitudine. Îmi zăresc ochii în reflexia de pe geam. Pentru prima oară în viața mea, pot să fac absolut orice doresc. Mă uit la ceas, și e abia șapte și un sfert. Întreaga zi se întinde în fața mea, ca o foaie albă de hârtie. Oare ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Fir-ar să fie. Freya mă cunoaște ca pe buzunarele ei. Cu un bărbat ? îi aud vocea, într-un final. Poate. Zâmbesc fără să vreau. Da. — Detalii ? — E prea devreme. Dar e... îți închipui. Drăguț. Zâmbesc prostește spre propria mea reflexie din oglinda băii. — Mă rog, chiar și așa. Nu trebuie decât să pui mâna pe telefon. Poți să vii să stai la noi... — Mersi, Freya. Mă străbate un val de afecțiune pentru ea. Fără nici cea mai mică problemă. Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
absolută. Abia dacă pot respira. — Nu în amănunt, spune Ketterman în cele din urmă și simt un fior dureros de triumf. Asta înseamnă că în unele privințe am avut dreptate. Convorbirea se întrerupe. Las receptorul în furcă și îmi privesc reflexia în oglinda din hol. Am obrajii îmbujorați și ochii strălucitori. Am avut dreptate. Și acum o știu și ei. O să-mi ofere slujba înapoi, am o revelație subită. O să-mi ofere statutul de partener. La simplul gând mă cuprinde încântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curățat toaleta folosiți ? — Încetați ! le spun, roșie la față. Lăsați-mă în pace ! Împing porțile de fier până se închid, după care mă întorc și fug pe alee, intru în casă și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în ușa frigiderului. Sunt îmbujorată și am o expresie de om hăituit. Și am pe cap pălăria de pai a lui Trish. Mi-o dau jos de pe cap și o trântesc pe masă, exact în clipa în care Trish intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clar ce vrei de la mine. Nu are rost să ghicesc. Ce‑i În mintea ta? Când ai vrea să mă Îngheți? - Chiar acum. Mai târziu am s‑o fac și eu. Ne vom deștepta Împreună În secolul douăzeci și doi. Reflexii cenușii și luciul plăcilor de marmură erau menite să te convingă de perena stabilitate a dolarului. Dar marmura era totodată și fațada unui depozit de păstrare la rece - sau a unei cripte. Curată nebunie. Trupul tău va fi depozitat, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tresări abia acum. Culoarea carmin a acesteia îl binedispuse. Răsuci mânerul cu striații, dar în zadar. Nu curse nici o picătură. Îl răsuci și pe celălalt, până când se pomeni cu el în palmă. Se uită în jur. Era singur, doar cu reflexia din oglindă. Înșurubă robinetul pe filet cu mari precauții, temându-se să nu-l scape pe gresie. Încă un atac sonor, acum când rezervorul toaletei se golise în sfârșit, i-ar fi dezechilibrat ținuta calmă pe care și-o impusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
putea să fi fost, spuse el, dar mă-ndoiesc. Când spuse asta, ea Își luă ochii de la el și se uită În gol pe geam, dar panorama Veneției fusese Înghițită de noapte și tot ce văzu acolo fu propria-i reflexie. Nu știu nimic despre asta, zise ea cu o voce insistentă. Lui Brunetti i se păru că suna ca și când ea ar fi crezut că putea face asta să fie adevărat, numai s-o repete destul de des și de insistent. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un om cinstit. Era un lucru ciudat de spus despre un om tânăr. Așteptă să vadă dacă nu avea să mai spună ceva. Pentru că nu o făcu, el Întrebă: Cât de bine l-ați cunoscut? Îi privi nu fața, ci reflexia ei În geamul șalupei. Nu mai plângea, dar pe trăsăturile ei se așezase o tristețe fixă. Inspiră adânc și răspunse: — L-am cunoscut foarte bine. Dar apoi vocea i se schimbă, deveni mai degajată și dezinvoltă. — Am lucrat Împreună vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fost o pată gri pe pătura cenușie a lumii, aș fi zis: am fost acolo, le-am văzut pe toate, le iubesc, aș da orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un zâmbet de condei pentru oricare suflu
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
-l terțează cu reflecțiile sale pe autor. În felul acesta, se poate spune că autorul devine eroul principal care-și comunică gândurile și trăirile emoționale. După care reia firul narațiunii de acolo de unde îl lăsase. Un procedeu interesant, parcă o reflexie în oglindă a personajului. Marian Malciu Autor și personaj interpretând la unison partitura. Și, mai interesant, peste aceste voci se suprapune și vocea lui Iustin Dobrescu (e drept, în gând), așadar, avem de-a face cu trei voci, un triunghi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
consacrate, voit de papa Francisc. Dacă e să fim direcți, volumul are un anume farmec: rodul unei experiențe pluri-decenale, brăzdate de gloriile și de slăbiciunile trecutului, lucid în analiză, mustind de o umilă speranță în ceea ce privește recomandările și util în stimularea reflexiei oricărui credincios, indiferent de propria stare de viață. Anul 2015 este primul «an» al acestui pontificat, și ne referim aici la acei ani dedicați reflexiei ecleziale asupra unei determinate teme. Ne aflăm pe brazda unei tradiții care, de acum, trece
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trecutului, lucid în analiză, mustind de o umilă speranță în ceea ce privește recomandările și util în stimularea reflexiei oricărui credincios, indiferent de propria stare de viață. Anul 2015 este primul «an» al acestui pontificat, și ne referim aici la acei ani dedicați reflexiei ecleziale asupra unei determinate teme. Ne aflăm pe brazda unei tradiții care, de acum, trece dincolo de succesiunile jubileelor, ale anilor sfinți și se strecoară în viața de zi cu zi tot mai des. Însă, ceea ce ne face să ne minunăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să o călăuzească spre Domnul și spre bunavestire pentru care s-a născut. Avem de-a face cu o provocare epocală. Autorul acestei cărți este conștient de acest fapt și, tocmai de aceea, nu ține să ofere soluții, ci doar reflexii și «provocări»; nu certitudini, ci, mai degrabă, năzuințe. Pentru unul ca mine, obișnuit ca unele dintre paginile sale să fie blamate ca fiind «provocatorii», cred că există destule pagini care să ne ajute să înțelegem adevăratul sens al acelor vorbe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Ceea ce îmi propun, însă, este împărtășirea frățească a câtorva impresii și, probabil, intuiții, fără a pretinde că ar fi vorba de soluții. Intenția mea este aceea de a prezenta o serie de provocări pentru a crea premisele unui itinerariu de reflexie comunitară care să reînvie imaginația și speranța, pentru a răspunde unui apel: «Persoane consacrate din lumea întreagă, uniți-vă». Desigur, lucrurile pe care le vom spune în această carte sunt destinate și dedicate, în mod special, acelora care, într-un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
închinat unei realități care, teoretic, este atât de semnificativă pentru viața Bisericii, însă care, uneori, riscă să piardă «sarea» și «lumina» ce ar trebui să o caracterizeze. În realitate, mi se pare că există aproape o „bulimie” de texte, de reflexii, de stimuli despre experiența noastră de viață, iar în această excesivă abundență de stimuli și de texte riscă să se mascheze un fel de disperare. Una dintre solicitările pe care papa Francisc o adresează încontinuu Bisericii și, prin intermediul creștinilor, întregii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
formă de sadomasochism, chiar și dacă am vrea cu tot dinadinsul să evităm păcatul. Nu trebuie să uităm că suntem chemați la libertate printr-o castitate și feciorie nu atât «protectoare», ci e-ducativă. Aș vrea să închei acest fragment al reflexiei noastre cu un triptic de citări: «Castitatea, acea virtute a participării și a cuceririi despre care vorbește Teilhard de Chardin... este diferită de abstinență. Nu este o școală a renunțării și a fugii. Este mai mult decât stăpânire: înseamnă depășire
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul ori victimizarea prin ispășirea vicară, care lasă să se întrevadă veninul unui narcisism mascat, însă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acut și experimentat precum Carl Gustav Jung, care afirmă: «Asistăm la apariția problemei iubirii, care este una dintre gravele suferințe ale umanității și față de care nimeni nu ar trebui să se rușineze să-i plătească tribut». Reîntorcându-ne la sugestiva reflexie a Elenei Lasida, fiecare dintre cele trei voturi vorbește de o limită, de o privațiune. Pentru a explica aceasta, Lasida compară exercitarea voturilor cu o tematică din ce în ce mai urgentă în vremurile noastre, și anume dezvoltarea sustenabilă. Ținând cont de riscul epuizării
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vital, ci înseamnă și acceptarea senină și generoasă a procesului de moarte cotidiană ori epocală - atât la nivel personal, cât și la nivel instituțional - fără de care nu ar exista o reală participare la misterul pascal. Reluăm, în cele ce urmează, reflexia părintelui Rondet, luată din articolul al cărui titlu a inspirat reflexia din acest paragraf: Apoi a trebuit să ne dăm seama că am cedat, chiar și noi, în fața trudei, că ne-am lăsat cuprinși de iluzie și că în noi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
moarte cotidiană ori epocală - atât la nivel personal, cât și la nivel instituțional - fără de care nu ar exista o reală participare la misterul pascal. Reluăm, în cele ce urmează, reflexia părintelui Rondet, luată din articolul al cărui titlu a inspirat reflexia din acest paragraf: Apoi a trebuit să ne dăm seama că am cedat, chiar și noi, în fața trudei, că ne-am lăsat cuprinși de iluzie și că în noi existau slăbiciuni și fragilități pe care nu vom fi în stare
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
reconsiderare a «carismei». Redescoperirea carismei și întoarcerea la propriile origini, într-un context istoric precis - atât la vremurile inițiale, cât și la cele ale actualizării - i-a angajat pe consacrații și consacratele din aceste ultime decenii la o muncă de reflexie și de reînnoire destul de grea. Revizuirea constituțiunilor - înainte și după aprobarea noului Cod de drept canonic din 1983 - și celebrarea capitulilor au fost un prilej de mare seriozitate și discernământ. În cele din urmă, multor institute - în special acelora cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]